Damaged.//LT fanfiction

Planuri.

*Perspectiva lui Luke*
Bine că orele nu au început la propriu și am putut ajunge acasă mult mai repede. Primele zile de școală sunt cele mai enervante:toată lumea te întreabă ce ai făcut prin vacanță,pe unde ai fost cu prietenii etc. Genul de conversații care mă plictisesc. Singurul lucru ce m-a făcut chiar să îi onorez cu prezența mea pe cei din incinta minunatei mele școli,a fost ea. Paula. Părul său precum un râu de ciocolată,în derivă, atârna leneș pe spatele său perfect. Zâmbetul ei îmi amintea de razele calde ale soarelui,raze ce te îmbrățișează din prima clipă. Era perfectă! Am observat că aceasta îmi remarcase prezența abia în momentul în care pe buzele sale pline a ieșit un sunet mângâietor. Mă întreb dacă observase că mă holbez la ea. Sper că nu...
-Bună Luke!
-B-Bună Paula. Vocea mea suna ca cea a unui om aflat în chinuri,dar nu genul de tortură fizică ci una psihică.
-Uite: știu că tu și Louis sunteți prieteni foarte buni și mă întrebam dacă ai putea cumva să îmi dai numărul lui de telefon.
-C-Ce? Ton idiot...De ce trebuie să sun ca o pisică pe moarte?
-Adică,sigur că aș putea dar de ce? Mă refer la... las-o baltă! expir exasperat de propria prostie.
Râsul ei a umplut întreaga încăpere. Un zâmbet slab mi-a apărut pe buze. Chiar dacă sunt supărat și confuz,sunetul ăsta rămâne preferatul meu.
-Ce e așa amuzant?
-Tu crezi că eu și Louis...Ahaha, nu. Prietena mea cea mai bună are un fel de pasiune ascunsă pentru el și nu știu ce se întâmplă cu ea. În general e o fată foarte deschisă care vorbește foarte mult și are curajul să facă aproape orice dar când Louis este prin preajmă nu mai poate scoate nici măcar un sunet. Defapt cred că uită și să respire!
Las la suprafață printr-un scurt oftat toată tensiunea ce am acumulat-o.
-Păi acum că totul îmi este puțin mai clar mă gândesc la altceva:de ce să îi dai numărul de telefon,când putem să le organizăm o întâlnire surpriză?
-Asta este o idee genială! Spuse ea plină de entuziasm.
-Da,am putea să ne folosim de vechiul foișor din pădure.
-Locul ăla ce stă să cadă? Întreabă aceasta pe un ton puțin neîncrezător.
-Da,locul ăla. Este un loc retras aproape de lac ce îți oferă o priveliște nemaipomenită asupra întregii păduri. Tot ce avem nevoie sunt luminițe,câteva perne, câteva pături pufoase,un ecran pe care putem proiecta filmul preferat al prietenei tale,un laptop și multă mâncare.
-Ok eu mă ocup de mâncare și film, iar tu te ocupi de amenajarea foișorului.
-Paula, asta sună ca o înțelegere!

*Câteva ore mai târziu-perspectiva Paulei*

Am reușit imposibilul! Am gătit ca un adevărat master chef chinuit de timpul foarte scurt ce trecea mult prea repede. Ok, deci meniul este unul foarte complex și cuprinde trei feluri principale: aperitivele rafinate aranjate într-un mod unic pe platoul impunător, mâncarea chinezească ce știu că este adorată de Oana și câteva sortimente de prăjituri cu ciocolată. Am completat totul cu o șampanie fină și niște vin roșu demidulce. Să nu uităm de gama largă de sucuri pe care am ales-o. Înainte de a începe a găti,am sunat-o pe Oana și i-am spus că aș vrea să ieșim în oraș pentru a recupera timpul pierdut din vacanța de vară. A fost așa ușor să o fac să iasă din casă. În acest moment planul decurge minunat, singurul lucru de care îmi fac griji este Luke. Dacă nu a reușit să facă locul ăla să pară cât de cât romantic? Adică nu pare genul de băiat ce organizează mereu întâlniri surpriză prietenilor lui. Încerc să nu mă descurajez. Gândurile îmi sunt întrerupte de telefonul meu ce suna ca un ecou pe fundal. Pe ecranul de pornire am văzut afișat numele lui Luke așa că am răspuns imediat.
-Spune-mi te rog că nu ai dat foc la foișor!
-Foarte amuzant! Am sunat să îți spun că totul este pregătit: am amenajat foișorul într-un mod potrivit unei întâlniri și i-am trimis mesaj lui Louis că ne întâlnim aici pentru a face niște poze. Tot ceea ce rămâne de făcut este să aducem mâncarea aici și să o faci pe prietena ta să își facă apariția.
-Nu te îngrijora, am totul sub control! Ajung la foișor cam în zece minute!
Și cu asta i-am închis băiatului blond care probabil că acum mă înjură pentru modul în care am sfârșit apelul.
Drumul spre locația întâlnirii a fost scurt și lipsit de incidente neplăcute. În aproprierea foișorului am zărit vag o siluetă. Era Luke!
-Hei, lasă-mă să te ajut cu alea! Vocea sa groasă mă face să simt ceva inexplicabil în stomac. Ce senzație ciudată...Cred că e de la mâncarea mexicană de mai devreme.
-Mulțumesc! Glasul meu monoton se auzea cu ecou în pădurea deasă.
Ajunsă la intrarea în foișor, am rămas fără cuvinte: foișorul era luminat de sute de beculețe colorate ce se reflectau în suprafața lacului. În interior erau puse în mod atent păturile și pernele multicolore,laptopul fiind așezat în centru,gata să proiecteze filmul ales de noi. Era minunat! Luke a făcut toate astea? Băiatul ăsta mă uimește pe zi ce trece.
-Cum ți se pare? Vocea sa îmi alungă instantaneu gândurile.
-E minunat! Nu îmi vine să cred că tu ai făcut toate astea! Acesta lasă să-i scape un ușor chicotit.
-Uneori pot face și acest gen de lucruri. Nu totul este despre cum te văd oamenii,ci și ce simți că este corect să faci la momentul respectiv.
Ăsta este Luke? Luke Hemmings? Nu îmi vine să cred.
-Îmi place acest Luke. Dau voce gândurilor mele.
-Păi aș putea să...
Vorbele îi sunt întrerupte de sunetul unui motor.
-Au ajuns! Panica se instalase în corpurile noastre. Dacă nu o să le placă? Sau dacă unul din ei nu este interesat și ar vrea să plece,și prin unul din ei mă refer la Louis pentru că Oana este înnebunită după acest băiat.
-Totul o să fie bine,mă asigură Luke. Ce? Băiatul ăsta e vrăjitor, sau cum îmi poate raspunde fricilor interioare?
Dau ușor din cap în timp ce văd silueta prietenei mele însoțită de cea a unui băiat.
-Asta este, am reușit să ii aducem împreună! Extazul mi se citea în glas.
-Paula, este timpul să ne facem ieșirea grandioasă!
-Conduci tu sau eu?
Luke ridică din sprâncene într-un mod jucăuș lăsând întrebarea mea să ne paveze calea de ieșire.
*Perspectiva lui Louis*
Mesajul lung și indescifrabil a lui Luke îmi este tipărit în minte. Singurul lucru pe care l-am înțeles din acel mesaj fără sens este să vin la foișor pentru a face nu știu ce poze. Ce naiba e cu băiatul ăsta? Mă rog,îmi este prieten încă din clasa a 3-a când ne-am întâlnit pentru prima dată așa că nu am de gând să îl las să facă nu știu ce tâmpenii singur.
Coborând din mașină am observat Jeep-ul negru care sunt sigur că nu aparține bunului meu prieten. Ce nu am observat era fata ce stătea sprijinită de capota mașinii. Stai puțin,o cunosc pe fata aceea.
-Oana?
-D-da? Spuse ea luându-și ochii din telefon.
-Ce faci aici?
-Am primit un mesaj de la Paula în care îmi spunea că trebuie să vin până la foișor ca să îmi poată arăta ceva! Tu?
-Hmm,eu am primit un mesaj de la Luke în care îmi spunea să vin la foișor pentru a-l ajuta cu niște poze.
-Ceva nu este în regulă! Spuse aceasta atingându-și bărbia. Acum observ în ce era îmbrăcată:o minunată rochie neagră,vaporoasă,ce îi îmbrățișa într-un mod sexy formele bine definite. În picioare avea niște balerini negri. Clasic. Trebuie să recunosc că mereu am avut o pasiune pentru această fată,însă nu i-am acordat prea multă atenție spunând că e ceva trecător.
-Cred că ai dreptate! Totuși,nu putem afla acest lucru decât într-un singur mod. Îi întind mâna cerându-i permisiunea de a o ghida.
-Mergem? Spun în timp ce îi simt firava mână apucând-o pe a mea.
-Sigur. Rostește aceaste vorbe mai mult ca o șoaptă mângâietoare în timp ce obrajii îi capătă o tentă îmbucurătoare de roz.

...........................................................................
Sper că nu am plictisit pe nimeni cu acest capitol. Îmi pare rău că a durat așa de mult până am postat,dar nu mai am timp de scris.
Vă mulțumesc că citiți în continuare și că îmi sunteți alături. Aștept păreri! :*