Thalia Herrison I

Capitolul 14.

In care facem niste cumparaturi
Ei bine,am incercat sa fiu vesela.Vesela la vanatoare,vesela la jupuit penele de pe prepelite,vesela la impachetat corturi si blanuri,dar la un moment dat m-a prins melanconia.Am sa mor.Curand.Nu ma pot apara pentru ca asta e Soarta.Se va intampla.Nu ai cum s-o impiedici.Iar de fiecare data cand ma uitam la prietenii mei si ii vedeam veseli,simteam cum lacrimile mi se adunau in coltul ochilor,testandu-mi puterea.Eram puternica,dar asta ma durea cel mai tare.Ca imi voi pierde cei mai buni prieteni.Imi amintesc acum un an,cand tocmai invisem o armata de dracene,Percy imi spusese ca noi doi eram ca si niste parabatai.O echipa.Cea mai tare echipa.Atunci am stiut ca putea conta pe el.Intodeauna.
Zoella batu din si atunci toata lumea s-a adunat in jurul ei.Era imbracata in niste pantaloni de vanatoare,facuti din piele de de caprioara si o camasa argintie,ce sclipea usor in lumina soarelui.
Ochii ei caprui intensi erau atintiti asupra noastra,seriosi ca intotdeuna.Avea petrecuta peste pipet o curea ce sustinea tolba cu sageti iar in mana i se legana arcul.
-Dupa cum bine ne-a informat vanatoreasa mea,spuse ea,facand delicat o fluturare de mana catre Aqua,sirena pe care noi o cautam va organiza un banchet maine-seara,la vila ei de pe coasta oceanului.
Amazoana facu o pauza scrijelind cu unghia vopseua argintie a arcului.
-Stapana Artemis a plecat acum cateva ore,dupa cum stiti,vorbi ea foarte formal,dar a avut grija sa ne spuna ca daca vrem sa o prindem pe aceasta Myra,trebuie sa ne inetgram printre invitati,spune facand o usoara grimasa.Asa ca vom trece prin oras pentru a cumpara costume,zise si arata cu degetul spre Percy si Grover,si rochii,uitandu-se catre mine.
Rochii?Nu am mai purtat o rochie de o groaza de timp.Si va trebui sa ne ducem la acea petrecere.Cu dans,muzica si toate cele.Cum vom putea face toate astea?Suntem niste semizei,cu arme,experiente in lupte si exterminare de monstrii.Nu niste bogatasi sofisticati ce n-au habar ce se intampla cu adevarat in lumea asta.Suntem eroi.Nu oameni obisnuiti.Cred ca nu vor trece nici 5 minute linistite dupa ce ajungem noi pe ringul de dans.Sigur va lua foc ceva.
Imi pregatesc cateva haine primite de la amazoane in rucsacul meu destul de sifonat.Dupa o lupta cu Scila arata al naibii de dezolant.Percy incerca sa faca o conversatie cu mine,dupa ce termina de impachetat lucrurile sale,asezandu-se pe iarba,langa mine.
-Banuiesc ca fetele se pricep la cumparaturi,nu-i asa?ranjeste el.
Imi dau ochii peste cap si oftez.
-Perseus Jackson,jur ca-oftez.Las-o balta,zic lasand cuvintele in aer.
Isi gasea cele mai proaste momente sa ma tachineze.
-Hai sa ne caram de aici,spun si-mi i-au in spate rucsacul si ii ofer o mana sa se ridice.
Purta un tricou negru pe care scria:Alege-ti arma.Iar sub scris erau doua zaruri.Am zambit usor si mi-am incolacit degetele intra-le sale.
Toata lumea era pregatita.Jennis ,imbracata de vanatoare,cu parul sau verde alunecandu-i pe umeri;Grover,cu un tricou verde pe care era desenat cu albastru semnul reciclarii si pe mica Lya,timida ca intotdeauna.Zoella statea in spatele lor.
-Sunteti gata,bine,spuse ea si-si inalta privirea peste dealurile verzi pe care trebuia sa le strabatem pana in .Putem pleca,spuse ea.
Atunci,am strans mai tare mana lui Percy iar el si-a intors privirea spre mine.Ochii lui verzi imi spuneau ca totul va fi bine.
Doua ore mai tarziu,eram pe Broadway,Santa Monica.Autobusul se balangani cand soferul puse frana si opri.Cu un pufait,usile se deschisera,parca poftindu-ne sa ne miscam fundurile si sa coboram.Cateva strazi mai incolo,era un bazaar urias.Magazine mari cu logo-uri sclipitoare,strazi pline de vanzatori de inghetata si vata-de-zahar.Am zarit fara sa vreau si un magazin de bijuterii Tiffany&Co.Nu mai fusesem intr-unul de multi ani.Dar inca putem sa-mi amintesc sclipirea diamantelor si a inelelor de aur de 14 karate.Mi-am scuturat capul.Nu trebuia sa-mi stea mintea la bijuterii.Vom cumpara doar strictul necesar pentru a ne putea prezenta la petrecere.
Cu Percy tinundu-ma strns de mana,mergand la pas grabit prin mirosul dulceag al strazilor,incercand sa nu fim calcati in picioare sau loviti de vreo masina,ma simteam iarasi ca o adolescenta normala.
Am trecut pe langa un magazin Nike,si pentru cateva clipe,nu mi-am putut lua ochii de la noua colectie de adidasi.Mult mai buni decat ai mei,super-murdari si vechi,parea al naibii de trecuti de vremea lor.
Zoella pare tare ratacita.Se uita uimita la hainele de pe manechinele din vitrina,isi rotea capul dupa fiecare zmeu sclipicios inaltat de vreun copil.Parea ca o batranica prinsa intr-un corp de adolescenta.Toata scena imi cauza tristete.Multa tristete.Cine stie cate sute de ani are ea.Cine stie cand a avut pentru ultima oara 16 ani.Imi inchid ochii si-mi ordon gandurile.Da.Trebuie sa cautam un magazin.
Vad intr-o vitrina mai multe rochii de gala si costume si indic cu degetul catre ele,doarece nu se putea auzi nimic in acea vanzoleala.Toti aproba si curand,intram intr-o incapere toata in alb,precum cabana mea.Pentru un moment,m-am simtit ca acasa.
Toti,ne-am pus repede pe treaba.Trebuia sa terminam repede,pentru cu cat stateam mai mult intre oameni,monstrii ne simteau mai bine si puteau veni sa ne atace.
Mi-am rotit ochii prin magazin.Manechinele de culoare nud,stateau in pozitii infomfortabile,aratand extrem de neumane.Erau impopotanate cu esarfe si lanturi lungi,de puteai spanzura pe cineva cu ele.Am zambit si mi-am atitit privirea pe o rochie galbena,din dantela,destul de stramta.Mi-a placut deoarece mi s-a parut mereu ca galbenul mi se potriveste.Mi-am facut loc printre zecile de fete disperate sa prinda ultimele reduceri,si am ajuns la manechinul ce purta rochia meu.Costa 450 de dolari.Zoella a zis ca nu va fi o problema sa le furam deci...nu pot sa cred ca fiica lui Artemis are de gand sa fure ceva.Pentru mine nu e o noutate.Imi amintesc cum,cand aveam 9 ani,furam lac de unghii de la prietena mamei mele,ce avea tone de astfel de lucruri.
Am luat o rochie galbena de pe umerasele alaturate manechinului si mi-am cautat cu privirea prietenii.Magazinul era imens si plin de oameni.Dar totusi,am putut sa zaresc parul verde al lui Jennis,in combinatie cu o rochie cu imprimeuri colorate.Deasemenea,langa ea,si caciula de huligan al lui Grover.M-am plimbat total pierduta printre rafturi,proband unele perechi de pantofi,de la tocuri inalte,pana la balerini delicati.Pana cand,am auzit vocea lui Percy.Era clara,deoarece muzica din magazin mergea incet iar oameni nu vorbeau tare sau radeau,ca pe strazi.
-Inca nu ti-ai gasit pantoful,Cenusareasa?
Mi-am ridicat capul din pamant.Era la doi metri de mine.Purtand un costum bleu-marin,ce ii venea ca turnat.Parul sau saten inchis ii era usor ciufulit iar ochii...ochii verzi-albastrui erau atintiti asupra mea,grijulii ca intotdeuna.
-Iti sta bine asa la costum,ii zambesc si ma ridic cu greu pe niste tocuri de lac rosii.
Mi-am lasat rochia pe scaun,in spate,cu gandul ca voi reveni curand la ea si la accesorizatul ei.
M-am apropiat de el si i-am aranjat gulerul camasii,incercand sa nu bag in sema resprartia sa calda pe fata mea si ochii ce imi urmareau toate miscarile.
-Asa...acum bine,spun si ii zambesc din nou.
Fata sa era la doar cativa centimetri de a mea,si cu tot cu tocuri,abia ii ajungeam pana la barbie.E aveam doar un 1,64 metri.
-Tu ce vei purta?ma intreaba ranjind.
Mainile mele erau asezate pe langa corp dar nu m-am departat de el.Doar stateam si il priveam.
-O rochie draguta,zic si si-mi las capul intr-o parte.
-Pun pariu ca vei arata de milioane,spune si ma apropii mai tare de el.
Buzele noastre se aflau la doar la trei centimetri distanta.Trebuia doar sa ma intind,putin,si s-ar fi atins.El trebuia apoi doar sa-si petreaca bratele in jurul meu si sa ma traga mai aprope de el.Iar eu ar fi trebuit doar sa-mi bag mana in parul sau si sa-l sarut asa cum vroiam.Dar cand eram pe cale sa fac asta,s-a auzit o bufnitura.Un zgomot puternic si pamantul,odata cu peretii magazinului se cutremurara.Dintr-o data prin peretele de rigips alb intra o cretura intunecata.Pentru cateva momente nici nu i-am putut distinge forma.Dar era clar,parea tare furioasa.Tipetele nu intarziau sa apara,oamenii speriati fugind de colo-colo,rasturanand manechine si umerse cu haine.Incercau sa iasa,dar se formase o imbulzeala uriasa.Creatura paru impietrita cateva secunde dar apoi se repezi asupra mea si a lui Percy.Mi-am dus mana la pix si l-am trasformat intr-o sabie cat ai zice zeu,dandu-ma la o parte din calea imensitatii.Parea un taur,cu cateva parti disproportionate.Coarnele erau aprope la fel de lungi ca si corpul iar coada parea a dracului de periculoasa.M-am rostogolit si am apasat un buton rosu,pentru urgente.
-Toata lumea afara,imediat!Iesiti afara!tip si ma feresc de o piesa de mobilier ce venea cu o viteza amenintatoare spre mine.
Alarma de urgenta urla iar o lumina rosie aparea si disparea in continuu.
Percy se apara intruna de coarnele monstrului,iar sabia lui parea o jucarie pe langa coarnele acelea.L-am vazut tarandu-se pe sub niste scaune si rupand cateva astfel de lucruri de capul bestiei.Nu parea prea afectata.Apoi am zarit mai multe luminite argintii trecandu-mi prin fata ochilor si intrand in stomacul matahalei.Erau sageti.De dupa cateva manechine cu membre rupte,Zoella sageta taurul.Nu mai erau decat cativa oameni in incapere.Monstrul urla si se arunca asupra lui Percy,care fusese dezarmat de sabia sa.Nu mi-a luat mult timp s-o i-au la fuga spre taurul urias,oprindu-ma doar o clipa,pentru a-mi scoate tocurile din picioare si aruncandu-le inspre posteriorul bestiei.Daca erau folosite cum trebuie,tocurile erau arme albe.S-au infipt perfect iar fiara zbiera,intorcandu-se catre mine si lasandu-l balta pe un Percy extrem de sifonat.Zoella continua sa traga cu sageti argintii,zbierand niste injuraturi deloc frumoase catre matahala intunecata.Jennis facu o incercare sa se apropie de spatele taurului ,cu arcul de sageti in mana,dar fusese azvarlita cat-colo de coada sa stufoasa.Am vazut-o in departare si pe Aqua,cu lucirea de bronz a pumnalului ei.
Dar acum eram numai eu si monstrul.I-am putut zari ochii rosii ca de rubine aprinse,scaparand furiosi catre mine,ca si cum ar zice"Deci asta-o nenorocita care mi-a infipt tocuri in fund!"I-am aruncat si eu o astfel de privire si l-am atacat,desculta,intr-o rochie galbena de dantela.Mi-am ferit picioarele de coarnele sale,in incercarea lui de-a a-mi face o amputare completa a ambelor picioare si i-am infipt sabia in ceea ce ar fi trebuit sa fie un gat extrem de paros.Creatura asta era prea mare.Avea vreo trei metri jumatate inaltime si vreo patru in lungime.Sabia mea era pentru el precum o scobitoare enervanta.I-am simtit respiratia puternica suflandu-mi parul atunci cand mugi.Si-a balanganat corpul,scapand de sabia mea si cu coarnele,ma ridica aruncandu-ma peste niste masute cu pantofi.M-am simtit aruncata prin aer si apoi zdruncinata.Am rupt masutele.Mi-am simtit tot corpul cum s-a miscat,pana la cel mai mic osicior.Dar n-am avut timp sa ma plang deoarece taurul se apropia tot mai mult de mine.M-am dat in spate,tarandu-ma pe fund,simtind durerile caderii in spatele meu.Creatura venea spre mine,iar eu nu ma puteam ridica,deoarece credeam ca mi-as fi rupt toate oasele atunci.M-am dat in spate pana cand inevitabilul se intampla.Spatele meu se lipi de peretele rece.Tremuram.
-Thalia!am auzit vocea lui Percy,ca un ecou indepartat.
Eram dezarmata,zdruncinata,buna de nimic.Parea ca aici am sa-mi gasesc sfarsitul.Creatura o lua la galop spre mine iar coarnele sale intrara adanc in perete.Botul sau statea la doar un metru de mine,gata sa ma spintece.Dintii uriasi,gura baloasa,botul umed.Apoi ceva argintiu se infipse la cativa centimetri de capul meu.O sageata argintie.Parea mult mai mare decat as fi crezut.Am smuls-o cu o rapiditate nedescrisa din perete si am aruncat-o in gura monstrului,chiar atunci cand parea gata sa ma infulece.Am privit sageata cu se rasuceste pe gatul acesteia,iar timpul parea ca sta in loc.Creatura se bloca.Apoi,cand eram sigura ca sageata ii ajunse pe esofag,taurul exploda.Precum niste artificii de Anul Nou,intestinele monstrului ma improscara in fata si pe piept.Defapt,improscara tot in jur.Un lichid dezgustator,combinat cu jelatina.Mi-am inchis ochii,ne dorind sa-mi imaginez cum arat acum.Dupa marele BUM nu am mai auzit nimic,urechea stanga imi sasaia.Mi-am deschis ochii numai dupa cateva minute,si pentru cateva secunde nu am vazut aproape nimic,totuk fiind inconjurat de ceata.Apoi i-am vazut pe prietenii mei.Toti.Vii.Dar nu se uitau la mine.Aratau socati.Se uitau la ceva,de pe pamant.Mi-am coborat privirea si am vazut la e se uitau.
La picioarele mele se afla un corp acoperit in intregime de jelatina si lichid scarbos.M-am uitat mai atent la bietul nenorocit.Era.Un baiat.