Gadileala.

49 2 4
                                    

Cand am aruncat o privire rapid prin clasa l.am vazut pe Carlo si m.am dus imediat langa el. Toti se uitau inca la mine, iar o fata imi arunca priviri urate desi nu ma cunoaste:
-Carlo, te.ai suparat pe mine?
-Nu, te.ai intalnit cu John din cate vad, nu.i asa?
-Da...., Bia unde e?
-Pai la inceput te.a cautat si ea ca si noi toti, dupa care a plecat in comitetul de organizat baluri, ii place la nebunie sa faca asta, si chiar voia sa ne implicam si eu si John, dar am refuzat.o in mod clar.
Conversatia a ramas in aer , deoarece a fost intrerupta de intrarea in clasa a profesorului. Spre marea mea uimire, desi memoria mea era ruginita, am putut sa raspund la niste intrebari destul de grele pentru ceilalti, dar cand ma blocam ma ajuta Carlo.
Dupa ora asta m.am dus la dulapul meu si am dat de Kevin:
- Hei printeso, a fost totul inordine?
-Da..., acum trebuie sa plec, trebuie sa imi iau celelalte lucruri din dulapul prietenei mele, si acum am geografie si am auzit ca profesorul e destul de dur.
- Da asa e, dar te vei obisnui, apropo , norocul tau e ca ni se suprapun orarele si vei fi in clasa cu mine.
Am rosit putin, iar el a râs. Nu am mai stat sa ii spun ceva si m.am dus catre dulapul Biancai. Slava cerului, insfarsit am dat de ea, dar vorbea cu John si ultima data era suparat pe mine si nu mai vreau sa dau ochii cu el. Eram pe cale sa ma intorc cand am auzit.o pe Bia ca ma striga. "Norocul" e de partea mea...
- Sara.. insfarsit...., unde ai fost...(eram pe cale sa raspund , dar m.a intrerupt si a continuat)...nu conteaza, macar esti bine, ce ora ai?
-Geografie, spun eu putin retrasa in timp ce imi intorc privirea si catre John care se uita retras la mine.
-Poftim, ia caietele si cartile.
-Defapt am venit sa iau tot, am primit dulapul meu.
- Ce?! Cine ti.a aratat?
-...(ma pregateam sa raspund, dar John s.a bagat sa raspunda el chiar cand a aparut si Carlo).
- Kevin a ajutat.o. In timp ce noi o cautam, ea s.a dus cu el. ~Spune el suparat si frustrat ~
- CE?! ~ spun Bia si Carlo ~
- Da, adica eu am asteptat.o pe Bia si dupa am vazut ca nu mai vine, asa ca m.am dus sa o caut sau cel putin sa dau de voi doi, baieti.
- Eu am plecat. ~ spune John suparat ~
- John, stai, ce ai patit, ce e rau in a.mi face prieteni?
- Nimic, dar el nu e un prieten, e un dusman, mereu a avut ceva cu mine, dar totusi nu.i uita si pe ceilalti din liceu. Se joaca cu aproape toate fetele si se ia la bataie cu oricine doar din distractie.
- Bine, imi pare rau ca nu v.am asteptat aici. Insa imi pot vedea si singura de grija, deci e ok?
- Bine.
M.a luat in brate si apoi mi.a ciufulit parul:
- Hei..., stii cat mi.a luat sa.i aranjez parul? ~ spune Bia revoltata ~
- Bla bla bla. ~ o tachineaza John ~.
Eu si Carlo ne strecuram incet pe langa cei doi certareti si imediat ce ne departam fugim cat mai departe:
- Deci , m.ai iertat?
- Sara, eu nu eram suparat pe tine, doar te rog sa ai grija, Kevin nu e chiar bun.
-Ok, mersi, acum ma duc sa.mi iau lucrurile din dulapul Biancai, dar sper ca s.a incheiat cearta.
Cand m.am dat dupa colt John m.a luat in brate si nu imi dadea drumul, in timp ce Bia ma gadila. Am dat din picioare cat am putut, dar in zadar. Nu mai ma puteam abtine din râs. Intr.un final m.a pus jos :
- Hei, pentru ce a fost asta? ~ spun eu obosita de la atata râs si totusi cu zambete pe fata ~
- Pentru ca te.ai furisat pe langa noi, sa vezi ce avem pentru Carlo, daca tot vine pauza mare dupa ora asta va fii ud. ~ spune Bia ~
M.am dus sa.mi mut lucrurile in dulap si apoi m.am dus in clasa de geografie. Inca mai aveam zambete pe fata si simteam gadiliturile pe care le primisem. De data asta am ajuns chiar cand s.a sunat in clasa:
- Sara!
Imi aud numele si ma intorc spre cel care a strigat, era Kevin si imi facea cu mana sa ma asez langa el. M.am dus, deoarece toti aveau colegi si singura varianta inafara de Kevinera o fata care se scobea in nas:
-Ce.i cu zambegul asta pe fata ta, printeso?
- Nu conteaza.
- Haide, chiar nu vrei sa.mi dezvalui cine te.a facut asa fericita.
- Ok, niste prieteni m.au luat la gadilat si am ramas asa. :))
- Wow, ar trebui sa o faca mai des, iti sta bine asa.
Am rosit, iar el a zambit multumit si cand voiam sa.i spun ceva a intrat profesorul de geografie:
- Buna ziua elevi, as vrea sa fac si eu cunostinta cu noua eleva.
Kevin m.a impins ca sa ies din banca , deoarece nu ma miscam deloc:
-Bbb...buna ziua!
Toti au inceput sa râda de mine si din cauza asta am rosit si mi.am lasat capul in podea:
-Domnisoara, te pricepi la geografie?
- Nnnn... nu prea ( copii iar au inceput sa râda de mine si eu roseam din ce in ce mai tare, sunt o ratata).
-Si eu care speram ca o sa dau de un elev bun, nu prost.
Din cauza remarcii facute de profesor toti au incepu sa izbucneasca de.a dreptul si radeau cu lacrimi, iar mie imi venea doar sa ma bag sub pamant. Poate stiam eu geografie, dar in mod clar am uitat.o. M.am intors in banca mea, si m.am trantit pe scaun,iar capul meu a facut cunostinta cu banca. Kevin si.a pus mana peste a mea si simteam cum se uita cu compatimire la mine, desi nu mi.am ridicat privirea:
- Hei, nu.i baga in seama.
- Nu pot.
- Ba poti, cred ca esti mai buna decat cred ei.
- Toti au râs de mine.
- Ba nu, eu nu am râs.
- Bine, aproape toti.
Am stat cu capul pe banca aproape toata ora si am ascultat ce spunea profesorul mai mult sau mai putin. Cand s.a terminat ora nici nu mai voiam sa ma ridic:
-Sara, ridica.te , ora s.a terminat. ~ma anunta Kevin ~
-Nu, treci pe langa mine, pe banca, cumva.
-Bine , nu.mi dai de ales....
Credeam ca am scapat si ca o sa raman singura in suferinta mea, cand doua maini imi trag scaunul si apoi ma trag de picioare si..., Kevin ma ia pe sus in stilul miresei.
-Kevin, lasa.ma, vreau sa.mi vars suferinta asupra acelei banci nesuferite.
- Sara, nu mai pune la suflet tot ce iti spune lumea.
- Lasa.ma!
M.a dus la dulapul meu, cu tot cu carti si caiete si m.a lasat acolo. Voiam sa ma intorc in sala, dar n.am facut.o. Toata lumea parea sa se indrepte intr.un loc, dar eu m.am dus in gradina liceului si am stat sa.mi plang de mila. Am stat asa cam 2-3 minute, pana cand linistea a fost distrusa de glasul Biancai...

Hei, stiu ca nu e cine stie ce poveste, dar chiar vreau sa aflu parerile voastre...Va pup :*

O noua viataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum