Damaged.//LT fanfiction

Demons.

*perspectiva lui Louis*
Mă simt precum un diavol evadat în grădina Edenului care poate să profite de toate lucrurile minunate ce îl înconjoară,chiar dacă nu le merită. Nu sunt înconjurat de o vale plină cu flori sau de animale prietenoase,nici de roade înfloritoare care te învie cu parfumul lor.Nu! Sunt în preajma ei și asta este tot ceea ce m-a scos din acel întuneric cumplit. Stă întinsă leneș în dreapta mea, cu mainile strâns în jurul meu. Capul îl ține lejer astfel încât să îmi poată inhala parfumul. Noaptea asta este perfectă! Am ocazia să îi analizez toate trăsăturile angelice,chiar dacă lumina nu prea mă ajută. Unul din multele lucruri ce mi-au atras atenția la ea,a fost tatuajul uzat de pe coaste: un revolver de mărimea unei palme domnea neclintit pe coastele firave ale ființei de lângă mine. Era făcut într-un mod atent fiind accentuate toate caracteristicile pistolului. Umbrele dădeau viață desenului făcându-l mult mai realist. Pe țeava zdravănă a armei era ștanțat următorul citat: "Play with my demons but you're gonna lose your angels." Mă bucur că eu nu am ce pierde. Eu am fost nevoit să renunț la tot ceea ce e bun în această viață. Nu îmi fac griji că am să îmi pierd îngerii pentru că i-am gonit cu mult timp în urmă. De aici și tatuajul meu:"Make a deal with your dark side don't run from it." Mi-am îmbrățișat partea întunecată și sunt destul de egoist să o târăsc și pe Oana în acest pustiu întunecat.
Sunt acaparat de fiecare mișcare a fetei de lângă mine. Orice gângurit de neînțeles,orice mișcare milimetrică mă fascinează...

*perspectiva Oanei*
Știu că o face! Știu că mă privește. Privirea lui îmi arde pielea lăsând în spate urme de plăcere. Vreau atât de mult să îmi ridic mâna și să îi mângâi obrazul fin,însă să îl văd așa fericit mă alimentează să nu fac nici o mișcare în plus. Felul în care mă face să mă simt printr-o simplă atingere este uimitor! Parcă stoluri de păsărele ciripesc deasupra unui curcubeu ce domnește asupra celui mai fericit oraș. Și eu nici nu sunt o mare fană a coloritului în exces. Este un sentiment de nedescris! Nu mai pot rezista... Îmi deschid leneș ochii numai pentru a fi întâmpinată de cei mai frumoși iriși pe care i-am văzut în întreaga mea viață.
-Te-am trezit? Spuse acesta într-un ton jos.
-Mhm... Spun eu torcând ca o pisică alintată.
-Stai să văd cum mă pot revanșa.
-Cred că am eu câteva idei! Spun aceste cuvinte în timp ce îmi bag mâna în mătăsosul său păr. Șuvițele sale se preling printre degetele mele lungi în timp ce ochii ni se interconectează.
-Ia hai să le auzim! Nerăbdarea se citea în glasul lui.
-Păi mă gândeam la ceva de genul ăsta. Spun în timp ce îmi lipesc buzele umede de gâtul său. Îl pot vedea înghițind în sec.
-Sau ăsta!
De data asta îmi lipesc ușor buzele de obrazul său.
-Asta e tortură! Admite el, gâfâind.
Răspunsul meu constă într-un clipit mișelesc al ochiului meu drept. Văzând că nu mai are răbdare,mă decid să nu îl mai tachinez și îmi lipesc tandru buzele de ale sale.
Sărutul ne este întrerupt de soneria telefonului Lui Louis.
-Firar! Exclamă acesta.
Îi înmânez telefonul văzând că apelantul este Becca. Știu că nu trebuie dar mă simt puțin dezamăgită. De ce Becca,prietena cea mai bună a lui Jo, îl sună pe Louis la ora 5 dimineața?
-Da? Vocea lui Louis umple întreaga cameră. Fața acestuia se albește la propriu,observându-se că ceva nu este în regulă. Mă întreb ce s-a întâmplat.
-Când s-a întâmplat?
-Și era singură?
-De ce?
-Nu.
-Ok,sunt pe drum.
Cuvintele sale erau grăbite arătând că este ceva grav.
-Jo este la spital!
-Poftim? Uimirea mi se citea pe față.
-Jo este la spital! A avut un  accident cu motorul. Se pare că a luat curba prea din scurt și a intrat în semnalizatorul stradal.
-Luke știe?
-E pe drum spre spital...
Și cu asta am pornit spre spitalul la care a ajuns Jo. Fata asta este mult prea rebelă pentru vârsta ei. Cred că numai săptămâna asta i-am spus de șase ori sa o ia mai ușor cu motorul.
Ajunși la spital am întrebat asistenta ce se afla la recepție de pacienta Johanna Hemmings. Am fost conduși la camera cu numărul 783 și am fost instruiți să păstrăm liniștea.
Camera era de un alb șters,o cameră monotonă perfectă într-o astfel de instituție. Am putut observa figurile debusolate ale prietenilor mei. Luke stătea cu coatele pe genunchi acoperindu-și ambii ochi. Se poate vedea că el este cel care suferă cel mai mult. Până la urmă este sora lui. Singura lui soră. În dreapta lui Luke se afla Paula care avea o privire pierdută. Am putut observa că mâna sa ii atinge tandru antebrațul lui Luke. Ce naiba? Becca era singura ce stătea pe telefon. Măcar sunt prietene aceste fete?
-Hei! Am spus eu cu Louis în același timp,toată atenția fiind aruncată la mâinile noastre împreunate.
-Cum se simte? Vocea mea abia se auzea în încăperea nu prea mare.
-Starea ei e stabilă și am fost asigurați de către medici că se va trezi în următoarele minute. Tot ce trebuie să facem e să așteptăm.
Spuse Luke oftând. Cu acest gest Becca este trezită din propria transă.
-Luke,împreună putem trece peste! Spune Becca în timp ce se apropie de Luke. Privirea Paulei putea ucide. Se poate observa că Rebecca nu este tocmai cea mai sensibilă și iubitoare fată. Sincer eu una sunt de părere că este prefăcută.
-Rebecca,sincer nu am chef de prostiile tale. Sora mea este în spital din cauza unui accident de motor. Dacă voi avea chef în viitorul apropiat de rahaturile tale,te voi anunța.
Și cu asta Rebeccăi îi este tăiat elanul,iar Paulei îi apare pe buze un mic zâmbet inocent. Atenția ne este îndreptată la sursa tușitului copleșitor.
-Jo? Luke sare din scaun.
-Ești așa de pedepsită!
-Îmi pa...
Ușa salonului este trântită cu putere,pe ea făcându-și apariția un Niall vizibil disperat.
-Iubito,ești bine? Mi-am făcut o mulțime de griji!Nu știam la ce spital ești internată așa că am fost în toate din această zonă...asta era ultima opțiune!
Toți am fost surprinși de apariția bruscă a lui Niall și am lăsat la iveală un râs zgomotos.
-"Iubito"? Exclamă Luke exasperat.
-Scumpa mea soră,nu vei mai vedea lumina soarelui pentru cel puțin o lună din momentul externării.
-Luke... Spuse Jo vizibil exasperată de întreaga situație.
-Nu ma lua pe mine cu Luke.Ți-am spus de atâtea ori să nu mai forțezi motorul și tu mereu îmi răspundeai la fel: "Luke știu ce fac!" Am văzut cât de bine ai știut ce faci.
Jo își dă într-un mod agresiv ochii peste cap ignorând spusele lui Luke.
-Până la urmă ne bucurăm că ești bine!spuse Louis strângându-mi ușor mâna în a sa.
Văzând că Niall se simte puțin inconfortabil de toată situația,am luat-o mai ușor. În următorul moment mă găsesc spunând:
-Eu zic să le acordăm un minut lui Jo și Niall!
-Ce? Asta-i bună! Strigă Luke.
Văzând cum reacționează Luke,îi arunc o privire rugătoare lui Louis. Poate el se poate descurca în astfel de situații mai bine ca mine.
-Hai Luke! Spuse Louis în timp ce îl târăște la propriu spre ieșirea din salon.
Niall îmi aruncă o mulțime de priviri de mulțumire. Eu îi fac discret din ochi asigurându-l că nu este nimic.