Brooke's P.O.V
Am lasat ca ora de matematica sa treaca pe langa urechile mele. Nu am fost atenta la nimic din ce am scris si sunt foarte fericita ca nu m-a pus sa raspund. Fericita intre ghilimele. Ma simt ca naiba. Ma gandesc la Ross. La privirea lui si la ce a zis Hailey despre ea. Imi pare imposibil ca Ross sa simta asta pentru mine. Poate avea orice fata vrea,dar el ma alege pe mine. Nu are logica. Nu ar avea de ce sa ma placa. Am plecat ca o 'apucata',dupa cum a spus el. M-a sunat si s-a interesat de mine doar pentru ca a fost ultima persoana care m-a vazut si primul suspect interogat de politie daca ma gasea vreo persoana pe marginea strazii cu beregata taiata. La cum am zbughit-o pe usa,ma asteptam ca Ross sa faca asta.
"Brooke,s-a sunat de pauza. Vii?",am auzit-o pe Hailey,care avea mana pe umarul meu. M-am uitat la ea si am aprobat din cap,ridicandu-ma din banca. Am iesit pe hol si inainte sa coboram scarile,Andrew ma prinde de talie si ma trage spre el,sarutandu-ma pe gat. Chiar atunci a trecut Ross prin fata noastra. Ne-am uitat unul la altul,apoi el si-a indreptat privirea spre Andrew. Amandoi aveau maxilarul inclestat si se uitau urat unul la altul. I-am dat jos mainile lui Andrew de pe mine si am trecut pe langa Ross,lovindu-ma de el fara sa vreau. Sunt sigura ca a crezut ca am facut asta din adins,dar la cat de oribil ma simt,daca m-ar calca masina,nu as simti durere.
Hailey m-a prins din urma,ceea ce m-a surprins,deoarece nu prea face efort. Am iesit din scoala si ne-am indreptat spre banca noastra obisnuita,pe care ne-am scris si numele. Alexander si Chris au venit langa noi,iar eu mi-am pus capul pe umarul lui Alex.
"Unde este Ross? Adica... Andrew?",am inghitit in sec,iar Hailey mi-a pus mana pe genunchi,in semn ca intelege confuzia. Toti ne uitam spre usa liceului si i-am vazut venind. Pareau okay,dar cred ca mai aveau putin si scoteau aburi pe urechi. Mi-am ridicat capul de pe umarul lui Alex si m-am uitat catre Ross,care nu si-a schimbat inca directia. S-au asezat pe spatarul bancii si am inceput sa vorbim.
"Cum va merge?",intreaba Chris si ne uitam toti urat la el,avand in vedere ca isi daduse seama ca aratam mai rau decat daca am fi fost calcati de tren. "Bine atunci...",a tacut si s-a uitat in alta parte
"Oribil.",raspunde Ross si incerc sa nu imi indrept privirea spre el
"Da,da...cunoastem...",comenteaza Andrew,iar eu ii dau o palma peste picior,fiind in spatele meu
"Care naiba e problema ta?",se rasteste Ross la el
"O urmaresti pe Brooke,ii spui ca esti nu stiu cine,o sperii si o mai si lasi noaptea sa mearga singura acasa!",se ridica Andrew de pe banca si se aseaza in fata bancii,asa facand si Ross
"In primul rand,nu o urmaresc. In al doilea,nu mint;ca i-ai spalat tu creierii e altceva. In al treilea rand,a plecat singura,fara sa se uite macar o data in spate si,in concluzie,nu este iubita ta ca sa te bagi in lucrurile astea!",ridica Ross vocea si ma uit la amandoi un pic speriata
"Dar de unde stii ca eu si Brooke nu suntem impreuna? Stii ca inainte sa o pui pe drumuri,eram impreuna la ea acasa?"
"Andrew,nu suntem impreuna.",ii spun cu voce stinsa. Nu am niciun chef sa deschid gura,mai ales pe un subiect ca asta. Ross se uita la mine cu aceeasi privire pe care mi-a aratat-o in laboratorul de chimie. Imi cobor privirea si ma uit din nou la asfalt,asteptand ca baietii sa se calmeze.
"Incredibil...",il aud pe Andrew oftand,iar eu imi dau ochii peste cap
"Deci tu si Brooke sunteti impreuna,dar Brooke nu stia. Bine de stiut.",face Ross misto de situatie si cum a terminat de vorbit,pumnul lui Andrew l-a nimerit pe Ross in coltul gurii,spargandu-i buza de jos. Ross a dat si el un pumn,dar in maxilar,facandu-l pe Andrew sa se dezechilibreze si sa se dea in spate doi pasi. Am sarit langa Ross si l-am tras in spate,tinandu-l de talie cat de strans pot. Chris il tinea pe celalalt nebun-trebuie sa recunoastem ca amanoi sunt nebuni de tot-,iar Hailey si Alex incercau sa vorbeasca cu ei.
"De ce nu recunosti ca nu o s-o mai ai niciodata? Ca nu o sa mai fie a ta?",striga Andrew de unde sta. Ma uit confuza la el,iar Ross se smuceste in stransoarea mea,dar reusesc sa-l tin.
"De ce aduci vorba de chestia asta mereu? Trebuie sa-mi scoti ochii ca pastila aia nenorocita a schimbat tot?"
"Despre ce vorbiti?",intreb confuza si ma uit la amandoi. Andrew ii da cu cotul in burta lui Chris si se indreapta spre Ross ca sa il loveasca,dar il imping si palma lui tare face contact cu obrazul meu. "Au.",mi-am zis cand am pus mana pe obraz. Ross m-a luat de mana si m-a tras in spatele lui. Alex a trecut in mijloc,iar Hailey si Chris stateau in spatele lui Andrew. "Nu-mi vine sa cred ca faceti asta!",mi-am pus mainile in sold si m-am uitat la ei. Clopotelul a sunat si l-am luat pe Ross cu mine la baie. I-am spus lui Chris ce sa ii spuna profesoarei,ca sa nu primesc absenta,iar Ross i-a explicat lui Hailey. Avem ore separate,iar Alex si Andrew sigur le-au cerut ajutorul lui Jenn si Danielle.
"Scuze,Ross.",am spus mai mult in soapta,cand am apropiat servetelul ud de buza lui Ross. A tresarit de la durere si i-am prins mana in a mea,spunandu-i sa ma stranga cand il doare.
"Nu ai pentru ce.",a spus la fel de incet si m-am oprit din a tampona servetelul de buza umflata. "E vina mea. Nu ti-am spus tot.",a respirat adanc si mi-a luat ambele maini intr-ale lui. "Cand erai mica,luai niste pastile de durere de cap. Te lovisei intr-o zi atat de tare,incat ai avut dureri si in urmatorii ani. Intr-o zi,doctorul de familie ti-a prescris niste pastile,tot de dureri de cap,care se dizolva in apa. A spus ca sunt mai bune.",a facut o pauza si am vazut cum se formau lacrimi in ochii lui,cum se formau si in ai mei. "Cand ai ajuns acasa,ai luat prima pastila,apoi mama ta a sunat-o pe a mea,speriata,ca ai lesinat. Te-am dus la spital,iar doctorii au spus ca pastila ti-a provocat starea aceea si ca vei avea o amnezie temporara. Cand te-ai trezit,nu iti aduceai aminte nimic. Parintii tai ti-au adus aminte multe lucruri. Si de parintii mei care veneau sa te vada. Ti-au povestit de mine. Dar nu eram in oras ca sa vin sa ma poti vedea. Iar amnezia nu a fost temporara. Ne vedeam pe strada,dar nu stiai cine sunt.",o lacrima mi-a cazut pe obrazul lovit,iar Ross a sters-o,asa cum am facut si eu cu lacrimile lui.
"Imi pare rau.",am spus si i-am luat fata in palme,sarutandu-l. Nu ma interesa ca il doare buza. Nu dadeam importanta ca simteam gustul de sange. Voiam sa stie ca el inseamna pentru mine mai mult decat as fi crezut. Il iubeam atat de mult si eu nu stiam asta. Era totul pentru mine,iar eu nu faceam nimic altceva decat sa il ranesc.
"Nu trebuie sa-ti para. Nu a fost vina ta.",mi-a zambit si mi-a dat un sarut scurt,dar foarte dulce-nu la propriu-
"Hai sa curatam rana,iubaretule.",am ras,iar el a facut la fel
"Ai facut-o deja",l-am impins usor si am continuat sa tamponez servetelul de buza ranita
