Damaged.//LT fanfiction

Senior?

-Perspectiva lui Jo-
Ok. Trebuie să fiu calmă! Nu este așa de rău,este doar liceul. Pe cine păcălesc? Nu pot să fiu calmă!Panica s-a instalat în întregul meu corp. Știu că Luke a spus că totul va fi în regulă dar fiecare pas prin această clădire uriașă îmi demonstrează contrariul. Fețele noi ce mă înconjoară îmi dau o stare de neliniște, nereușind să găsesc o cale de scăpare. Becca,una dintre cele mai bune prietene ale mele, nu răspunde la telefon. Minunat! Fata aceasta este așa enervantă câteodată,că mă face să pun la îndoială prietenia noastră. Totul a început în clasa a 6-a. Era acest băiat care mă intriga. Nu părea ca majoritatea băieților obsedați de mașini și footbal. Din contră, era sensibil și amuzant,cânta la chitară și avea puțin talent și la desen. Sunt conștientă că la vârsta de 13 ani nu cunoști cu adevărat ce înseamnă dragostea, dar eram atrasă de acest băiat cu ochii precum jadul. Totul era minunat la el: gropițele sale adânci, râsul său ce suna ca o melodie compusă de cel mai iscusit artist,chiar și cârlionții săi ce îi atârnau lejer pe față. Numele lui,uitasem de numele lui! Harry,ce nume minunat! I se potrivea precum o mănușă. De aceeași părere era și colega mea de clasă,Liz. Deși împărțeam aceeași pasiune,pentru același băiat, acesta era singurul nostru lucru în comun. Eram total opuse,atât din punct de vedere comportamental cât și din punct de vedere al înfățișării. Eu eram cea mai înaltă fată din clasă,cu ochii căprui și bucle ce se prelingeau până la baza spatelui. Nu eram confortabilă cu ideea de socializare,de aceea aveam cel mult doi prieteni. Liz,pe de altă parte, era eleva activă și foarte vorbăreață. Părul ei blond,tuns în stilul bob îi contura și mai bine ochii mari,albaștri. Nu îmi plăcea această fată și mă credeți sau nu,principalul motiv nu era Harry. Într-o zi a venit la mine cu zâmbetul pe buze :
-Hei, Jo! spuse ea cu o privire mișelească.
-Bună, Liz!
-Ce s-a întâmplat cu părul tău?
Panica mă cuprinsese și putea fi citită foarte ușor pe fața mea puțin înroșită.
-Poftim? Ce s-a întâmplat?
Aceasta chicotește ușor,pregătindu-se să își expună gândurile. Colegii noștri priveau scena amuzați,eu încă neavând idee despre ceea ce se întâmplă.
-Arată precum cel mai ori... Cuvintele ii sunt întrerupte de o fată pistruiată cu păr roșu,vâlvoi și foarte des. Era draguță,specială fiind cuvântul exact.
-Ce se întâmplă Liz?Nu o mai lungii atâta și spune-i fetei că ești invidioasă pe minunatul său păr castaniu. Poate în câțiva ani părul tău va arăta la fel de minunat ca al ei și nu mă va mai trimite cu gândul la o junglă!
Râsetele tuturor au umplut sala. Fata ce tocmai îmi ținuse partea în fața enervantei de Liz,se apropia de mine cu o mână întinsă,spunându-mi:
-Eu sunt Becca,colega cea nouă!
Din acel moment am știut că vom fi cele mai bune prietene și ne vom ajuta reciproc să trecem peste greutățile din viața de zi cu zi a oricărui elev.
În timp ce încerc să ii trimit bunei mele prietene al 17-lea mesaj,telefonul îmi părăsește mâinile în urma unui puternic contact cu o altă persoană, ajungând pe podeaua rece.
-S-scuze! Îmi ridic ochii pentru a fi întâmpinată de cei mai frumoși ochi albaștri. Aceștia erau evidențiați de părul blond ce pare a fi cel mai mătăsos lucru de pe întreaga Terra. Păstrez un moment doar pentru a-i admira frumoasele trăsături,dar în scurt timp realizez că mă holbam insistent la băiatul din fața mea.
-Nu e nimic! spune acesta pe un ton amuzat dar foarte sexy.
-Boboacă? întreabă rapid parcă anticipându-mi fiecare mișcare.
-Cum ți-ai dat seama? amuzamentul mi se citea în privire.
-Păi,în primul rând,mie unul îmi pari cam rătăcită.
-Și în al doilea rând? cuvintele ieșindu-mi mai mult ca o șoaptă.
-În al doilea rând,sunt sigur că mi-aș fi amintit de tine dacă te-aș mai fi zărit prin împrejurimi. Nu ești tocmai genul de persoana care trece neobservată.
Sunt amețită de zâmbetul lui cald și gropițele perfect vizibile.
-Niall. Spune băiatul,evident entuziasmat.
-Încântată! Eu sunt Johanna dar toți prietenii îmi spun Jo.
-Johanna?Ca în Johanna Hemmings?
Surprinderea m-a acaparat, tot ceea ce am reușit să fac fiind să dau scurt din cap. Un zâmbet mic îi înveselea și mai tare expresia.
-Ei bine Jo,din întâmplare eu și Luke suntem amândoi seniori și suntem și foarte buni prieteni!
-Senior?Asta este grozav! exclam eu cu puțină prea multă entuziasmare. Discuția ne este întreruptă de tonul de apel al telefonului lui Niall. Acesta îmi aruncă un zâmbet amestecat cu o tentă de regret:
-Sper ca ne vom reîntâlni! spuse acesta plasând un sărut moale pe obrazul meu stâng. Îmi făcu cu ochiul în timp ce răspunse la apelul enervant ce ne deranjase minunatul dialog. Și cu asta nu mai puteam vedea decât imaginea acestuia îndepărtându-se.
Îmi apuc telefonul și intru la contacte cu scopul de a-i lăsa Beccăi un al 18-lea mesaj:
"Urgență! În timp ce tu nu știu ce naiba făceai,eu am cunoscut un băiat pe nume Niall. Serios Becca îmi pare rău că pierzi cei mai frumoși seniori din cauza a cine știe ce tâmpenie. Sună-mă când vezi mesajul!"
Niall zici? Poate că liceul nu este un loc așa rău precum mi-am imaginat. Poate că ăsta este un nou început al vieții mele,o nouă călătorie ce mă aduce cu pași rapizi mai aproape de împlinirea visului meu!

...........................................................................
Mulțumesc că încă îmi citiți cartea și vreau să știți că voi sunteți o mare parte din progresul acestei scrieri!
Apropo,ce părere aveți de Niall și de ceea ce i s-a întâmplat lui Jo în clasa a 6-a?
Aștept răspunsurile la comentarii. Va mulțumesc! :*