Bring me to life

Capitolul 8

Harry:
Trecuse ceva timp de când îmi petreceam cam tot timpul cu Maya, Louis şi Ade.
Acum stau pe patul din dormitor privindu-l pe Lou cum doarme, adorabil ca întotdeauna.
Trecuse deja de ora 11 iar eu încă nu coborâsem din pat. Nu prea aveam chef să plec de lângă îngeraşul meu dar simţeam şi o nevoie arzătoare de a ieşi undeva, de unul singur.
Cobor încet din pat având grijă să nu-l trezesc. Mă îmbrac cu nişte haine alese la întâmplare, o cămasă cu dungi alb negru verticale şi nişte blugi negre, îmi pun ochelarii de soare, iau telefonul şi cobor până jos.
Era dimineaţa de sâmbătă iar după o săptămână suficient de agitată tot ce doream era să plec undeva departe de oraş şi să mă relaxez de unul singur.
Urc în maşina neagră ce mă aştepta liniştită în parcare iar în scurt timp deja mă îndepărtasem de tot ce înseamnă civilizaţie.
Soarele ce strălucea sus pe cer şi vântul ce trecea cu viteză pe lângă mine era tot ce aveam nevoie acum. Conduc fără să-mi pese că timpul trece pe lângă mine câteva ore bune până ajung pe un pod pe malul unui lac ce sclipea sub razele arzătoare ale soarelui.
Am coborât punându-mi telefonul în buzunar şi privind peisajul liniştitor.
Momentul acesta perfect continuă până soneria enervantă a telefonului începe să-mi răsune din buzunar.
Îl scot şi răspund fără să mă uit la apelant.

"Hei."-spun puţin încordat.

"Harry! Unde naibii eşti?"

"Louis, calm iubire... Sunt ok. Am plecat acum câteva ore să iau o gură de aer..."

"Ştii cam cât de tare m-ai speriat baby?"

"Rămân dator."-răspund destul de alarmat de tonul lui nervos.
Pot să jur că aud un mic chicotit din partea lui şi încerc să-mi reţin şi eu unul dar în ciuda eforturilor nu reuşesc.
"Mă întorc în cam două ore."

"Te iubesc creţule..."

"Şi eu pe tine."-spun şi un mic zâmbet îmi apare pe faţă. Închid telefonul şi îl aşez la loc.
Privesc o ultimă dată spre linia orizontului şi mă îndrept spre maşină.
Când dau să deschid portiera însă, simt un cerc de metal rece presândumi-se de tâmplă.

"De când nu ne-am mai văzut, ăh? Sincer, ţie şi Gemmei v-a fost dor de mine, nu?"

Vocea aia... Ce dracu... Ce face el aici? Şi de ce a venit la mine?

"Credeam că ţi-a ajuns căsapeala de acum doi ani."

"Oh nu darling... Noi doi avem muuulte de discutat iubire."

"Iubire? După sora mea ai de gând să mă cucereşti pe mine?"

"Nu chiar...dar obişnuiesc să păstrez o anumită relaţie cu victimele mele."

"Da? Şi... Ce-ai mai făcut în ultimii ani?"

"Ştii tu ce."

"Ai continuat să ţi-o tragi cu puştoaice naive şi să ţi-o iei după de la fraţii lor mai mari?"

"Mh... În locul tău eu nu aş face pe deşteptul, Harry."-spune şi simt cum lama rece a ceva asemănător unui cuţit coboară pe obrazul meu lăsând o urmă nu tocmai frumoasă.
Încerc să-mi păstrez calmul şi cu ceva agilitate reuşesc să mă întorc cu faţa spre Nick.
Acesta lăsă un mic zâmbet să i se strecoare pe faţă. Nu se schimbase prea mult şi chiar dacă era cu vre-o zece ani mai mare decât mine nu eram prea îngrijorat.

"Deci? De ce eşti aici? Ai chef de un pocker, ceva?"

"Ia uite cine a prins glas? Acum vre-o două săptămâni plângeai ca un pisoiaş în curtea liceului consolat de Maya, ăh?"

"De unde ştii de Maya? Acum puţin timp s-a întors în ţară."

"Şi de ce crezi că a plecat?"
Eram uşor comfuz...
"După vre-o două luni cu mine a fost nevoită să facă avort. Din cauza unei aşa zise traume a trebuit să meargă la un psiholog particular în Austria unde mama ei a plătit averi pentru asta."