O noua viata

Nu mai e timp...

S.a facut dimineata si m.am trezit in bratele iubitului meu, e asa frumos si linistit... L.am sculat pentru ca nu mai avem decat o zi si 2 ore la dispozitie. Am mancat repede ceva, iar apoi am urcat muntele, in 4 ore am reusit sa urcam, deoarece pietrele se sfaramau si mai mult am dat cu mana in urzici... Am avut un ghinion imens.... Am ajuns in sfarsit in varf si am pus coltul intr.un stalp, iar apoi caninul s.a ridicat spre cer si a disparut... Stalpul s.a lasat in jos si dintr.o data a aparut o mini statuie in care eram eu si Kay sarutandu.ne..., cred ca asta simboliza iubirea noastra.
M.am dus sa o iau si apoi am vazut o hartie langa ea, pe acea scrisoare scria " Voi doi ati demonstrat ca iubirea e importanta si ca veti lupta pentru a fi impreuna toata viata. Aratati.le statuia celor ce vor ca voi doi sa nu fiti impreuna si vor intelege ca ati folosit coltul magic".
M.am uitat la Kay, iar el ma privea uimit... E prima data cand vreau sa.mi spuna ce gandeste:
- Ce facem acum? ~ intreb eu ~
- Cum adica?
- Nu putem parcurge tot drumul in 22 de ore, e imposibil, iar nunta se apropie...
- Nu avem incotro, trebuie sa zburam deasupra padurii...
Am inghitit in sec si m.am transformat in lup...Aripile mele s.au activat si am inceput sa zbor deasupra padurii. O ceata de pasari mi.au aparut in cale si am inceput sa.mi pierd controlul, dar Kay ma incuraja, asa ca mi.am dat seama ca le pot speria sau chiar infuleca... Am trecut si de acest obstacol , dar peste cateva minte de zbor au inceput tepusele care se aruncau spre mine:
- Sara, coboara... ( imi spune Kay, dar eu nu.l bag in seama)... Sara, o sa te ranesti...
Am marait si am inceput sa accelerez . Kay tot incerca sa ma opreasca ,dar nu ascultam... Tepusele s.au oprit, iar noi am trecut de padure... Imediat dupa am cazut in jos si m.am prabusit de pamant... M.am trezit dintr.o data si il vedeam pe Kay care ma cara in brate:
- Ce s.a intanplat? ~ intreb eu ~
- S.a intamplat ca ti.ai riscat viata si ca esti plina de rani si de sange.
- Wow, am facut un lucru bun... acum lasa.ma jos.
M.a pus pe pamant, dar picioarele mi s.au inmuiat si era sa cad, dar Kay m.a prins:
- Nu mai fii incapatanata, uite.te la tine, esti plina de sange din cauza tepuselor alea...
- Tu nu ai patit nimic?
- Nu, doar m.a julit putin, dar in rest am reusit sa scap, ceea ce puteai face si tu...
- Asa am economisit din timp...
- Da..., sigur..., de o ora si jumatate te car in brate si ma dor ingrozitor...
- Kay....
- Sara, mai avem doar 18 oresi jumatate, si trebuie sa ne odihnim, iar de zburat nu prea mai ai cum, aripa ta e ranita.
- Ba am cum, si mie nu imi e somn!
- Nu mai fii incapatanata, uneori trebuie sa ii asculti si pe ceilalti.
- Si daca eu sunt convinsa de ceea ce zic?
- Dar nu e asa, mai stai si relaxeaza.te.
- Poate tu nu esti obijnuit cu lupta, dar de cand am aflat ca sunt Potentes am inceput sa fiu mai dura, mai razboinica, mai...( nu am mai putut sa spun nimic, Kay m.a luat de talie si m.a sarutat puternic si inflacarat... Imi mangaia talia cu degetele si cu cealalta mana imi masa ranile de la gat)
- Gata, nu ne mai certam..., avem timp sa dormim macar 2 ore...
- Bine, doar 2 ore...
Ne.am pus sa ne culcam, dar am atipit mai mult decat voiam..., deja era ora 5 dimineata, ceea ce insemna ca mai sunt doar 13 ore pana incepe nunta ... L.am pe Kay tare cu perna, apoi am incercat sa zbor .... Nu am reusit, nu puteam, dar am alergat amandoi prin padure... Imediat ce s.a sfarit padurea am incercat iar sa zbor, de data asta mi.a reusit.
Am zburat asa mult de tot... Cam 5 ore, dar mai aveam timp si dupa calculele mele mai aveam doar 2 ore pana acasa... Am inceput sa.mi pierd concentrarea din cauza ranilor si a faptului ca imi era foame... M.am bagat din greseala intr.un copac care m.a dezmeticit... Eram la o ora distanta de nunta, dar dintr.o data am mi s.a facut rau si am pierdut controlul...
Kay era in fata mea si imi tragea palme peste fata ca sa ma trezesc... Mi.a dat de mancare, apoi m.a anuntat ca mai sunt 5 ore pana incepe nunta. M.am transformat in lup si am inceput iar sa zbor:
- Sara..., mi.am dat seama de ce iti pierdusei controlul... Ai pierdut multicel sange in rana pe care ti.ai facut.o in copac si erai si infometata... Eu m.am rugat de tine sa mananci inainte sa plecam, dar tu nu.... ( am marait)... Sara..., stai!( imi spune iubitul meu la jumatatea drumului), am pierdut statuia, du.te inapoi unde ai aterizat.
Am zburat spre locul in care ne oprisem ultimadata si am hotarat sa ne despartim pentru a cauta mai repede, dar nu prea mai avem timp...