Thalia Herrison I

Capitolul 10.

      In care suntem la un pas de moarte,din nou

Stateam la trunchiul unui copac mancand mere verzi si necoapte.Da,am ajuns la marginea orasului Santa Monica,si,cuprinsi de foame,ne-am asezat langa un pom,indopandu-ne cu merele necoapte din el.Si cum am ajuns sa ne indopam cu merele necoapte si acre va voi povesti acum:

Dupa ce am scapat cu totii din explozia provocata de mine,ne-am dus la marginea unui lac,ca sa ne spalam pe maini si pe fata de sange.Ranile lui Percy erau adanci si urate,ale mele,din piept,nu erau chiar atat de grave,dar tot dureroase ramaneau.I-am pansat cu bandaj curat,ranile lui,iar eu mi-am dat doar cu apa peste ele.Si ma simteam foarte bine,apa era curata si sticloasa,rece si numai buna de baut.Imi venea sa ma arunc in ea.Percy se apleca sa mai ia inca o gura de apa rece si proaspata,nu calda si veche,ca cea din ghiozdan.Dar apa se facu dintr-o data,involburata,si din ea sari o mana cu  solzi urati si murdari ce-l prinse pe Percy de spate,tragandu-l in apa.Apoi,inca o mana vru sa ma prinda si pe mine dar mi-am scos sabia si i-am taiat tentacula.Da,era Scila.Percy se tinea de pamantul uscat care nu mai rezista mult.

''Thalia,trebuie sa-i infigi cutitul in ochi,asta-i legenda!Altfel nu ne va lasa vii!''tipa punand accentul pe vii.Mi-am dat ghiozdanul jos din spate si am privit suparata cum o trentacula de-a Scilei mi-l ia,tragandu-l in apa.Am sarit in lac,ferindu-ma de tentaculele ei intotand pana in spatele acesteia.Ochiul era unul mare si plin de cicatrici.Trebuia sa ii infigi sabia exact in mijloc,daca vroiai sa scapi de ea.''Thalia,grabeste-te!''l-am auzit pe Percy strigand disperat.M-am uract pe Scila luand-o prin surprindere si injunghiand-o fix in mijlocul ochiului.A gemut,prinzandu-ma cu una dintre tentaculele ei si aruncandu-ma la mal ,pe uscat.Dar,in loc sa-l lase pe Percy jos il trase si mai tare in apa,malul de pamant uscat cedand si scufunadu-se odata cu el si fiul lui Poseidon...

''Percy!''am tipat ridicandu-ma de pe iarba.L-am vazut pe Grover ce se lupta cu doua tentacule ce nu vroiau sa renunte si pe Aqua ce venea grabita si ingrijorata spre mine.

''Oh,doamne,Thalia!Ce zgariata esti!''se sperie uitandu-se la ranile mele nu foarte grave dar multe.

''Nu conteaza,Scila l-a luat pe Percy!''strig si arat catre apa.Ea se incrunta,trista si se uita spre lac.Dar dintr-o data,ochii i se lumineaza si  zambeste.

''Ba nu,uita-te!''spune si dintr-o data il vad pe Percy iesind la suprafata apei,in mijlocul lacului.Inoata pana la mal,incet si slabit,posibil sa fi dus o lupta grea la fundul lacului.Aqua sari in ajutorul lui.''Esti bine?''il intreba dupa ce el iesi din apa.

''Aqua,nu sunt bine deloc!Haideti sa plecam cat mai repede de-aici!''spune Percy si eu ma ridic cu greu de pe iarba umeda.
Ei bine,asa am ajuns aici,intr-o livada senina de langa Santa Monica,dupa un drum lung sub soarele dogoritor.Am trecut de Santa Monica,ocolind orasul,acum fiind in capatul celalalt.Am umbat aproximativ 4 ore iar acum eram rupti de oboseala.Dupa pozitia soarelui ,as zice ca era ora 3.Grover mormai nemultumit, plangand faptul ca merele nu au gust de ciocolata.Stateam intinsi astfel de aproape jumatate de ora iar asta ma enerva.Nu imi placea sa treaca timpul degeaba.Aveam o misiune.Nu puteam bate pasul pe loc.
"Fratilor,trebuie sa plecam de aici,constat si Aqua,care-i tampona intruna ranile lui Percy vorbi imediat.
"Suntem prea slabiti si obositi.Uita-te la Percy!Abia se tine pe picioare,spuse sigura pe ea.Ma uit la Percy,sperand sa o contrazica,dar el doar ridica din umeri.
Deja pierdusem doua zile pe drum,si nici macar nu ajunsem la destinatie.Imi faceam griji pentru Annabeth.Daca Meduza mai trimitea un monstru in Tabara?Trebuie se o oprim imediat inainte sa se mai intample ceva.Ma uit cu speranta catre Grover,crezand cu tarie ca el avea sa ma sutina.
"Grover?"
"Mhmm...foame..,mormai el iar eu am pufait,dezamagita.
"Ok..bine atunci.Haide sa punem corturile.,cad la invoiala si Aqua ma aproba.
Grover se ridica cu jale si incepe sa despacheteze corturile,trantindu-le nu prea frumos pe iarba.Aveam doua corturi,cu pete de camuflaj,de cate doua persoane."Perfect".Imi spun in minte si dau cu piciorul usor in trupul neclintit a lui Percy.
"Ce-i?A patit ceva?De ce nu se misca?intreba alarmata Aqua de sub o multime de material cu pete de camuflaj.
"Doarme bustean"spun invidioasa pe baiatul care poate adormi oriunde.
Eu si Aqua ridicam singure cele doua corturi,fara pic de ajutor din partea curajosilor si puternicilor baieti ai nostrii.Din cauza ca rucsacul cu mancare si apa ne fusese luat de Scila,Grover se duse in cautare de apa sub orice fel de forma.Si un aisberg era bine-venit in acest moment,cand eram complet deshidratati.Percy se trezi intr-un sfarsit si incepu sa adune lemne,pentru a face un foc.Chiar si niste mere coapte in flacari erau mai bune decat bilele astea verzi si acre.Grover veni inapoi dupa 30 de minute de ratacit in padure.Avea pe fata un zambet trist.Se lasa sa cada pe iarba moale,tinand in mana caciula de huligan ce parea plina cu ceva.
"Ai gasit...apa?"intreba Aqua cu o urma usoara de speranta.
"Niet apa,spune suparat dar puna caciula in fata noastra.Era plina cu fructe de padure.Si,judecand de pe urmele violete de pe langa gura lui,Grover cred ca a avut un ospat pe cinste.
"Astea sunt toate ale voastre.Eu am mancat deja cateva."spune privindu-ne oarecum mandru de faptul ca el avea sa ne hraneasca.
Am primit fiecare un pumn cu fructe de padure si ne-am pus pe treaba.Trebuia sa aprindem focul si sa vanam ceva.Altfel vom fi total sleiti de puteri cand va trebui sa ne confruntam cu Meduza.Percy aranja lemnele sub forma unu con si eu ma apropiu.Nu stiu ce se presupunea ca ar trebui sa fac cu electricitatea mea din maini pentru a lua foc lemnele.Ma uit la cei trei,adunati in jurul meu,asteptand putin ajutor.Dar ei doar ridica din umeri.Asa ca imi cobor privirea asupra lemnelor si le ating cu varful degetelor.Simt cum electricitatea imi coboara prin degete si ajunge pe lemn,iar el se inegreste.Dar nu ia foc.Scot un sunet ce tradeaza frustrarea.Mai incerc odata dar se intampla exact aceelasi lucru.
"Ce e de facut?,intreb pentru sine si ma uit in jur,sperand ca imi va veni o idee miraculoasa.
Observ cateva pietre,langa si cautand in adancul mintii mele complicate se aprinde un beculet.Oare?Ar putea?Sa incercam.Gandesc si ma arunc asupra doua pietre de marimi egale.Le incarc cu electricitate si apoi le trosnesc una de alta.Ies scantei stralucitoare.Ranjesc victorioasa si fac de mai multe ori asta pana scanteile ajung pe lemne si acestea se aprind.Procesul e greu si lung,dar in  15 minute avem un foculet ce nu intarzie sa creasca.
"Bravo!ii scapa lui Percy in timp ce se uita admirativ la flacarile firvave ce danseaza la cativa centimetri de noi.
"Mersi,zic stingherita de faptul ca Percy puse mana peste mana mea.O sa fie bine,imi spune linistitor si se ridica,oferindu-mi mana sa,pentru a ma ridica si eu.Se uita la mine,zambind.Parea inalt asa,in semiintuneric.Ochii sai albastrii precum marea erau atintiti asupra mea.Parul saten inchis era ciufulit intr-o parte,facandu-l sa arate mai matur si mai lipsit de griji.Era frumos,gandi ea pentru prima data de cand il cunostea.Gandurile ei o socara.Dar zambetul lui era molipsitor si o linisti,ca intotdeauna.Esti grozava,imi spune si pare ca vrea sa se apropie de mine dar se aude o crenguta rupta si-si intoarce capul,zarindu-l pe Grover la 3 metrii de noi cu o privire ce trebuia sa spuna:"Sunt doar o statuie.Nu ma vedeti"Hey Grover!il saluta pleaca usor garbovit catre cortul sau.
"Wau" spune Grover cu o privire putin prea socata,cu mai multe lemne in brate.Banuiesc ca nu trebuia sa fiu aici,zice el si ranjeste.Intr-un moment...asa de...intim,spune si ranjeste si mai tare de data asta.
"Oh mai taci,tapule!spun si ma intorc cu spatele cat mai repede,pentru a nu se vedea faptul ca am rosit.
"Thalia...aud vocea lui Grover.Intoarce-te catre mine si nu scoate nici un sunet,fara miscari bruste,nimic...spune in soapta.
Recunosc,vocea si spusele lui ma alarmara.Ce vazu?Grover avea simturi mai ascutite decat mine.M-am speriat putin,dar totusi,m-am intors spre el.Arata inspre ceva,in tufisuri,la cativa metri de noi.Parea tare crispat.Atunci am vazut de ce.Era un porc mistret.Un purcelus mic si gras.Perfect pentru patru adolescenti infometati si fara prea multe pretentii la mancare.Intind mana dupa un arc cu sageti.Cadou de la prietena mea Lara,fiica lui Apollo.Cu pasi de pisica,incercand din rasputeri sa ma apropii,incercand sa nu fac zgomot.Nu stiu cum,dar Grover scoase un behait si porcul mistret incepu sa alerge in directia opusa.Ma uit furioasa la Grover.
"Serios,Grover,serios?spun si alerg pe urmele rapidei sunculite umblatoare.Cand trec printr-un palc de tufisuri,il zaresc.Imi indrept arcul catre tina si mai fac un pas fiind gata sa lansez sageata,dar piciorul imi cade in gol si ma trezesc azvarlita intr-o groapa,odata cu porul omorat de mine.Scot un scurt dar alarmant tipat inainte de a cade ca un sac de cartofi.
"Thalia,Thalia!Esti bine?aud vocea behaita a lui Grover.
"Thalia!de data asta fiind Percy.Sari in groapa cu un salt perfect si gratios iar eu mi-am deschis complet ochii.
"Da.Sunt bine.,spun dand la o parte mainile lui Percy si ridicandu-ma singura.Am cazut in groapa asta nenorocita,imi intorc privirea catre Grover,care inspecta mistretul.E mort?intreb.
"Si gata de pus pe gratar,ma completa tapul.
"Asta..fratilor,spuse Percy si facu cu mana o miscare ampla spre groapa lunga si serpuita,fara capete,lata de 2 metri.E albia secata a unui rau,spune si ochii albastrii ii sclipira deodata.
"Crezi ca?Crezi ca ai putea?il intreb si el zambeste.
Ne-am dus pe malul albiei si Percy intinse pe pamant,inchizand ochii.O mai facuse de cateva ori.Stranse din dinti si sopti ceva.Nu m-am chinuit sa-l inteleg si l-am lasat sa-si faca treaba.In cateva clipe ,mainilelui au inceput sa tremure si pamantul se cutremura.Se auzea un zgomot din departare si apoi vazu.Sute de litri de apa venind si susul albiei cu o viteza ametitoare.Fiul lui Poseidon tocmai inviase un rau mort.Percy isi deschise ochii si se lasa sa cada pe iarba,extenuat.Inca mai tremura usor.
"Bravo,frate!spuse Grover si-l batu pe umar.
"Cum ai putut face asta?intreba Aqua uimita.
"Sunt fiul lui Poseidon,raspunse cu respiratia sacadata si rase usor nervos.N-ai crede ca-s in stare de asta nu?Lui tata nu-i pasa deloc de mine.Ai crede ca e chiar dezamagit,spuse parca impacat cu gandul.
Eram toti patru langa foc.Aqua se uita salbatic la el.
"Ce ai spus,Percy Jackson?intreba furioasa.Ai idee ce ai spus?Tata are 2 fice sirene,trei ciclopi si pe Triton,intaiul sau nascut,dar tot pe tine de iubeste cel mai mult.N-ai idee cat e de mandru de tine,si cat e de ingrijorat cand patesti ceva.Esti un mare pampalau daca crezi ca nu-i pasa de tine,Percy!spuse Aqua plangand.Poate cu mine petrece mai mult timp si-mi acorda mai multa atentie dar nu ma iubeste asa cum te iubeste pe tine si pe mama ta!spuse acum furia fiind inlocuita de tristete.
"Imi pare rau,Aqua.Nu am stiut..