Alergam cu disperare spre nicăieri. Tocmai când mă pregăteam să îmi deschid inima în fața întunericului care mă urmărea, acesta s-a disipit în vagi umbre ce au fost înlocuite rapid de razele uluitoare ale soarelui. Încă îmi simțeam sângele pompând cu rapiditate în vene și încă eram în acea stare de alertă. Știam că nu se va întoarce, cel puțin nu acum când lumina domnește asupra pământului. Acest lucru nu mă oprea. Știam că sunt în siguranță pentru câteva clipe, dar ce se va întâmpla apoi?Am fost păcălită de aparența lui angelică, de părul său ciufulit într-un mod foarte atent, de brațele sale puternice care credeam că îmi conferă siguranța, de râsul său mângâietor și nu în ultimul rând, de ochii săi. Acei ochi albaștri ce aduceau aminte de liniștea mării și puritatea acesteia, ochii care cu timpul s-au transformat în oglinda sufletului acestui muritor, înnegrindu-se precum cel mai fin cărbune. Dacă trecutul nu și-ar fi pus într-un mod apăsat amprenta asupra nostră, totul s-ar fi schimbat? Nu știu acest lucru. Tot ce știu este că lucrurile și-au urmat cursul natural al vieții și astfel am ajuns în această imposibilă postură. Dacă aș schimba ceva? Nu cred, pentru că așa am reușit să îl întâlnesc pe el.
CITEȘTI
Damaged.//LT fanfiction
Fiksi PenggemarFrica. Un cuvânt oarecare format din cinci litere, trei consoane și două vocale. Aceasta este un sentiment neplăcut pentru majoritatea oamenilor, o stare continuă de alerta. Prima frică? Probabil cea de întuneric, însă ceea ce nu știam este faptul...
