Umbra

Capitolul 1

Eram pregatită de o nouă lovitură.
 
Rochia roşie din mătase se mula perfect pe corpul meu dând impresia că a fost croită special pentru mine. Părul brunet îmi stătea prins într-un coc simplu, dar elegant. Ochii verzi îmi erau scoși in evidență de nuanțele închise ale machiajului.

Îmi iau privirea de la oglinda din camera mea și mă îndrept spre ușă. Mai verific o dată daca am luat tot ceea ce îmi trebuie și  închid ușa de la micul meu apartament.

Cobor cu liftul până în parcarea subterană a blocului și mă rog ca vecinul de deasupra  să nu-mi fi blocat mașina. Pentru a mă scoate din sărite, bătrânelul, își parchează mașina în așa fel încât să o blocheze pe a mea. Atuci când este tras la răspundere de administratorul blocului profită de faptul că are probleme auditive și ajungem să trezim toți vecinii cu certurile noastre.

Spre bucuria mea mașina lui lipsește, ceea ce înseamnă că sunt scutită de o ceartă inutilă.

Intru rapid în mașină și conduc până la periferia orașului, lângă un depozit vechi, unde fac schimbul cu o altă mașină pentru a nu fi recunoscută ulterior. Partenerul meu se asigură ca de fiecare dată să am o mașină nouă pentru ca acest lucru să fie posibil.

După jumătate de oră de condus am ajuns în parcarea unui conac cu aspect medieval, o clădire foarte veche, dar menținută foarte bine, arătând astfel avuția proprietarului. O mulțime de mașini scumpe erau parcate în curtea conacului, iar invitații erau întâmpinați de mai mulți bărbați ce le ofereau câte un pahar din renumitul vin al domului Green, proprietarul.

Am parcat mașina și am mulțumit pentru vinul ce mi-a fost oferit. Am urmat sunetul slab al muzicii ce venea din interiorul clădirii și am ajuns într-o sală mare plină ochi cu invitați. Semăna cu o sală a tronului, doar că, evident, fară tronuri.

Momentul oportun pentru a mă face neobservată.

Bodyguardzi și angajați ai unor firme de pază înconjurau clădirea şi pe cei ce aveau nume cunoscut. Am studiat zile întregi cum vor fi poziționați paznicii și unghiurile filmate de camerelele de supraveghere în așa fel încât să scap nevăzută.

Eram căutată în toată lumea pentru crime, și jafuri, doar că nimeni nu îmi văzuse față vreodată. Nu lăsăm nici o urmă, doar însemnul meu, un "U" pe pieptul fiecăreia dintre victime și banii acesteia dispăruți, arăta că am dat lovitura.
Și de aici îmi vine numele. Umbra.

Dețin un birou de avocatură pentru a-mi ascunde cealaltă slujbă. În așa fel nu e bătător la ochi de unde am atâția bani.

Cred că vă întrebaţi de unde atata ură şi violenţă la doar douăzeci de ani. Păi dacă ai un trecut dureros, un tata răposat care a fost criminal, o mafie de condus şi dorinţa de răzbunare pe care am primit-o atunci când au fost ucişi ai mei, ai tot dreptul din lume sa ajungi la fel ca şi mine, un om fără un ţel în viaţă, pe lângă ucis.
Într-un final am ieşit din maşină, afară aşteptându-mă un poliţist care mi-a verificat actele false, cu numele de Lady Amanda.

- Suntem onoraţi de prezenţa dumneavoastră Lady Amanda. Bun venit la conacul domnului Green, îmi spune poliţistul cu un zâmbet tâmp pe faţa. Se vede că e un nou recrut de-al poliţiei.

- Mulţumesc ! răspund politicos şi îi arunc un zâmbet fals.

Intru in casă, iar destinaţia mea e nimeni altul decât Julius Green. Mă voi distra de minune.
Îl văd stând lânga un grup de domni și ciocnind un pahar de vin cu unul din ei. Mă îndrept spre ei, abordând o expresie confuza, speriată şi neajutorată, captându-i atenţia lui Julius.

- Ce caută pe aici o domnişoară atât de frumoasă ca dumneata ? mă întrebă el cu o voce seducatoare.

- Oh! M-aţi speriat domnule Julius, mă numesc Amanda, Lady Amanda ,şi m-am cam pierdut, fiindcă aveţi o casa foarte mare şi nu am mai fost aici până acum.

- Atunci, cred că va trebui sa stai lângă mine ca să nu te pierzi, spune el seducator şi îi apare un zâmbet. Nu am vrea ca o frumuseţe ca şi tine să se piardă într-o încăpere plină de bărbaţi necunoscuţi deja încântaţi de prezenţa ta.

- Oh, spun roşind, dar pe mine mă intrigă unul singur , spun şi îmi flutur genele.

- Lady Amanda, care este norocosul acesta?

- Sunteţi chiar dumneavoastră, domnule Green, îi spun încet şi seducător la ureche.

- Păi atunci, ar trebui să rezolvăm problema asta, spune şi mă trage de mână spre etaj, unde intrăm într-o camera. Mă lipeşte de perete, oferindu-mi săruturi umede pe gât şi maxilar, mâinile sale coborând uşor pe talia mea. Mă simt dezgustată ca de obicei, şi îmi încrunt sprâncenele când nu se uită Julius.

Să înceapă distracţia !

M-am dus către uşa şi am închis-o cu cheia, obţinând un rânjet de la el.
Mâinile sale se opriră la fermoarul de la spatele rochiei, şi atunci am ştiut că trebuie să reacţionez cât mai repede.

- Vai, domnule Green, dar de unde vă permiteţi acest lux? Nu vă e frică că puteţi fi jefuit ? îl întreb tacticos.

- Oh draga mea, sunt mereu pregătit, banii sunt într-un seif din spatele acestui tablou, iar casa e plină de camere de supraveghere, chiar şi în camera asta, a căror sistem nu poate fi distrus fiindcă e înregistrat pe o casetă sub salteaua patului meu, râse el.

- Vă mulţumesc de informaţii, mi-aţi făcut treaba mai uşoară, spun şi râd sadic.

- Ce vrei să spui Lady Amanda? întreabă el vizibil speriat.

- Vreau să spun că ţi-a venit ceasul.
Scot un cuţit din cureaua de sub rochie şi zâmbesc şiret.
- Vei face cunoştinţa şi tu cu Umbra, spun printre râsete.

Bărbatul se dădu in spate, vrând să fugă spre uşă.

- Nu atât de repede, spun şi apoi fug spre el băgându-i cuţitul în piept şi desenând un U în partea de sus a pieptului său.

Trebuie să mă grăbesc să îmi ascund urmele aşa că fug la salteaua de sub pat, iau caseta, ud cu apa de la o vază restul firelor, mă duc spre seif şi introduc cifrul, pe care l-am descoperit săptămâna trecută când mai spionam casa, iau banii şi curăţ toate urmele şi posibilele dovezi. Deschid geamul si ma urc pe pervaz, cu sacul cu bani în spate şi un pistol în mână, sar în copacul bătrân de lânga casă şi mă strecor până la maşina mea, urmând să accelerez spre sediu, unde mă aşteaptă Aiden, mâna mea dreaptă şi singurul care îmi ştie adevărata identitate şi secretul.

Am ajuns la sediu şi Aiden mă îmbrăţişă strâns şi imi spuse mândru :

- Încă o lovitură pentru piticot !

- Aiden, dacă mai îmi spui aşa te bat măr, spun şi îl împung cu degetul în pieptul lui lucrat.

Aiden e un băiat brunet, cu ochii negri ca tăciunele şi un zâmbet de milioane, plus că are un corp de invidiat pentru rasa masculilor.

- Gata Saşha, nu te enerva !

- Te castrez Aiden data viitoare , îi spun ameninţător şi după ce îi văd faţa izbugnesc în râs. Uite banii, pune-i în seif! îi spun şi îi arunc sacul cu bani în piept, să nu uiţi caseta să o arzi în cuptor, adaug eu. Mă duc acasa la culcare! Noapte bună!

- Noapte bună! Să te uiţi dimineaţă la ştiri să-ţi vezi capodopera! Nu uita Saşha! Din nou dăm lovitura, râde acesta.

Mă îndrept spre casă , parcând maşina în garajul subteran, după care intru în casă şi mă duc ţintă în camera mea, unde mă schimb în pijamalele mele cu norişori şi mă bag în pat, adormind imediat.

Deci am corectat capitolul, fiindcă era plin de greşeli şi am modificat şi câteva fraze. Încă e în pauză cartea până o voi termina pe cealaltă , căci nu mai e mult. ★ sau comentarii 💜
Vă iubesc pe toți!
Gogo