*perspectiva Oanei*
Mi-am recuperat lanțul care aparent fusese sub nasul meu în permanență...dar nu îmi spuneți voi mie că ați fi pariat pe faptul că lanțul se află chiar în port-fardul meu. Cine se gândește să lase o bijuterie atât de prețioasă pe plan sentimental într-un loc așa banal? Aparent eu sunt acea persoană ingenioasă. Mă rog... După atâtea drame,mă bucur să pot spune că a început școala. Grupul nostru numeros ocupa tot gazonul din fața "minunatei" noastre școli. Era o zi chiar frumoasă: soarele și-a făcut loc printre nori și căldura îmi învăluia întreg corpul. Paula era în brațele lui Luke care probabil îi șoptea rahaturi sentimentale la ureche,aceasta chicotind. Eu mă aflam pe capota mașinii mele,căutând un refugiu împotriva căldurii. Louis se afla în partea opusă mie și totuși nu mă simțeam departe de el. Acest lucru era cauzat probabil de privirea lui care nu o părăsea pe a mea nici măcar o clipită. Îmi place că puteam exprima multe doar prin câteva priviri aruncate neglijent. Niall era întins cu totul pe iarba ușor umedă,fiind înconjurat de patru pungi de pufuleți de diferite arome. Tipic! Harry e cel ce mă îngrijora. Acesta avea ochii acoperiți de o pereche de ochelari negri ce îi ascundeau cearcănele imense. Tristețea lui se citea de la o poștă. Mă întreb ce se petrece. Fără să mă gândesc de două ori,arunc țigara pe asfaltul fierbinte și mă îndrept spre Harry cu pași mari.
-Hei,străine...mi te pot alătura? Spun eu cu un zâmbet radiant. Acesta își ridică privirea și lasă la vedere un zâmbet mai degrabă trist.
-Sigur că da! Spune în timp ce lovește locul liber de lângă el.
-Harry? Ce ai pățit? Trebuie să lovesc pe cineva? Spun atingându-i mâna ușor. Credeam că își va retrage mâna, însă gestul lui următor m-a uimit:acesta și-a împreunat degetele cu ale mele mângâindu-mi ușor palma cu degetul său mare. Privirea mea s-a îndreptat automat spre Louis care privea scena. Acesta m-a asigurat printr-o aprobare ușoară din cap că totul este în regulă,urmând să expir ușurată.
-Oana...nu este vorba de bătaie. Crezi că dacă era doar asta până în acest moment nu s-ar fi remediat situația? Sunt rănit,este adevărat...dar nu este o rană fizică! Spuse acesta dându-și ochelarii jos, privindu-mă îndurerat. Și în acel moment am înțeles. Suferă...suferă din dragoste.
-Care este numele ei, Harry? Acesta mă privește uimit dar îmi răspunde fără emoție.
-Kade. Numele ieșindu-i pe gură mai mult ca o șoaptă amară. Eram pregătită să îi țin un discurs complet pe această temă arătându-i că el defapt este un băiat minunat și orice fată ar fi norocoasă să îi acorde titlul de iubit.
-Harry.... Spun eu dar sunt întreruptă de agitația din jurul nostru pe care o remarc de abia în această clipă. Toate privirile,inclusiv ale prietenilor mei,erau ațintite spre o fată blondă cu părul lung până la jumătatea spatelui,tânără ce era îmbrăcată într-o rochie mult prea scurtă pentru prezența într-o unitate de învățământ. Ceea ce mă îngrozea și mai tare era culoarea rochiei ce ieșe în evidență. Rozul acela aprins mi-a inundat pupilele,creându-mi o stare majoră de greață. Clar era tipul acela de prințesă a lui tati care nici nu a folosit vreodată cuvântul muncă. Atenția mi-a fost atrasă de însoțitorul acestei fete. Aceasta era acompaniată de un băiat masiv cu păr castaniu atent aranjat și un zâmbet de milioane. Geaca de piele îi îmbrățișa perfect mușchii atent sculptați. Era frumos,dar nici nu se compara cu frumusețea băiatului care privea atent reacția mea. Băiatul necunoscut a fost tras de acea fată într-un sărut de-a dreptul grețos. Când a fost eliberat din ghearele acelei târfulițe,atenția lui era îndreptată spre mine. Puteam să îi simt fiecare mușchi al lui Louis încordându-se. Băiatul mi-a arătat cel mai pervers zâmbet al său,făcându-mi într-un mod șarmant cu ochiul. Am aruncat o scurtă privire la Louis care,ei bine,fierbea de nervi. M-am îndreptat spre iubitul meu gelos,i-am înconjurat gâtul cu ambele brațe și i-am oferit cel mai sexy și pasional sărut,finalul fiind reprezentat de o mușcătură senzuală a buzei de jos. Acesta s-a relaxat instantaneu. M-am întors cu fața spre intrarea școlii așteptându-mă ca cei doi să fi dispărut. Surprinderea de pe chipul meu putea fi ușor citită,atunci când am văzut băiatul privindu-mă într-un mod și mai pervers dacă se putea. În următorul moment,tot ce știu este că îl văd îndreptându-se cu pași rapizi spre locul în care stăteam perplexă.
-Bună! Spuse acesta arătându-și dinții superbi. Erau ridicol de perfecți...parcă făcea reclamă la o nouă gamă de pastă de dinți. Cu toate acestea,nici un zâmbet nu este așa radiant precum cel al lui Louis. Văzând că rămân cu o expresie neimpresionată,acesta continuă:
-Eu sunt Caleb,m-am mutat acum ceva timp din Jersey. Spuse băiatul întinzându-mi mâna. Mă uit cu un aer de superioritate spre băiat,părând chiar și mai neinteresată de ce spune.
-Știi? Îmi plac fetele care se lasă greu și te asigur că în cel mult o săptămână te vei afla sub mine,gemându-mi numele de plăcere.
Furia mi-a acaparat rațiunea și tot ce știu e că îmi doresc doar să îi învinețesc ochiul idiotului ce stă în fața mea. Îmi strâng pumnul pregătindu-mă să îl lovesc dar o voce mă trezește la realitate.
-E totul ok iubito? Spune Louis îmbrățișându-mă de la spate într-un mod foarte posesiv. Ador când face asta.
-Da iubitule. Sunt doar puțin înfierbântată. Spun destul de tare pentru ca băiatul al cărui nume nu m-am deranjat să îl rețin,să ne audă. Mă întorc lasciv spre Louis sărutându-l pasional. Dorința din spatele acelui sărut era clară. Fără să vreau las un mic geamăt la suprafață și atunci aud cum persoana de lângă noi își drege glasul. Aproape uitasem de el,ce pot să spun,ăsta este efectul lui Louis asupra mea.
-Păi atunci, eu zic să ne luăm liber pentru restul zilei! Spuse Louis cu un rânjet mare,ignorând persoana de lângă noi. Îl aprob ușor și ne îndreptăm rapid spre mașină. Atunci,în urma noastră se aude un strigăt puternic:
-Ai să vezi,maxim o săptămână! Mă întorc spre el arătându-i degetul mijlociu și spunând câteva vorbe nedemne de o domnișoară de vârsta mea.
...........................................................................
Sfârșitul capitolului! Sper că nu ați așteptat mult prea mult pentru acest capitol. Vă iubesc și vă aștept părerile despre Caleb! ❤️
CITEȘTI
Damaged.//LT fanfiction
FanficFrica. Un cuvânt oarecare format din cinci litere, trei consoane și două vocale. Aceasta este un sentiment neplăcut pentru majoritatea oamenilor, o stare continuă de alerta. Prima frică? Probabil cea de întuneric, însă ceea ce nu știam este faptul...