Karma (Tabara iubirii II)

Capitolul 10

Quan ramase putin nedumerit.

Iesi din masina trantind usa.

Liane se intoarse si il privi cu ochii mari.

-Nu ma inviti inauntru? ii striga Quan.

Liane pufni in ras. Crezuse ca motivul pentru care strigase dupa ea fusese mai important de atat.

-De ce as face asta? ii striga in timp ce isi strangea sacosele ude la piept. 

Quan se uita in jos la tinuta lui.

-Sunt ud leoarca, zise ridicand din umeri.

-Nu sunt eu responsabila pentru asta, ii striga ea indreptandu-se spre usa scarii de bloc.

Quan se grabi si i-o lua inainte pentru a-i deschide usa.

O privi in ochi in timp ce intra. Inchise repede masina si se lua dupa ea lasand usa sa se inchida singura.

Liane urca deja scarile, Quan sari cate doua pentru a o ajunge.

-Acum ce mai e, Quan? intreba ea exasperata observand ca nu poate scapa de el.

Quan se pozitiona in fata usii de la apartamentul ei.

-Nu mi-ai multumit, zise el.

Liane isi rostogoli ochii. 

-Tine astea! ii zise asezandu-i sacosele in brate. 

Isi cauta cheia si deschise usa. Intra in hol si aprinse lumina. Quan o urma cu sacosele.

-Lasa-le acolo! ii facu Liane semn spre bucatarie iar Quan se supuse.

Liane iesi din dormitor imbracata intr-un maieu cu bretelute si pantaloni comozi de pijama.

In timp ce isi usca parul cu un prosop il zari pe Quan stand langa usa.

-Nu ziceai ca vrei sa intri?il intreba sceptica.

Quan asteptase aprobarea asta mai mult decat orice. Isi dezbraca haina uda si i-o puse in brate lui Liane. Aceasta o aseza la uscat si ii intinse un prosop sa se stearga. 

Se asezara amandoi pe canapeaua comoda din living. 

-Ai sa racesti daca stai imbracat cu hainele astea ude, ii zise ea si aprinse televizorul.

-Si ce ar trebui sa fac? intreba el.

Liane nu putu sa nu remarce cat de dragut arata cu stropii de ploaie in parul scurt tuns.

-Pot sa iti dau niste haine de ale lui Clint, zise Liane incet ajutandu-l sa se dezbrace de bluza ce ii statea lipita de piele.

Pielea lui era rece bocna.

-Ai hainele tipului aluia in casa ta? zise el oripilat indepartandu-i mana.

Liane se dadu inapoi usor speriata de iesirea lui.

-Au ramas de cand..,Liane incerca sa explice.

"De cand ne-am culcat impreuna, bravo Liane! Numai prostii vorbesti!"isi zise ea in gand vrand sa se plesneasca.

Quan parca ii citi gandurile si  se incrunta.

Arunca prosopul pe jos.

Ea tresari. Quan parea destul de iritat, se apropie de ea. Liane se incrunta nestiind cum sa reactioneze. Ce voia sa faca? 

Quan se apleca incet pana ii atinse buzele. Liane simti cum un fior o strapunge impartind-o in doua bucati.  Cand realiza ce se intampla se trase brusc si il impinse.

-Quan, te rog sa nu..zise cu vocea stinsa.

Quan o ignora complet. Ii apuca brutal chipul si o saruta apasat. 

-Quan, gemu Liane lipita de el, impingandu-l cu mainile mici.

In mintea ei frica se impletea cu dorinta nebuneasca de a-l redescoperi. Quan paru de neinduplecat. Mainile lui mari ii cuprinsera spatele si o trasera atat de aproape incat nu mai avea aer sa respire.

Liane se elibera din stransoare, insa Quan o prinse de maini din nou facand-o sa cada pe covorul pufos.

In timp ce incerca sa se ridice Quan ii bloca orice mijloc asezandu-se peste ea.

-Poate ca nu sunt la fel de destept, de bogat sau de frumos ca badaranul tau, dar am mandria mea, ii zise apasat rasufland fiecare cuvant. Nu am sa port hainele nimanui.

Liane respira cu greu. Inima ei  parea ca avea sa se opreasca de emotie. 

-Nu am vrut sa te jignesc, doar te rog da-te, zise ea rugator cu ochii umezi de teama ca el sa nu faca ceva nebunesc.

Quan ii mangaie chipul, staruind asupra fruntii brazdate de fire imprastiate rezultate in urma micii lor lupte. Mainile lui alunecara pe talia ei, pe coapse dupa care printr-o miscare rapida isi dadu bluza jos.

Abdomenul lui rece se lipi de al ei. Liane tremura, devenea din ce in ce mai straniu. Quan incepu sa o dezbrace fara sa zica un cuvant. La fiecare incercare de a ei de a se ridica, mainile lui o tranteau la loc si deja devenise disperata sa se elibereze. 

-Nu face vreo prostie, te rog, il implora ea zabatandu-se cand Quan ii musca unul dintre sani.

Degetele lui treceau peste sfarcul celuilalt san facandu-l sa se intareasca. 

Buzele lui le cautau insetate pe ale ei, sarutand in calea lor tot ce prindeau. Liane obosi sa se mai zbata asa ca se lasa moale ca o frunza. Nu il privi in ochi, o lacrima i se scurse usor pe obraz. 

Quan era acum gol golut, la fel ca si ea. Palma lui grea o stranse pe a ei si o aseza usor pe umarul lui pe care se odihnea un tatuaj micut. Liane trase usor cu unghiile lungi de pielea tatuata incercand sa citeasca ce scrie. Dintii lui se infipsera in pielea moale a gatului ei iar Liane bufni in plans. 

Quan se opri si ii cuprinse chipul intre palme.

-Nu am vrut sa doara, zise el.

Ochii lui erau blanzi, buzele ii erau umflate si rosii in urma saruturilor repetate. 

Liane isi sterse lacrimile. Nu plangea de durere, plangea pentru ca pe umarul lui era tatuata litera L.

In momentul acela simti o umbra de incredere ce ii invalui tot corpul. Nu se mai opuse, se lasa ca o prada in mainile lui. Isi trecu mana tremuranda prin parul lui, apoi degetul ei ii defini conturul buzelor pe care le saruta innebunita. Ii inhala mirosul bine cunoscut de care nu se mai putea satura.

Quan zambi usor.

-Nu esti a lui si tu stii asta, ii zise si o pupa pe frunte.

Liane il privi in ochi. 

-Atunci? intreba stins.

-Esti a mea, continua el privind-o cu atat de multa emotie incat ii facu inima inspaimantata sa se incalzeasca, aproape sa se topeasca. 

Ea zambi usor nefiind capabila sa rosteasca vreun cuvant.

Quan cobori usor sarutandu-i fiecare particica a corpului. Liane vazu alb in fata ochilor. Nu stia cum sa reactioneze. Quan avea initiala ei tatuata pe umar, ceea ce insemna ca nu o uitase. Gandul acesta o facea cea mai fericita femeie din lume. Se lipi de el, iar el o cuprinse cu ambele maini determinandu-i picioarele sa se desfaca usor pentru a-l primi. 

-Nu te-am uitat, gemu el.

Respiratia lui era fierbinte la fel ca tot trupul lui. Liane inchise ochii pentru ca fiorii produsi o rupeau de realitate. Nu mai simtea nimic decat atingerea lui. Uitase unde se afla, cat era ora sau ca afara ploua. Erau doar ei doi, asa cum visase atatea nopti.