Thalia Herrison I

Capitolul 12.

In care ne intalnim cu Amazoanele

Ieseam pe poarta Palisades Park incercand sa nu radem la vederea altor stapani ce-si plimbau pudelii.A fost o aventura tare ciudata si nici nu stiu de ce Meduza a ales tocmai niste pudeli sa ne atace.Eram cu totii plini de muscaturi mici dar imibibate de sange.Hainele noastre erau sfasiate si trebuie sa recunosc ca acum a-si purta si un sac de cartofi in loc la astea.Oamenii se opreau sa ne intrebe ce-am patit dar noi ii ignoram si ne duceam mai departe abtinandu-ne sa nu pufnim in ras.Ca doar,ce e asa ciudat la patru adolescenti cu multe muscaturi minuscule si haine sfasiate.Ne-am oprit sa bem apa din fantana norocului,cea din fata parcului si ne-am pus fiecare cate o dorinta.Grover:Imi doresc sa alerg pe un camp cu flori cat de curand posibil;Aqua:Imi doresc sa-mi revad mama si tatal;Percy:Imi doresc sa reusim in misiunea aceasta;Eu:Imi doresc sa fac ceva pentru care prietenii mei sa-mi fie recunoscatori toata viata.Nu stiu de ce am spus asta.Pur si simplu parca nu eu am rostit cuvintele.Cum toate m-i se intampla numai mie am inceput sa am dubii la ce am spus.Daca astfel mi-a spus Soarta ca eu voi face asta.Daca ce am spus eu era defapt vocea ei.Stiu ca pare greu de inteles dar poate fi adevarat.Curand,voi face ceva de care prietenii mei imi vor fi recunoscatori toata viata...

Am incremenit.Auzeam numai voci in capul meu,soapte sovaitoare si toata lumea parea ca se invarte cu mine.Deodata, am simtit ca lesin.Am cazut pe asfaltul rece, neputiceoasa.Ochii m-i s-au inchis si nu mi-am mai simtit mainile si picioarele.Apoi iar am auzit voci,dar erau voci cunoscute si placute,nu ca cele de mai devreme.Cateva clipe,apoi s-a facut liniste.Nu se mai auzea nimic.Nici macar bataia inimii mele.Eram acum intr-un loc intunecat din care nu puteam iesi,nici sa vreau.

''Se numeste portalul dintre lumea mortii si cea vie.''am auzit o voce ragusita ce m-a facut sa ma cutremur.

''Cine esti tu?''am intrebat deoarece vocea parea ca vine din toate partile iar persoana nu era de gasit.

''Ha ha,cine sunt eu,fetito?Cine sunt eu?Ce gluma buna!Pe bune,n-am mai ras asa de mult!''vorbeste din nou si simt ca acea voce provine de la cineva foarte puternic.

''H-h-ha-d-des?''intreb cu jumatate de gura si parca mi-a fost greu sa-i spun numele.Am inchis ochii,fiindu-mi frica de ce va urma.

''Bravo,hai c-ai ghicit!''imi spune cu o voce batjocoritoare.

''De ce sunt aici,tu m-ai adus?''mi-a venit curaj sa-l intreb.

''Eu?Nu,nu.Tu te-ai adus aici,singura,fetitio!''zice vocea parandu-i mai serioasa in ultima propozitie.

''Cum?''imi scap mie cuvintele si apoi astept un raspuns.

''Nu-ti face griji,vei mai veni tu pe-aici.Dar,deocamdata,te las sa pleci.Ne mai vedem,fetito!''aud dar apoi ma trezesc ca dintr-un cosmar intr-un cort.Langa mine era Aqua care si-a ridicat imediat privirea,bucuroasa.M-a imbratisat si a tipat:

''S-a trezit!Prieteni,s-a trezit!''si n-am apucat sa mai intreb nimic ca am fost cuprinsa de multe imbratisari.

''Dar am dormit cumva?''ii intreb intr-un final incepand sa analizez cortul in care ma aflam.Era frumos,din panza semanand cu cel al indienilor.Avea peste tot pene agatate si coarne de bivol.Langa mine stateau Percy,Aqua si Grover toti cu cearcane dar plini de zambete.Curand,Aqua mi-a raspuns.Mi-a spus ca dupa ce mi-am pus dorinta am lesinat,dand cu capul de o bordura.Ei s-au alarmat si s-au gandit ce pot face cu mine.Si-au aminitit ca in apropiere,au pus tabara Amazoanele.Nu pentru mult timp,pentru ca ele sunt intr-o continua cammpare.Dupa doua ore de cautare,le-au gasit tabara si le-au convins sa ne gazduiasca.Amazoanele mi-au oferit ingrijiri,apa si mancare si deja s-au si imprietenit cu Grover.Pentru ca el adora natura iar ele la fel.Si dupa patru ore m-am trezit.Dar m-am hotarat sa nu le spun inca de ce m-i s-a intamplat mie.Cu Hades.Erau prea bucurosi ca sa le mai stric inca o data dispozitia.