O noua viata

A fost cat pe ce...

Ne.am desprins din imbratisare si l.am vazut pe Kevin cum incerca sa schiteze un zambet... Ma pregateam sa intru in sala de clasa unde aveam sa impart ora cu Kay , dar apoi cineva m.a tras de mana si m.a intors cu fata:
- Ce inseamna asta? ~ ma intreaba Kay nervos ~
- Ce?
- Te imbratisai cu fostul...
- Da, voiam sa.l consolez, nu.ti face griji, a inteles ca suntem impreuna si i.am spus ca mi.am recapatat memoria....
- Bine, dar altadata nu.l mai consola!
- Gelosule...
- Nu sunt!
- Ba da , esti!
- Bine .... sunt!
I.am zambit , iar apoi am intrat amandoi in clasa.... Toti se uitau la mine si incepeam sa ma simt prost. Cred ca aflase deja tot liceul ca nu mai sunt cu Kevin.... Nu voiam sa se faca atata taraboi...

Au trecut 2 saptamani grele, dar vedeam ca (,) Kevin se simte mai bine, iar asta ma bucura... Eram deja in vacanta de vara si peste cateva zile e luna plina, iar dupa asta trebuie sa plecam... Nu am anuntat pe nimeni de plecarea mea si nici nu stiu cum sa o fac...
M.am dus cu toti la plaja, chiar si cu Kevin care cred ca mai are putin si va fii cu Nicole ( fata bruneta cu care vorbea). Irina si Bia se napusteau asupra mea sa ma bage la fundul marii, cand eu m.am strecurat sub apa si le.am tras de picior pe amandoua .... Am inceput sa rad in hohote de reusita mea:
- Sara, esti moarta! ~ spune Bia ~
- Atacati! ~ spune Irina ~
Pana sa.mi dau seama am ajuns sub apa si cele doua fete au ras de mine...Ma indreptam spre el ca un rechin flamand , dar dintr.o data am ajuns iar cu (,) capul in apa... M.am ridicat la suprafata si am vazut ca cele doua fete aveau feţele rosii de la atata ras,insa de data asta nu ele m.au bagat la fund, nu aveau cum. Ma intorc si il vad pe Kay care imi zambeste nevinovat in timp ce eu ii arunc cea mai urata privire posibila:
- Tu! ~ spun eu ~
- Ce e?
- Las' ca ma razbun eu...
- Pacat, nu prea ai cum...
Dintr.o data m.a luat in brate si m.a pus pe umerii lui, iar apoi s.a aruncat cu mine in apa....:
- Kay....
- Vezi ingeras, nu ai avut cum sa te razbuni....( spune el si apoi râde).

A inceput sa se intunece si doar eu si Kay am ramas pe sezlong in timp ce Bia si Irina s.au dus sa ne ia un suc , iar ceilalti au ramas la terasa:
- Cand ai de gand sa le spui ca trebuie sa pleci?
- Nu stiu... Nu am curajul necesar...
- Sara nu poti sa ii minti intruna.... Spunele ca in cateva zile ai sa pleci!
- Ce?! PLECI?! ( imi intorc capul si o vad pe Bia uimita uitandu.se la mine, sigur am dat.o in bara).
- Ăăă.... eu...( mi.am intors privirea spre Kay , poate avea el vreo idee, dar a ridicat din umeri nestiutor)...
- Sara, nu ne mai mintii...
- Ok, scuze, da, trebuie sa plec...
- Si nu ne vom mai vedea niciodata?
- O sa mai vin, dar rar..., scuze...
A inceput sa planga, iar apoi si mie si Irinei ne.au curs lacrimile pe obraji... Au venit si ceilalti:
- Ce?... Ce s.a intamplat? ( intreaba John speriat).
- Sara... Sara se...( nu a mai putut sa continue propozitia ,Bia, ca a izbucnit in hohote).
- Am sa plec!
- Unde? ~ intreaba Kevin ~
- Ma duc acasa, in cateva zile...
- Si abea acum ne anunti?
- Din moment ce mi.a revenit memoria, cam ce voiai sa fac? Sa.mi petrec tot restul vietii pe cheltuiala celor care nu sunt obligati sa.mi tina mie adapost?
- .... eu... ,Sara..., nu conteaza...
Toti ne.am stran intr.un cerc mare si ne.am imbratisat puternic... o sa.mi fie dor de nebunii astia...

Au trecut 4 zile, iar acum luna plina se arata pe cer. Eu si Kay ne.am dus in mini padurea in care era sa ma prinda acel vanator...Nu stiu ce o sa facem de data asta si sincer imi e frica, dar altundeva nu avem unde sa ne ascundem...
Ne.am transformat amandoi in lupi, iar apoi ne.am jucat prin padure... Amandoi ne dadeam muscaturi jucause si ne alergam ca doi pui. Dintr.o data s.a auzit un "poc" si peste mine a cazut o creanga care mi.a blocat tot corpul... Nu era o creanga prea usoara, asa ca simteam cum ma striveste incetul cu incetul... Kay incerca exasperat sa ma salveze, pana cand i.am facut semn sa plece pentru ca se apropia vanatorul. Ma rugam doar sa nu ma vada transformandu.ma in om sau cum imi apar dintr.o data aripile:
- Mai, mai , mai... ce avem noi aicea? Oo, ce dragut un lup cu o blana foarte speciala... voi face multi bani din asta ( a spus vanatorul cu un zambet malefic in coltul gurii).
Am marait, dar mi.a tras un picior zdravan peste bot si am schelalait... Ma durea cumplit, si ca sa fie si mai rau avea si pinteni, mi.a dat sangele intr.un mare hal.... Am inceput sa ma zbat, dar apoi m.a sagetat cu un somnifer... M.am trezit intr.o cusca, iar acest loc nu parea tocmai locuit... Am vrut sa urlu in speranta ca ma va auzi Kay, dar aveam botnita... :
- S.a trezit specimenul meu minunat?! ~ spune el ~
S.a apropiat spre mine cu un cutit , iar cand mi.a dat drumul din cusca am vrut sa fug, dar ceva m.a tragea inapoi... aveam un lant pus de cusca in care fusesem captiva... Incercam sa ma eliberez, dar nu puteam, mai ales ca aveam o zgarda cu socuri la gat, care ma irita foarte tare... Cand cutitul lui mi.a atins laba din fata, un lup a sarit pe nebunul vanator... Era Kay care se lupta cu acel barbat si puteam sa vad cum si.a dat sangele in brat, dar nu foarte mult si totusi inca se lovea... era o lupta foarte grea si imi faceam griji pentru iubitul meu...Cutitul vanatorului a cazut, iar Kay si.a infins coltii in gatul lui.... Daca mai statea mult puteam sa ne luam adio de la secretul nostru...
Am fugit amandoi, iar apoi ne.am transformat in oameni:
- Mersi, dar esti bine? ~ spun eu ~
- Sigur, imi va trece, dar tu esti... ăăă... foarte, foarte lovita ...
- Nu imi pasa de mine ...
- Partea de jos a buzei tale e macinata... ai numai sange si o despicatura....
- Am inteles, sunt hidoasa...
- Nu, eu tot TE IUBESC, dar imi fac griji pentru tine, inca sangerezi.
- Eu imi fac griji pentru tine, ai un ochi vanat si bratul tau e ranit...
- Sara, eu o sa fiu bine, cea care a fost rapita, lovita si traumatizata esti tu...,iar gatul tau imi da si el dreptate, ai urme...
- Kay..., stiu, ma doare, simt asta, dar ce mai vrei sa fac?
- Nu stiu..., daca eram eu in locul tau...
- Nu...
- Ba da.
- Deja ai suferit prea mult...
M.a luat de mijloc si si.a atins buzele de ale mele... Am tresarit pentru ca ma durea, dar am intretinut si eu sarutul din doua motive. Primul e pentru ca imi place, iar al doilea e pentru ca stiu ca sangele meu poate vindeca...Mi.am pus mainile pe fata lui si l.am tras mai aproape... Tresaream mai mereu, dar el avea grija sa nu ma muste prea tare de buza ca sa nu sufar...
Ne.am desprins din sarut, dar el nu era complet vindecat, iar eu, fara sa fac vrun anunt , l.am tras din nou intr.un sarut . A ramas uimit, dar dupa m.a strans tare de talie si si.a imbinat buzele cu ale mele... Cand ne.am desprins din sarut am vazut ca acum era ca nou... I.am zambit, dar apoi o durere m.a injunghiat si am cazut in genunchi, iar el s.a aplecat repede spre mine si era foarte ingrjorat si speriat:
- Sara... , gata, va fii bine.
- Stiu, am incredere...
- Nu uita, doar tu esti cea care se regenereaza cel mai repede , tu esti POTENTES...
- Da, ai dreptate...
M.am ridicat increzatiare, desi simteam cu bratul imi zvacneste, gatul nu imi mai lasa loc de inghitit ,iar buza ma usutra ingrozitor.... Totusi a fost cat pe ce sa ne vada cum suntem in realitate si secretul nostru nu ar mai fii fost, deci exista si o parte buna...