Bring me to life

Capitolul 6

În primul rând... Îmi pare super mega rău că nu am postat deloc în ultimul timp şi ştiu că vreţi să mă înjuraţi dar dragii mei părinţi mi-au confiscat tot ce mă lega de lume lăsându-mă fără telefon, tabletă, laptop timp de o lună (am scăpat UŞOR)
Într-un fel îi înţeleg pe părinţii mei...

Sfat de la mine... Niciodată dar niciodată să nu vă întoarceţi de la o petrecere , la 00:23 . Dacă sunteţi la o petrecere cu nişte prieteni care obişnuiesc să bea şi aveţi doar 15 ani vă sfătuiesc să plecaţi cât mai puteţi.

Mărog...a doua zi pot spune că nu m-am ridicat deloc din pat şi m-am îndopat cu pastile pentru durere.
E trist rău...ştiu...

Oricum...aveţi aici 4 capitole scrise azi de la 00:31 până la 05:37.
Scuze dacă mai au greşeli prin ele.
Sorry ursuleţii mei Koala!

Trecuseră deja 3 ore de când tata era sus.
Îmi simt toţi nervii încordaţi. Ziua asta nu putea începe mai bine...
Mă îngrijorează... Sper că e ok acolo.
Harry a adormit cu capul în poala mea.
Îl privesc şi realizez că sunt la un pas de a-l pierde din cauza zilei acestea stupide.
Sper doar că tata nu v-a reacţiona aša de rău.
"Harry..."
Nici un răspuns.

"Harry... Haide trezeşte-te!"

"Mhm... De ce?"-spune întorcându-şi faţa.

"Haide...vreau să urc sus să văd ce face tata."

"Ok...ok..."-spune ridicându-se şi întinzându-se din nou pe toată canapeaua.

Urc scările şi ajung în cele din urmă în faţa camerei unde l-am lăsat acum câteva ore.
Intru încet. Îl văd stând întins pe pat fixând tavanul. Nu mă privea şi nu spunea nimic.
Mă aşez la marginea patului în faţa lui.
Cred că e destul de furios acum.

"Tati..."-spun şi reuşesc să-i captez puţin atenţia.

"Nu mi-ai mai spus aşa de când erai mic..."

"Da... De ce?"

"Mă gândeam că eşti supărat pe mine Louis... Plec 16 ani de acasă iar acum intru în viaţa ta şi mă port urât cu persoana pe care o iubeşti cel mai mult... "-Cuvintele lui mă lăsau mască. Chiar regreta ce a făcut... Chiar dacă nu era pe întregime vina lui. "... Acum îţi datorez ...nu ştiu... Toate scuzele de pe pământul ăsta. Sunt... chiar sunt un tată groaznic."-spune ridicându-se lângă mine.

"Oh...da. Chiar eşti. E puţin spus groaznic."-spun cu un mic chicotit luându-l în braţe.

"Asta înseamnă că mă ierţi?"

"Mă mai gândesc... Acum. Nu cred că vrei să-ţi petreci noaptea aici..."

"Fără supărare dar... Prefer să nu risc."-spune şi un rânjet ne invadează feţele amândurora.
Am coborât în linişte scările.
Harry adormise iar deci am ieşit cu tata afară aşteptându-l pe Sam.
Am stat în frig cam zece minute după care am intrat înapoi în casă.
Nu înţeleg... Tipul ăla conduce probabil ca un nebun de ajunge aşa repede.
Mă aşez pe canapea continuând să-l privesc pe micul îngeraş de lângă mine.
Dormea aşa liniştit...
Îmi las capul pe spate închizând ochii şi gândindu-mă la ce s-a întâmplat azi când simt două buze plimbându-se pe pielea gâtului meu şi două mâini pătrunzându-mi încet pe sub tricou.

"Te-ai trezit?"-spun fixându-l cu privirea.

"Mh..."-aud doar un geamăt după care îmi llas corpul să caldă pe spate prinzându-i lui Harry cârlionţii şi presându-mi buzele peste ale sale.

************************************

M-am trezit sub lumina slabă a razelor de soare. Lumina albă inunda camera prin ferestrele deschise făcându-mă să-mi îngustez ochii.
Stăteam pe pat încercând să-mi acomodez privirea cu lumina puternică.