Damaged.//LT fanfiction

Caleb.

-Perspectiva lui Caleb-
Fața îngâmfată a maimuțoiului pe care Oana îl numește iubit mă face să vreau să îi sparg nasul,asta după ce o cuceresc pe Oana și o sărut în fața lui. La acest gând îmi apare un rânjet pe față. Sunt conștient că Louis, sau cum îl chema pe imbecilul ăla, îmi poate observa expresia și sunt încântat de această realizare. O voi face pe Oana să se îndrăgostească de mine și sunt pregătit să sacrific orice este nevoie pentru a-mi îndeplini această dorință.
Timpul a trecut și uite-mă în ora de mate, gândindu-mă la un plan care să dea rezultate. Și iată-l: urmează pauza de masă. Nu l-am văzut pe Louis după întâmplarea de ieri din parcare,ceea ce înseamnă că nu este la școală,adică Oana e singură. Până aici totul e perfect. Am observat că Oana și prietena acesteia Paula petrec mult timp în foișorul școlii,mai ales în zile însorite precum cea de astăzi. Nu apuc să îmi continui planul pentru că sunt întrerupt de clopoțelul zgomotos al școlii. Nu am timp de pierdut,îmi apuc caietele și le arunc în ghiozdan fără a pierde o secundă în plus. Voi lăsa totul să decurgă natural si voi vedea ce se va întâmpla.
-Perspectiva Oanei-

Îmi adun leneș cărțile de pe bancă și mă îndrept spre Paula.
-La foișor? O întreb pe aceasta.
-Nu azi, Oana. Plec cu Luke până la cofetărie pentru că m-a sunat la 3 noaptea să îmi spună că vrea brioșe și i-am promis că mergem azi în pauza mare să luăm.
-Ok. Spun prelungind silaba pentru a-mi arăta dezinteresul. Uneori Luke și Paula mi se par cuplul perfect: el e mereu cu ochii pe ea când aceasta este neatentă,își trimit mesaje drăguțe mai mereu,nu trece o zi fără să nu-și vorbească și multe altele. Eu și Louis? Noi suntem ca șoarecele și pisica. Mereu ne înghiontim și tachinăm. Nu există o zi în care să nu îmi scrie sau să nu vorbim,ceea ce e de apreciat,dar suntem foarte diferiți de Luke și Paula. Mă îndrept spre foișorul abandonat de marea majoritate a elevilor și sunt surprinsă de imaginea ce mă întâmpină:Caleb plângând. Îmi îndrept privirea spre postura înlăcrimată a acestui băiat ce zace în fața mea.
-Ce s-a întâmplat? Îl întreb pe acesta. Știți cum e, chiar dacă nu îl suport pe acest individ,nu sunt un monstru. Sunt sensibilizată de rahaturi precum oameni plângând sau animale în pericol.
-Mama mea este în spital în Jersey și eu nu pot ajunge să o văd. Dacă,dacă....nu o să mai am ocazia să o văd. Spuse acesta printre lacrimi.
Nu sunt prea bună la conformat oamenii în aceste situații,dar știu sigur că o îmbrățișare nu face rău nimănui. Îmi încolăcesc brațul în jurul gâtului său și stăm așa pentru câteva minute. Încerc să mă eliberez din strânsoarea băiatului de lângă mine însă acesta nu dă semne că vrea să îmi dea drumul.
-Of,of fată prostuță. Spuse acesta. Și atunci am realizat!
-Nu există o mamă bolnavă,nu?
-Te prinzi cam târziu.
-O scuze dragule,nu sunt obișnuită să vorbesc cu cretini de doi lei. Scuip aceste vorbe.
-Dă-mi drumul!
-Nici gând.Mă vei săruta și apoi mai vedem ce vei face.
-Prefer să mănânc rahat,decât să sărut un gunoi ca tine!
-Cum vrei! Spuse acesta apropiindu-se de buzele mele. Și atunci am simțit cum toată greutatea este luată de pe mine. Mă uit ușurată la imaginea din fața mea. Louis își înfige pumnul în maxilarul lui Caleb de nenumărate ori până când acesta nu se mai zbate,doar zace însângerat la pământ.
-Niciodată să nu te mai atingi de ea,ai înteles? Focul din spatele pupilelor lui Louis se putea observa ușor.
-D,da. Spuse Caleb cu un ultim efort.
-Ai pățit ceva iubito? Se îndrepta Louis spre mine îngrijorat.
-Mulțumită ție,nu! Spun lipindu-mi corpul de al lui. Ne unim buzele într-un mod romantic,deși lângă noi zace un Caleb aproape mort.
-Ce drăguți sunteți voi doi! Ne întrerupe vocea gravă a directoarei.
-Un elev tocmai a raportat o bătaie în incinta acestui foișor. Caleb du-te la cabinet,Tomlinson în biroul meu!
Și cu aceste vorbe am fost lăsată singură în foișorul școlii. Mă îndrept spre biroul directoarei pentru a-mi aștepta iubitul. Din spatele ușii se aud înjurături și o grămadă de proteste. Și atunci ușa biroului se deschide larg,pe ea ieșind un Louis nervos.
-E de rău? Întreb îngrijorată.
-Suspendat pentru patru zile.
-Hei,se putea și mai rău.
-Știu,dar directoarea e o curvă. Cică eu sunt băiatul rău și Caleb e cel bun. El nici nu a fost pedepsit.
-Louis,decât să te gândești la acea cretină,mai bine te-ai gândi la ce urmează să facem când ajungem acasă. Spun cu un rânjet pervers pe față,lipindu-mi buzele de lobul urechii lui. Acesta se tensionă imediat la auzul vorbelor mele și înghiții în sec.
...............................................................................
Oare ce se va întâmpla cu Caleb? Și-a realizat acesta planul? Veți afla în capitolul următor. Mulțumesc că ați avut răbdare și ați rămas cititori fideli. Împreună am adus cartea la 1 mii vizualizări. Vă mulțumesc și vă aștept părerile.