SuperBiBi

Ghici, ghicitoarea mea

Zgomotul s-a auzit din nou, după care, din spatele tufișului, Bibi a putut distinge trei voci foarte bine cunoscute.

- Ce na... Bibi!! *Eugen*

- Eugen! Soție! Ștef! Ce Doamne iartă-mă căutați aici?! *Bibi*

- Cum ați ajuns până aici?! *Oana*

- V-am urmărit, evident. *Andra*

- Voi gândiți înainte să acționați? Aveți idee la ce pericol imens v-ați expus? *Bibi*

- Nu, Bibi, sincer nu. Nu avem idee ce se întâmplă în mai mult de jumate din viața ta și implicit, în mai mult de jumate din viața noastră. Înțeleg că puțin îți pasă ce credem noi, dar macar ai putea să ne dai câteva explicații. Cati și Pufi sunt și prietenele noastre. Vrem și noi să știm ce se întâmplă aici. Vrem și noi să știm de ce au fost răpite, de ce te porți ciudat, de ce ai lipsit de la aproape toate antrenamentele la baschet și mai ales de ce Doamne iartă-mă te-am văzut zburând mai devreme!! Ai ceva efecte speciale, cascadorii? Sau ce naiba?! *Andra*

- Nu sunt efecte speciale. Bibi e super erou. *Eva, cu calm*

- BIBI E CE? *Eugen*

- Ce ai spus? *Andra, șocată*

- Da, sunt super erou. Și fi-v-ar curiozitatea, că asta trebuia să rămană un secret! *Bibi*

- Tu încă crezi că faptul că ne-ai ascuns toate astea e un lucru bun? Super erou, Bibi, SUPER EROU?! Înțeleg să ne fi ascuns că ți-ai luat un câine sau că ai pierdut la bowling, dar să ne ascunzi faptul că ești un super erou? *Andra*

- Super erou cu puteri de vrăjitoare. *Oana, completând*

- WHAT DID U JUST SAY? Măcar există așa ceva? Sau ne uitam la prea mult The Vampire Diaries / Teen Wolf aici?*Andra*

- Crede-mă că există, stau chiar în fața ta. Și să nu dea castraveții să mă pui să îți demonstrez, că te fac știulete. *Bibi*

- Ne-am dat pe Grădina Ursului, i-auzi la ea. Fițe de erou? *Andra*

- De ce avem discuții așa puerile când Catinca și Delia sunt încă prinse în sediul TrioMalefic? *Oana*

- Așa mă, ăștia trei. Trio cum ați zis. Cine castraveții lui Bibi sunt?? *Andra*

- Dușmanii mei. Cei care îmi vor puterile și ar face orice să le obțină. *Bibi*

- Păi și ce facem în cazul ăsta? *Eugen*

- VOI nu faceți nimic. Voi vă duceți frumos acasă alături de savantul nostru și stați cuminți. Asta nu e o treabă pentru niște oameni normali. *Bibi*

- Spui cuvântul "normal" de parcă ar fi un lucru rău. But seems legit, cred că ai și uitat ce înseamnă. *Andra*

- Te asigur că știu că nu înseamna prezența voastră în sediul TrioMalefic. Nu vă pun și pe voi în pericol mai mult decât sunteți deja. Singurul motiv pentru care v-am ascuns secretul meu a fost ca să vă protejez. Cu cât știați mai puțin, cu atât era mai bine. Merg în continuare pe același principiu. DUCEȚI-VĂ ACASĂ! *Bibi*

- Nu. *Ștef*

- Scuză-mă? *Bibi*

- A zis nu, ești surdă? *Andra*

Bibi se uita șocată la cei trei vechi prieteni ai ei, neputând citi pe fețele lor vreun răspuns mai plin de determinare si hotărâre. "NU". Prietenii ei voiau să îi testeze limitele răbdării azi. Aparent, toată lumea voia să îi testeze limitele răbdării azi. Și deja simțea că explodează. Era datoria ei să îi protejeze pe toți, dar cum să protejezi pe cineva care nu vrea să fie protejat? Cum să îi arăți cuiva pericolul când el stă cu spatele la el și refuză să se întoarcă să îl privească?