Thalia Herrison I

Capitolul 13

In care cer ajutor unei fete de 12 ani
Stateam infofolita intr-o patura de blana in timp ce in jurul nostru intunericul punea stapanire pe lume.Flacarile dansau raspandind caldura,dar eu tot tremuram.Fusese o idee proasta sa pornesc intr-o misiune cu doar un tricou alb si niste pantaloni de camuflaj pe mine.Nu-mi schimbasem hainele de trei zile si nici nu vreau sa ma gandesc cum miroseau.Tin sa amintesc ca ghiozdanul meu a fost infulecat de un monstru subacvatic.
Toti o asteptam pe zeita Artemis.Avea sa vina in noaptea asta,pentru ca de-altfel,e si zeita lunii.Sincer,eu as fi plecat chiar in seara asta dar era atat de frig si briza parea atat de puternica incat am ales sa stau aici,la foc.Si in plus,trebuia sa vorbesc cu Artemis.Poate ma va ajuta in legatura cu cosmarurile mele.E zeita.Are mai multe raspunsuri decat ai crede.Chiar aveam nevoie de cineva caruia sa-i spun si sa nu exagereze,cum ar face-o prietenii mei.Percy a pus o mana pe spatele meu si eu m-am lasat cu capul pe umarul sau.Eram atat de obosita.Nu avusesem un somn normal si lipsit de cosmare de muult timp.Iar Percy era atat de cald in acel moment si umarul sau era ciudat de comod,incat am inchis ochii.
Cand i-am deschis eram in acelasi loc dar ceva era schimbat,eram sigura de asta.Stelele straluceau parca mai tare,si putea simti un miros puternic de flori salbatice.Am inspirat pe nas si am auzit un chicotit.Era Percy.
"Arati atat de vulnerabila cand dormi.Ca o papusa,spune el si abia atunci observ ca inca ma sprijineam pe umarul sau.
Imi intorc capul spre el si ma incrunt usor zambind.
"Cat am dormit?il intreb ridicandu-mi capul de pe umarul sau.
"Nu mult.A venit zeita Artemis,ma informeaza si-mi arata carul argintiu parcat la 5 metri de noi.Parea atat de magic.Era tras de doi cerbi mari,cu coarnele incalcite si copite argintii.Aveau ochii imensi,caprui intes si intelepti.Carul parea facut din gheata si era atat de sclipitor incat,daca te uitai prea mult la el,incepeau sa te doara ochii.Ici colo,era impodobit cu flori de gheata si presarat cu praf argintiu.
"Wau,spun in soapta si-mi mut privirea pe cortul din dreapta carului.
Era luminat pe interior si se vedeau umbrele a doua persoane.Imi si imaginam.Acum Artemis o transforma pe mica si delicata Aqua intr-o mica si delicata vesnica fecioara.Imi inchid ochii.Nu vreau sa ma mai gandesc la asta.Vroiam s-o aduc pe Aqua in tabara,s-o invat sa-si foloseasca cu adevarat cutitul de bronz.Vroiam sa imi cunoasca lumea.Lumea semizeilor.Si cel mai important,imi doream sa o aduc in viata inapoi acasa,la mama si la tatal ei.Cine stie cand ii va revedea.Ma atasez prea repede de persoane.O cunosc de doar 3 zile si nu mai vreau s-o las sa plece.Deschid ochiii,iar cateva lacrimi se desprind usor,alunecandu-mi pe obrazul inghetat.
"Hei..hei,face Percy si ma strange in brate.Nu plange,imi spune ridicandu-mi barbia.
"Ai dreptate,sunt o plangacioasa.Trebuie sa invat sa ma stapanesc,spun si imi sterg darele de lacrimi.
"Nu asta am vrut sa spun,zice Percy calm.
"Crezi ca vom reusi?il intreb lipindu-mi capul blond de pieptul sau.El ma stranse mai tare in brate.
"Sa ce?spune cred ca vrand doar sa-mi auda ingeniosul plan.
"Sa o omoram pe Meduza,sa-i ducem Clarissei medicamentul la timp?intreb din nou iar el se incrunta.
"O vom scoate cumva la capat,doar ...ti-am mai spus,esti grozava.Cu tine nu mi-e teama ca vom da gres,zice si zambesc.Percy stia cum sa ma inveseleasca.
Ma ridic de pe butuc si-mi scutur pantalonii.Imi infasur mai tare patura in jurul corpului si spun:
"Noapte buna,Percy Jackson!"
El,cu un vag zambet pe fata se uita la mine.
"Noapte buna,Thalia.
Era dimineata,iar eu tocmai ma trezisem dintr-un vis groaznic in care eram injunghiata de mai multe ori pe la spate.M-am trezit abia respirand,inca simtind durerea imaginara dintr-un mic punct al spatelui meu.Ma uit in jos la trupul meu.Sunt intacta.Bineinteles,daca nu punem la socoteala micile zgarieturi si bandajul de pe piept ce ascunde rana facut de piciorul Harpiei.Nu ma mai durea deloc acum.
Imi sterg transpiratia inca respirand sacadat dupa acel cosmar.Parea atat de real.Tremuram usor.Mi-am intins mana pana la hainele care m-i le lasase Jennis.O camasa din bumbac alb,moale si niste pantaloni de piele,maronii,pentru lupta.Ma imbrac repede cu hainele acelea frumoase,parca desprine dintr-un alt secol si apoi i-au o gura uriasa de apa din sticla mea personalizata cu fulgere.Nu stiu cum scapase de Scila,a ramas complet intacta.Camasa de bumbac se pliaza perfect pe corpul meu senzatia de moliciune fiind atat de minunata.Mi-am aranjat cat de cat parul pentru a nu arata chiar ca o capita de fan umblatoare si ies din cort.Nu mai era frig.Soarele imblanzea atmosfera.Lya impacheta un cort,care fusese al baietilor,si-l puse intr-o geanta.Percy,Grover si Jennis mancau veseli niste copanele micute,ce apartineau prepelitei pe care Zoella o vanase aseara.Aqua statea cu fiica lui Artemis,strangand si impachetand mai multe lucruri,vorbind in aceelasi timp.Imi fac intrarea tusind dramatic,sperand sa-i atrag atentia Zoellei.
"Buna dimineata,fiica a lui Zeus!ma saluta respectuos.
"E Thalia.Doar Thalia,spun si ea ridica din umeri,trecand din nou la impachetat.As dori sa vorbesc cu zeita Artemis,spun si ea isi ridica privirea,ca si cum in sfarsit spusesem ceva interesant.
"Zeita este ocupata.Nu are timp de dramele tale,fetita,imi spune Zoella si ma priveste ca pe un mic gandac de bucatarie.
Da,pai probabil,toata importanta mea s-a dus pe apa sambetei cand am refuzat sa devin vanatoreasa.
"Am ceva sa ii spun.Am...nevoie de ajutorul ei,sfarsesc spunand si calcandu-mi pe mandrie.
"Lasa fata sa vina la mine,fiica mea,se auzi o voce profunda,minunata si clara.Era ca si cum mii de pasari ar canta in cor.
"Prea bine,spune Zoella,si,aruncandu-mi o privire dispretuitoare,se dadu la o parte din calea mea.
Am intrat in cort.Acolo era o fata.Am ramas putin uimita.Nu parea a fi mai mare de 12 ani.Parul saten ii era prins in mai multe agrafe si impletit cu grija.Avea ochii caprui,caprui intens,ce parea mult mai batrani decat corpul de fetita.Era imbracata intr-o rochie argintie,minunata si pe cap avea cea mai delicata coronita din cate vasuzem vreodata.
"Ia loc,Thalia Herrison,spuse din nou zeita Artemis cu vocea s-a melodioasa.Acum...ce aveai atat de important sa-mi spui?ma intreba.
M-am blocat.Imi repetasem in minte ce avem sa-i spun,dar...vazand-o asa in fata mea,cu acei ochi caprui-aurii atintiti asupra mea,analizandu-ma cu atentie,mi-am pierdut absolut vocea.Am vrut sa spun ceva,dar nu reuseam sa scot niciun sunet.Parca timpul incetini si tot ce era important acum,era zeita Artemis.
"Esti mai frumoasa decat se spune,imi zambeste ea.Inteleg de nu ai vrut sa devii amazoana.
"Intelegeti?este tot ce am reusit sa scot pe gura.
"Sigur ca da,rase ea iar sunetul acela cristalin nu aveam sa-l mai uit vreodata.Esti indragositita de fiul lui Poseidon ,nu-i asa?ma intreba.
"Eu...spun si ma blochez din nou.
Nu puteam s-o mint pe zeita Artemis.Cine putea minti un zeu.Ei stiau intotdeauna adevarul.Cred ca e adevarat,spun in soapta,abia atunci realizand acest lucru.
"Asa e.Mereu asa e,spuse parca reflecatnd la ceva mult mai important decat dramele mele personale.
"Dar..nu despre asta vroiam sa vorbim,ii spun zeitei iar ea isi intoarce privirea calma catre mine,ca si cum se astepta la asta.
"Stiu,ciripi ea.
"De un timp..am tot avut cosmaruri ciudate si ma intreb de ce,ii povestesc dar ea ramane neclintita,uitandu-se la mine serioasa.
"Ce fel de cosmaruri?ma intreaba
"In care mor injughiata sau...otravita,spun iar ea nu pare deloc surprinsa.
"E Soarta,fata mea.Incearca sa te previna,dar se va intampla.Curand,spune iar amuzamentul din vocea ei disparu.
"Adica,e adevarat?Se va inatampla?intreb fara sa fiu speriata,ci doar putin nelinistita.
Cand esti semizeu trebuie sa te obisnuiesti cu gandul ca moarte te pandeste la tot pasul.Trebuie sa te pergatesti bine emotional inainte.Multi semizei mor la varste fragede.Ceea ce e trist.Dar trebuie sa-i rezisti.Nu mi-e frica de moarte.Mi-e frica de ce ma va astepta dupa moarte.Mi-e mila de prietenii mei.Astea sunt primele sentimente pe care le-am simtit cand am auzit:Trsistete,mila,dor.Imi va fi dor de ei.
"Da,spune zeita Artemis.Se va intampla.

Hei,uite ca am terminat si cap. 13.Sper sa nu va fi asteptat la asta din partea urmatoarelor capitole.Vreau sa fiu cat mai originala,pentru ca deja am copiat destul de la mult indragitul Rick Riordan.
Daca v-a placut puteti da vote sau sa scrieti un comment.M-ati ajuta tare mult.
P.S:sper ca va plac pozele
pwp:*
Melyss_