SuperBiBi

Mai mult decât o simplă luptă

- Mor. R2D2? Chiar așa? *Bibi*

- Aparent multiplicat. *Oana*

- Hei, luați astea! *Bibi, aruncându-le fetelor pistoale.*

- Hmm, să omorâm niște roboți, zic. *Eva*

Patru bubuituri s-au auzit simultan. Secunda următoare, patru roboți erau pe jos, cu piesele împrăștiate pe podea.

- Ok, încă doi. Oana, Eva? *Bibi*

Oana și Eva n-au așteptat să le spună de două ori. Roboții și-au încărcat laserele și erau pregătiți să tragă, însă fetele i-au împușcat în piept și i-au dezarmat, împrăștiind bucățele imobile din corpurile lor.

- Haideți, să mergem! *Bibi*

- Stai! De ce am venit până aici, de ce ne-am pus viețile în pericol? Am venit aici după armele lor și eu una nu plec până nu iau cel puțin un laser cu mine. *Oana*

- Ia arma lui R2D2 exemplarul 6. Are laserul activat. Ia-o și hai să plecăm de aici. *Eva*

Oana a luat repede arma, după care au luat-o la fugă spre prima ieșire. Spre surprinderea lor, George le aștepta cu mașina zburătoare la un geam de la etajul 2. Fetele au sărit în mașină și aceasta a pornit.

- Nu pot să cred că n-ai avut grijă de ea! *Oana*

- Ți se pare că m-a lăsat să am grijă de ea? *George*

- Nu, dar nici nu te-ai chinuit prea tare. *Oana*

- Știi ceva? Nu sunt bonă. *George*

- Am observat. *Oana*

- Alo, voi doi, gata cu cearta. Nu sunt un bebeluș de 3 ani, NU am nevoie de bonă. O singură dată să îmi mai puneți detectiv de urmărire că... *Bibi*

- Că ce? Pui boticul? *Eva*

- Haha, ce-am mai râs. Totuși cred că vouă v-ar trebui un dispozitiv de urmărire. Vă cam pierdeți în sediul dușmanilor, fara arme și legate de o bombă. *Bibi*

- Băi, bomba!! *Eva*

- Oh, nu! *Bibi*

Și s-a auzit un zgomot puternic. Fetele au fost împinse în scaunele mașinii care accelera cu o viteză mult prea mare pentru a fi controlată. Telefonul lui Bibi suna.

❌Catinca is calling... ❌

- Băi, mă sună Catinca. *Bibi*

- Închide-i! *ceilalți, în cor*

- Ăăă... alo Cati? *Bibi*

- Imposibilă fetița asta. Imposibilă. *Oana*

- Chiar așa? *George*

- Nici. Să. Nu. Începi. *Oana*

@La @Telefon

- Bibi, de ce se aude ca și cum ești pe un asteroid care se prăbușește? *Cati*

- Ă, cred că e de la semnal. *Bibi*

- Păi unde ești? *Cati*

- Ă, la munte, ă, da. *Bibi*

- Cam multe "ă"-uri. Tu când pleci la munte lași casa descuiată? *Cati*

- Am lasat-o descuiată?! *Bibi*

- Da. Eu sunt la tine acum. *Cati*

- Ajung și eu imediat. *Bibi*

- Parcă erai la munte. *Cati*

- Păi acum vin. Imediat înseamnă o oră, o oră și ceva. *Bibi*

- Bine. *Cati*

@Back @To @The @Story

- Deci? *Oana*

- E la mine. *Bibi*

- Poftim?!!!! *Oana*

- Știu. Am lăsat ușa deschisă. Deja mor. Dă-mi o palmă. *Bibi*

Oana i-a dat o palmă.

- Băăi, glumeam. *Bibi*

- Nici eu. *Oana*

- Dacă intră în camera de antrenament? *Bibi*

- Și pe aia ai lăsat-o descuiată?! *Oana*

- Crezi că mai puneam întrebarea asta dacă era încuiată? *Bibi*

- Doamne. E grav. *Eva*

- Trebuie sa mergeți acasă la mine și să pară că vreți să îmi aduceți ceva și că sunteți la fel de surprinse că nu sunt acasă ca și Cati. Iar Antonia trebuie să îmi facă bagajul și să mi-l aducă să fie plauzibilă faza cu plecatul la munte. *Bibi*

- De ce trebuia să îi spui că ajungi într-o oră? *Eva*

- Pentru că e inuman să ajungi de la munte în 5 minute, d-aia. *Bibi*

Fetele s-au dus să ia niște cărți - pe care urma să le ducă acasă la Bibi - în timp ce Bibi s-a dus la shaormerie. Acolo s-a întâlnit cu Eugen și Ștefan.

- Bibi! Bună! *Ștef*

- Hei, Bibi! *Eugen*

- Hei, băieți! *Bibi*

- Tu nu erai la munte? *Ștef*

- Ce, ă, am ajuns mai devreme. *Bibi*

- Și de ce nu te-ai dus acasă? Nu ți-a zis Cati că e la tine? *Ștef*

- Ba da, ă, doar că îmi era foame și aveam poftă de shaorma. *Bibi*

După ce a plecat acasă, Antonia i-a adus bagajul, iar când a ajuns acasă, Oana și Eva erau trântite pe scările de la intrare.

- Ce s-a întâmplat? *Bibi*

- Catinca. A intrat în sala de antrenamente. *Oana*

Acesta a fost capitolul 14. Sper că v-a plăcut. De fapt, sper că încă vă face plăcere să citiți "SuperBibi", chiar dacă postez foarte rar. Vreau să știți că nu am intenția să vă țin în suspans atâta timp. Vă îmbrățișez cu mult drag. Ne revedem în capitolul următor! ❤