O noua viata

Secretul.

- Am o motocicleta, crezi ca poti sa te ti de mine? ~ ma intreaba Kevin ~
- Ăăă... prefer sa o iau pe jos.
- Stii macar drumul?
- Mnu..., da, m.ai prins, hai sa incerc si asta.
Mi.a luat de incheietura si puteam jura ca am vazut un zambet in coltul gurii... M.am asezat pe motocicleta, iar Kevin mi.a dat casca lui si l.am strans de abdomen cat de tare puteam, ca si cum viata mea ar depinde de asta, defapt chiar asa era:
- Incerci sa ma omori? ( imi spune Kevin cand ne oprim la semafor).
- De ce ma.ntrebi?
- Pentru ca ma strangi foarte tare.
- Aaa..., scuze.
A zambit, iar eu am largit putin stransoarea in care era captiv datorita fricii mele da a nu murii.... Ajunsa acasa i.am multumit si doamna Smith ma astepta cu cina pregatita. Am rugat.o sa ma lase sa mananc in camera Biancai pentru ca trebuie sa invat si m.a lasat bucuroasa:
- Hei, credeam ca nu mai vi. ~ imi spune Bia dandu.si ochii peste cap ~
- Da , da, scuze, mananc si ma schimb in pijama si dupa sunt doar a ta, ok?
- Dureaza mult?
- 30 de minute.
- Ok, pana mananci hai sa vorbim.
- .... Bine...
- Iti place de cineva.
- Nu, adica nu cred... ( era momentul sa.i spun ce.mi apare de obicei in minte, ceva ce nu.mi pot explica), defapt parca sunt atrasa de niste ochi negrii.
- Uuuu...., cine e?
- Pai asta e si problema...In ultima vreme imi tot apar in minte si in vise doi ochi negrii plini de iubire, dar nu sunt nici ai lui Kevin si nici ai lui Mike.
- Mike?!
- Da, un baiat gen tocilar , care zic eu , e destul de ok.
- Aaa..., atunci ai cui ar putea fii ochii?
- Habar n.am..., dar tie, iti place de cineva?
- Da..., e a 10a , dar e de varsta cu Carlo. E seful echipei de actorie si fura multe laude si fani, dar cel mai important imi fura inima. E roscat cu ochii verzi si parul usor ondulat, e de vis. Il cheama Adolfo.
- Oooo, ce dragut, adica pentru tine, eu nu sunt atrasa decat de cei cu par drept.
- Ca tot veni vorba de echipa si comitete..., te inscrii in comitetul de organizat balul verii?
- Nu stiu ce sa zic...
- Spune da, te rog, am nevoie de ajutorul tau.
- Ok.
Am terminat de mancat si m.am dus sa spal vasele si sa ma imbrac in pijamaua cu tigrii. Cand m.am dus in camera Biancai si m.am asezat in pat, Carlo a intrat ca fulgerul pe usa:
- Sara, esti uimitoare, nu pot sa cred cat esti de isteata.
- Ăăă.... mersi, dar ce.am facut?
- M.ai incurajat, si m.ai ajutat sa obtin o intalnire cu Sofia.
- Bravo Carlo..., sunt mandra de tine, si cand e intalnirea?
- Maine la 19:30.
- Maine?!
- Da, de ce?
- Voiam sa ma ajuti cu istoria.
- Sss...scuze Sara, dar stie si John cate ceva, te poate ajuta el.
- Ok , atunci.

Am mai vorbit cu Bia si am invatat catava biologie. La ora 00:00 m.am dus si eu in pat si m.am culcat.

Soarele imi batea in ochi, iar ceasul desteptator suna intruna, ora era 6:15. Pur si simplu simt ca pot sa cad in orice clipa.... Ritualul era unul ca de obicei. Cand am ajuns la scoala stiam ca ceva bun o sa se intample, deoarece aveam ora de geografie, iar John m.a invatat destul de bine, aveam sa imi repar greseala. Am dat de Kevin care.mi zambea si mi.a spus ca si el are ora de geografie.
Am intrat in clasa si m.am asezat ca de obicei, cu Kevin, dar de data asta si Diana era in clasa si imi arunca priviri urate:
- Nu o baga in seama!
- Nu intelegi.
- Ce e de inteles, ti.e frica de ea?
- Nu, ai dreptate, o las in pace, nu nervi, ci calm.
- Hei, fata noua, mai ai de gand sa te balbai ca o proasta , exact cum a spus si domnul de geografie? ~ spune un baiat care parea rocker ~
Incepeam sa ma enervez, si stiam ca asta nu e de bine. Kevin a pus mana peste a mea ca sa ma calmez si a reusit:
- Vezi.ti de treaba trogloditule. ~ spune Kevin ~
- Durul de Kevin ia apararea unei fete?
- Probleme, slabanogule?
Si.a inghitit cuvintele si s.a intors nervos... Cand a intrat profesorul, se uita direct la mine. Stiam ca ma tinea minte ca fiind inca o proasta, dar asta avea sa se schimbe. Am ridicat mana la orice intrebare pusa si desi m.am mai incurcat Kevin ma mai ajuta:
- Se pare ca erai doar putin ruginita domnisoara Michell, esti intr.adevar foarte isteata, imi cer scuze pentru concluziile pripite.
- Nu este nicio problema.
Toti au ramas gura casca, iar Kevin le ranjea satisfacut si superior. I.am multumit pentru incredere si ajutor, iar apoi m.am dus sa o caut pe Bia pentru comitetul balului.

Era ultima ora, dar pauza inca nu s.a sfarsit. Eu stateam in gradina scolii si ma gandeam la familia mea, cand Bia s.a strecurat in spatele meu si am tresarit:
- Ce faci?
- Nu prea bine, ma gandesc la familia mea.
- Off...., draga mea, stiu ca doare , dar poate ai ajuns aici cu un scop.
- Poate, dar simt ca nu mai pot face faţa tuturor, simt ca raman o proasta.
- Nu e vina ta ca ti.ai pierdut memoria...( prietena mea a fost intrerupta).
- Ce?! ~ spune Kevin uimit si totodata si speriat ~
- Kevin, eu...
- Sara, m.ai mintit?
- ...eeee....eu....
- Nu mai vreau sa te vad.
- Kevin...
A plecat, iar eu nu mai puteam face nimic. Bia si.a cerut scuze, dar i.am explicat ca ea nu are absolut nicio vina.
Dupa ore am plecat acasa si am mancat, cand sa ma bag in pat ca eram foarte trista , cineva bate la uşa:
- Sara..., hai sa invatam la istorie?
- Ăăă... John, scuze, dar nu ma simt prea bine, putem sa o lasam pe altadata?
- Bia mi.a spus ce ai....
- Mda...
- Sara..., nenorocitul ala nu merita sa iti para rau. ~ tipa el frustrat~
- Gata John, gata..., nesuferitul ala de Kevin imi e prieten la fel ca si tine si mi se pare normal sa ma simt prost cand pierd un prieten.
A trantit usa si m.a lasat in camera mea , in tacere, iar lacrimile imi curgeau pe faţa cand mi.am dat seama ca am mai ranit pe cineva. Sunt un monstru...
Am adormit in cele din urma si pe la 00:20 aud cum cineva imi striga in soapta numele. Ma uit pe balcon si il vad pe Kevin...:
- Sara, vreau sa vorbim...
- Kkk...Kevin?!
-Poti sa iesi?
- Sigur, vin acum.
Am coborât si m.am dus la Kevin. Ma astepta dedesuptul balconului meu, unde l.am vazut acum cateva clipe:
- Vreau sa aflu tot, Sara.
- Pai..., stii ca am aparut deodata aici, nu?
- Da...
- Duminica am ajuns aici, in L.A , si mi.am pierdut memoria. Ce stiu e doar ca ma cheama Sara, dar nu si Michell si presupun ca vin din Northtown. Nu stiu cum am putut sa ajung pana aici si ce s.a intamplat de la inceputul liceului si pana acum, de aceea nu prea mai sunt buna la materii si nu pot sa raspund bine.
- Deci nu.ti amintesti nimic din ultimul an?
- Da...
- Nasol, imi pare rau. M.am comportat prosteste.
- Te inteleg, nu ai de ce sa te scuzi.
-Nu.mi vine sa cred ca mi.am cerut pentru prima data scuze.
Am râs si apoi i.am dat un pupic pe obraz:
- Mi.ar place sa mai vorbim, dar imi e somn.
- Ok, noapte buna, printeso...
Mi.a pupat crestetul capului , iar apoi am intrat in casa si m.am aruncat in pat cu zambetul pe buze....