Ziua misiunii noastre: 13 septembrie. Eu si Jack asteptam cu nerabdare misiunea.
Ne-am salutat parintii si am urcat intr-o căruţă care trebuia sa ne duca in zidul Shina.
-" Miu!" L-am auzit pe Jack care ma striga.
-" Ce vrei?" Am intrebat plictisita.
-" Crezi ca o sa reuşim?" A intrebat el nesigur.
-" Facem parte din familia Hanazose. Trebuie sa reuşim."
-" Si daca eşuam?"
-" Ni se va intampla ce li s-a intamplat si lui Mike si Margarette. Vom fi alungati."
Mike si Margarette sunt si ei fratii noştri. Au pornit intr-o misiune care a eşuat si Mike s-a dat de gol.
Ei au fost abandonaţi in orasul subteran de catre parintii noştri, ei considerând ca nu sunt copii lor.
Cel mai probabil ei acum au fost prinşi de politie si ucisi, iar daca nu, sunt morţi din cauza foametei.
O liniste enervanta s-a lasat asupra noastra. Mintea imi era umpluta de idei pentru misiune.
-" Vino cu mine, Miu!" A spus un bărbat facandu-mi semn sa il urmez.
-" Vin." Am spus cu o voce răguşită.
Am ajuns intr-o camera întunecată, fara nici o sursa de lumina in afara unei lumânări mici. Era răcoare.
-" Miu. Miu Hanazose." Spus barbatul in timp ce încuia usa in spatele nostru.
M-a luat de gat trantindu-ma de perete.
-" Lasă-mă!" Am strigat din toate puterile.
Barbatul nu a mai spus nimic, dar a continuat sa ma strângă din ce in ce mai tare.
-" Acum regreţi?" A spus cu un aer ameninţător. " Regreţi moartea lor?
-" Te rog, lasă-mă!"
-" Miu Hanazose. Dupa atata timp... Iti vei primi pedeapsa."
-" Miu! Ho tu, bolundo ca sperii peştii!" L-am auzit pe Jack strigând.
-" Ce naiba?"
-" Strigai ca disperata si te zbăteai ca o rama! Ce-ai visat, bitch-kun?"
-" Visat?" Atunci am realizat ca a fost doar un vis, insa părea real. "Ăăăăă.... nimic."
-" Tipic tie."
-" Ugh... mai avem mult?"
-" Nup. Am ajuns." Mi-a zâmbit ridicand perdeaua.
-" Wow!" Am ramas muta.
In jurul nostru se aflau tarabe cu tot felul de lucruri. Se pare ca eram in piata.
Pe stanga se aflau hainele si materialele, pe dreapta se aflau ustensilele, iar in centru restaurantele. Restaurante=mâncare.
-" Jack, mergem sa mancam!" L-am luat de mana si l-am tarat in cel mai apropiat local. Ne-am luat fiecare ceva si ne-am aşezat la o masa.
-" Bun. Deci... AI VREA SA TE OPRESTI DIN MÂNCAT O SECUNDA CA SA PUTEM PLANIFICA TOTUL?"A spus el răstit.
-" Ce? Oh... ok. Dar ai putea sa te calmezi ca arati ca un şoarece mort cand te enrvezi."
-" Bun. Deci ce plan mirific avem?" Am intrebat eu.
-" Pai... m-am gandit ca am putea sa ne folosim de faptul ca esti asa de scundă ca sa intram in casa." Da. Adevarat. Sunt foarte scundă. Daca nu te-ai uita pe certificatul de naştere ai zice ca nu am nici 7 ani.
-" Si cum facem asta, Titanus?"
-" Titanus. Pe bune? Nu te pricepi la porecle. Deci, eu ma gândeam ca ar trebui sa suni la usa si sa te prefaci ca ai fost abandonata si porcarii de genul in timp ce intru in casa neobservat, ascunzandu-ma. Asteptam sa se lase seara, iar apoi eu am sa ucid personalul, iar tu pe parinti, apoi ai grija de copil."
-" Imi place doar ultima parte. In rest mi se pare un plan de bebelusi."
-" Ai tu ceva mai bun, bitch-kun?"
-" Ti-am spus sa nu imi mai zici asa! Da am. M-am ca am putea pur si simplu sa batem la usa si cand deschis sa ii ucidem pe toti. Si gata. Ce este asa de greu?"
-" Te-ai gandit de fapt la acelaş plan ca al meu, iar pe asta l-ai inventat pe moment doar de dragul de a ma contrazice?"
-" Da. Deci cred ca o sa facem cum ai zis tu."
-----------------------------------------------------
Hey! Am terminat capitolul 2. Stiu ca nu este foarte magnific, dar va rog. Nu toţi suntem ca Eminescu.
Imi pare rau ca nu am postat mai repede, dar nu am prea avut timp.
Daca v-a placut capitolul, dati-o o steluţa, iar daca nu va rog comentaţi cu ceea ce nu v-a placut. Astept sugestiile.
Bye.
Sara(^x^)
