Karma (Tabara iubirii II)

Capitolul 4

Tina ajunse ostenita acasa, dupa ce facuse si cumparaturi. Il gasi pe Ally lungit pe canapea, uitandu-se la televizor.

-Ce usor ti-o fi, ii zise Tina si lasa pungile pe masa.

Ally se rasuci ca sa o poata privi.

-Buna, Tina! zise el zambind.

-Misca-ti fundul si da-mi o mana de ajutor cu astea! comanda ea.

Ally sari de pe canapea si intra in bucatarie in fuga.

-Da, sefa, zise el si incepu sa scoata produsele din sacose.

-N-a sunat nimeni pe telefonul fix? il intreba banuitoare.

-Nu, de ce? intreba el punand niste cutii cu lapte in frigider.

-Doar am intrebat, raspunse ea.

In realitate, motivul era altul. Marcus nu ii lasase niciun mesaj si nu o sunase pe mobil toata ziua. Se gandea ca poate o sunase acasa, insa se inselase. De data asta Marcus chiar se suparase rau.

-Ce-ar fi sa faci tu ceva de mancare? Nu ma simt prea bine, zise Tina si iesi din bucatarie.

-Eu? intreba Ally putin mirat.

-Da! Nu ziceai tu ca ai aptitudini de bucatar? ii striga in timp ce se tolanea pe canapea.

Ally nu raspunse, dar il auzi cum scotea tigaile din dulap.

Tina se facu comoda si isi scoase pantofii cu toc.

-O, da, si am nevoie si de un masaj la talpi dupa, striga ea si zambi pentru sine.

***

Carmella grabi pasul. Il zari pe Chico in fata service-ului, asteptand.

-Sunt aici, zise ea, gafaind.

-Nu trebuia sa te grabesti asa, rase el. Vrei sa mai stam sa iti tragi sufletul?

-Nu, e in regula, unde mergem? intreba ea.

-Voiam sa ne plimbam putin, zise el si o lua de mana.

Carmella zambi in sinea ei. Atingerile lui Chico erau foarte placute.

Mersera o vreme fara sa zica nimic.

-Ai de gand sa imi zici despre ce e vorba? intreba Carmella ne mai putand sa astepte.

-Chica, nu vreau sa te superi pe mine, si mai mult de atat, chiar nu vreau sa o rupi cu mine din cauza asta,zise Chico incet.

Carmella deveni curioasa.

-Chico, n-am sa te las orice ar fi, acum spune! ii zise privindu-l.

El insa isi feri privirea.

-Nu sunt un baiat bun, chica, nu te merit, ii zise si se opri.

Carmella ramase si ea locului si se intoarse spre el.

-Ce vrei sa spui? il intreba ridicand din sprancene.

-Stii ca te-am neglijat in ultimul timp, recunosc...

-Chico, nu mai suport, doar spune-o odata! comanda Carmella care devenise speriata.

-Eu...sunt intr-o banda, zise el si isi ridica privirea pentru a-i intalni ochii Carmellei.

Carmella ii dadu drumul la mana, ranita.

Privi in jos o vreme si ochii incepura sa ii lacrimeze.

-De cat timp? intreba ea tremurat.

-Doi ani, raspunse el spasit.