Karma (Tabara iubirii II)

Capitolul 7

Alarma telefonului o trezi pe Liane. Nu dormise prea bine, defapt ultima perioada a vietii ei nu era prea buna. Abia ce se certase cu Clint si Quan aparuse din senin, dar chiar nu avea timp sa se gandeasca la asta acum. Era sapte si jumatate dimineata iar peste o ora trebuia sa fie pe santier. Clint nu daduse niciun semn de viata iar ea era prea orgolioasa ca sa faca primul pas. 

Se dadu jos din pat. Parintii ei inca dormeau asa ca merse in varful picioarelor pana in baie unde isi incepu ritualul de infrumusetare zilnic. 

Incerca sa fie atenta la trasarea liniei fine de tus, insa mana ii tot tremura.

-La naiba! striga si arunca pensula in oglinda apoi se sperie de zgomotul produs.

Dupa o jumatate de ora de chin isi lua in sfarsit cardiganul si geanta si iesi pe usa.

Datorita comportamentului lui Clint trebuia sa ia un taxi acum. 

Daca el avea impresia ca se poate juca cu focul fara sa se arda atunci se insela. 

Pe parcursul lungului drum cu masina primise in jur de cinci mesaje de la Clint in care o intreba cum se simte si unde este insa nu ii raspunsese la niciunul.

Ajunsa la presupusul loc de munca, Liane plati soferului si cobori din masina. 

Renuntase la tocurile cui in favoarea unor botine cu talpa ortopedica foarte comode. 

Trecu pe langa muncitori. Cei mai in varsta o salutara cu un "O zi buna, domnisoara doctor!" la care Liane isi dadu ochii peste cap. 

Cei mai tineri se multumira doar sa o fluiere din colturi ascunse. 

Intra in cabinet unde il gasi pe sef bandu-si cafeaua.

-Buna dimineata, zise ea si isi lasa geanta pe biroul modest.

Barbatul zambi zbarcindu-si fata ridata si mai mult.

-Buna, Liane, ai ajuns la timp, ii raspunse.

-La timp pentru infern, murmura ea.

-Poftim? intreba el afisand o expresie prosteasca de curiozitate.

-Am zis ca e una dintre calitatile mele, zambi Liane fals.

-In regula, am terminat aici, zise el lasandu-si ceasca de cafea pe chiuveta. Stii care e treaba ta, nu-i asa? Daca intampini dificultati sunt la mine la birou.

Liane aproba din cap si il conduse pana la iesire.

Se intoarse si se prabusi pe scaun. Sigur ca stia care e treaba ei. Sa stea degeaba intre patru pereti si sa astepte sa i se faca cuiva rau. Batu cu unghiile in blatul biroului. Minutele treceau ingrozitor de greu.

Isi scoase telefonul si incepu sa isi faca niste poze. Se stramba la vederea lor si incepu sa rada de una singura.

Usa se deschise fortat. Ea tresari.

Doi baieti il luasera pe sus pe un altul si cel mai probabil deschisesera usa cu piciorul. 

Liane se incrunta, neintelegand ce se petrece.

-Domnisoara doctor, avem nevoie de ajutor, zise unul. Baiatul asta e mort  dupa dumneavoastra.

Baiatul din bratele lor era la bustul gol, murdar de praf si se zbatea razand.

-Prostia nu o vindec, zise Liane neimpresionata. 

-Imi permiteti sa va spun ca aratati foarte bine azi? intreba "victima".

Ceilalti doi pufnira in ras.

-Iti permit sa iesi afara, pana cand nu ma ingrijesc eu de tine, se auzi un glas din spatele lor.