Capitolul 2.

148 7 2
                                    

     In care capturam o pisicuta

Era ora 5 si noi faceam iarasi un plan de lupta.M-am cam plicitisit de ele dar nu am  mai capurat un steag de cateva luni.Eram in cabana lui Poseidon cu inca cativa coechipieri importanti.Vreo 3 de-ai Athenei,2 a lui Hermes,unul al lui Apollo.In total eram opt.Percy facea un plan pe o foaie cu carbunele in timp ce eu dadeam indicatii si ma mai uitam din cand in cand la plan.Vroiam tare mult o victorie.Eu si Percy era sefii echpei albastre.Si de data asta ne-am pus in cap sa nu mai dam gres.Percy batu din palme si toti ne-am intors spre el,atenti.Dar el nu a vorbit ci doar s-a uitat spre mine.

''Ok,ok...ascultati daca nu vreti sa fiti fulgerati!le zic si o liniste apasatoare se lasa.Mi-am ridicat o spranceana,multumita si le-am spus.''Suntem 8 cei mai importanti...''

''O echipa,continua Percy incurcandu-ma,dar i-am inteles jocul.Ne continuam unul altuia propozitiile.

''Vom fi impartiti in mai multe sectoare...incep din nou.

''Ca sa luptam mai bine...

''Nu va fie frica...

''Luptati cu vitejie...

''Ajutatii si pe ceilalti...

''Cand sunt la greu...incheie el.Am auzit apoi o bataie puternica in usa.Am deschis si am dat de domnul D, directorul taberei.Am spus un ''buna,domnule D''iar el s-a uitat plictisit la mine.

''Peter Jackson,e aici?''intreaba el.

''Da,domnul D.E Percy Jackson!'raspunde el incurcat facandu-si loc ca sa ajunga la usa.

''Pircy Jackson?''intreba domnul D din nou.

''Percy Jackson!''zise Percy sperand ca de data asta ii va spune numele bine.Domnul D tinea intotdeauna sa-i greseasca numele.Macar  daca mie mi-l spunea corect,cateodata.

''Ok,ok,...nu-mi pasa.Am venit doar sa va urez ghinion si daca castigati lupta la fel de mult va voi ura''spuse el.Mereu se comporta asa cu noi dar stiam ca nu ne uraste chair asa de mult.Oricum,el a fost exilat de ceilalti zei aici pe pamant,sa administreze Tabara Semizeilor si nu-i placea deloc acest lucru.''Ah...''facu o pauza ridicand un deget in aer''Si spuneti-i lui Annabel ca am nevoie de ea''

''Annabeth!"ii spun.

''Annabel,Annabeth...e tot una ,Thora!spune fluturand o mana.

''E Thalia.''zic pastrandu-mi calmul.Flutura din mana si pleaca.Uneori am senzatia ca el nu are nevoie de vin ca sa fie beat.Ne-am intors din nou la planul de lupta.Eu si Percy ne-am uitat unul la altul dand din cap.Asta insemna ceva de genu.''Ca intotdeauna,este domnul D''si ne-am aplecat spre masa cu planul.Eu m-am mai uitat putin prin jur,imi placea casa lui Percy.E numai in albastru si verde inchis ca si algele de mare.Mai are si corali colorati si picturi cu pesti.Sa nu mai spun si de sculpturile sirenelor.Apoi,am simtit cum podeaua de zguduie.Sigur nu era un cutremur.Domnul D ne-a spus ca de 10 ani,de cand exista tabara,nu a fost un cutremur niciodata.S-au uitat toti intrebatori la mine si tot ce am reusit sa scot pe gura a fost un:

''Fugiti''si toti s-au naputit afara din cabana.Percy ma trase afara,desi imi era frica.Erau stransi aproape toti semizeii,afara,langa panoul de catarat.Se uitau cu toti in fata,unde era poarta de intrare in tabara.Poarta consta intr-o chestie invizibila care impiedica orice creatura inafara de semizei si satiri sa intre.Acum era lovita din plin.Semana cu o sticla cu tenta de albastru cand un monstru o atingea.Se auzeau bubuituri dar poarta nu se spargea.De cand sunt eu aici doar 3 monstrii ne-au atacat.Cand sa ne mai linistim un sunet asurzitor se auzi.Asa e...monstrul intra.Era aproape imposibil.Monstrul trebuia sa fie puternic ca sa poata intra.Toti semizei a luat-o la fuga,unii sa-si i-a armele,unii sa se ascunda.Pentru cateva momente am fost printre cei care se ascundeau.Eu,fiica lui Zeus!M-am ascuns in spatele unui copac cu trunchi gros.Tremuram.Atunci l-am vazut pe Percy cu un scut si o sabie in mana.Cand ma zari se uita uimit la mine.Veni rapid si-mi spuse:

''Haide,e momentul perfect sa dovedesti cat de buna razboinica esti!''imi spune abia respirand.Si lui ii era frica dar nu ceda ca mine.

''Nu pot...Percy!imi e frica!ii spun si el imi ia fata in mainile lui.Pentru o secunda am crezut ca o sa ma sarute dar nu...

''Haide,fa-ti mandru tatal!Lupta cu vitejie!imi spune si un val de adrenalina ma cuprinde.Dau din cap abrobator si el zambeste.''Ok...ok!si ma indruma.Mi-am desfacut sabia si am luat-o spre locul unde urma sa atace monstrul.Copacii se rupeau si se auzeu crengile sfarmate.Noi si inaca vreo cinci semizei asteptam.Oh,langa mine era si Clarisse.Urma sa facem echipa.Si iata,monstrul sari dintre copaci chiar in fata noastra.Era inalt de 2metri,semana cu o pisica uriasa neagra.Dar e defapt o pantera.Ochii ei erau rosii ca rubinele slefuite si avea niste gheare lungi si ascutite.Sa nu mai spun de dintii ei de dinozaur.Imi statea inima in loc.Se uita la noi,facand miscari bruste.Incet,incet,am inconjurat-o.Dar ne scapa.Sari pe deasupra Clarissei si o lua la goana spre terenul de volei.Toti semizeii se dadeau din calea ei.Pantera parea sa vrea un singur lucru.Sa omoare pe Annabeth.O alerga si ii sfasia hainele.Atunci m-am gandit la ce-mi spuse tata.''Ajuta-i pe cei slabi,nu-i lasa in urma!''Poate se referea sa o ajut pe Annabeth.Am alergat spre locul unde Annabeth era trantita pe jos si pantera mai avea un pic si o spinteca cu ghearele.M-am ascuns in spatele panterei avand in mana un lant de fier,lung si greu,luat din depozitul de arme.

''Hey,Pisicuta-pis-pis-pis!''i-am strigat si ea s-a intors ca tunata sa vada cine o insulta.Era furioasa.Se napusti asupra mea.I-am barat laba grea cu sabia,lasandu-i o taietura adanca.L-am vazut pe Percy in spate.Veni si o lovi cu putere in laba din spate,facand-o sa scheune.Pantera se intoarse nervoasa spre Annabeth,si o prinse cu dintii ascutiti de un picior.Ea zibera.Coltii ii intrara adanc in picior.Atunci am apucat coada panterei si am electrocutat-o.Cand sa se intoarca,vrand sa atace i-am bagat sabia stomacul mare.A ineput sa geama lasandu-se pe pamant.Mi-am scos sabia si atunci mai multi semizei au venit si au aruncat o plasa peste ea.Au batut cuie in pamant la fiecare colt al plasei.Pantera se o pri din gemut si atunci am observat ca inepe sa se miceasca.De la 2 metri inaltime si 4 metri lungime deveni o pantera amarata,spintecata.Chiar si ochii,rosii ca rubinele,se transformara in caprui.Gherele erau si acum ascutite dar mult mai mici.

Chiron(centaurul batran ce le stie pe toate)se apropie de mine.

''Este slujitorul Meduzei(femeia cu serpi in loc de par care te impietreste prin simpla ei privire).A fost trimisa aici cu un scop:de a o omori pe Annabeth!imi spune si ma trec fiorii.

''De ce ar vrea sa o omoare pe Annabeth?il intreb iar el ridica din umeri.Am vazut cum doi frati ai ei o ducea in cortul medical.Era grav ranita.Apoi m-am uitat la pantera,parea atat de neajutorata.Imi era mila intr-un fel.Am simtit o mana calda pe umarul meu.Era Percy.Mi-a zambit,asezandu-se in genunchi,langa mine.

''Bravo!Ai fost foarte curajoasa!imi zice iar eu inghit in sec.Chiar ma intreb cum de am reusit sa fac fata.Am facut totul din impuls.Vroiam sa-mi salvez prietena.Mi-am pus capul pe umarul lui Percy si am atins laba panterei,mangaind-o.Era clar ca-i facea placere.Incepu sa toarca.

''Ce se va intampla cu pantera?l-am intrebat pe Chiron care tocmai dadea sa plece.Se inoarse,mirat catre mine cu mainile incrucisate.

''Vedem,daca nu moare pana maine,o eliberam.''mi se parea corecta judecata asta.

''Nu pare prea periculoasa acum''ii zic din nou lui Chiron jucandu-ma cu urechile panterei.

''Asa e.Mai devreme era sub o vraja a Meduzei.''imi zice si eu dau aprobator din cap.Atunci ochii caprui ai panterei ma fixara.Se uita cu atata speranta la mine.Parca ma ruga sa o iert.

Aceasta carte i-o dedic prietenului meu Matei.El m-a dus la un film care mi-a dat cateva din idei.Cine e fan zei sa zica un yo in comentariu.Chiar imi place cum am inceput cartea asta si vreau sa o continui cu multa placere.Cititi in continuare!

Eyazi;*

Thalia Herrison IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum