O noua viata

Un nou inceput.

A venit dimineata si la prima raza de soare m.am sculat din pat si m.am dus in bucatarie . Toti erau deja acolo, mai putin mama lor:
-Neata, spun eu putin adormita.
-Hei somnorici, imi place parul tau. ~ ma tachineaza John, iar apoi toti râd ~
- Nu ca tu arati mai bine.
Toti incep sa râda ca i.am intors vorba lui John.
- Deci, unde e mama voastra?
- A trebuit sa mearga la munca , imi spune Bianca.
Am mancat un croisant si am baut o canuta de cafea, dupa care Bianca m.a luat in camera ei :
- Asa , acum trebuie sa te imbracam frumos si sa te pieptanam ca sa nu mai arati ca o vrajitoare.
- Offf.... moda asta.
Dupa ce m.am imbracat intr.un tricou largut, alb cu o inima in mijloc si cu o pereche de blugi trei sferturi + niste adidasi am trecut la aranjatul parului. Prima data Bianca voia sa ma puna sa port o fusta si o pereche de pantofi, dar nu am acceptat, pur si simplu nu e de mine.... Fata mi.a facut parul creponat si mi l.a lasat pe spate.
John avea permis de conducere asa ca ne.a dus pana la liceu pe toti 4:
- Asa, fetelor, sa aveti grija de voi, mai ales tu, Bianca, sa ai grija de Sara. ~spune John ~
- Pot sa am grija si singura, am nevoie doar sa invat locurile.
- Bia, du.te cu ea la secretariat sa.si ia orarul.
Zis si facut. Am aflat ca am prima ora chimie, asa ca m.am dus in sala de "chimie" , dar cum Bia s.a grabit la ore ca trebuia sa se prezinte neaparat mai devreme, am ajuns in sala de matematica:
-Ăăă.... buna ziua, imi puteti spune si mie unde este sala de chimie?
- Buna ziua si tie domnisoara, cred ca esti noua pe aici, nu?
-Dd...da.
-Domnule Blanke, daca tot nu sunteti atent la ora, nu ati vrea sa o conduceti pe domnisoara?
- Placerea e de partea mea, spune un baiat pe care nu l.am vazut pana nu a venit mai aproape.
-Deci, ai confundat clasele?
-Mda...
Mi.a zambit si puteam spune ca nu e un baiat obisnuit. Arata ca unul normal, ochii negrii, iar parul blond si fizicul parea destul de bine lucrat, insa zambetul lui parca prevestea ceva rau.
- Gata, am ajuns.
-Multumesc...
- Kevin.
- Multumesc Kevin...., eu sunt Sara.
- Bine printeso ai grija sa nu te mai ratacesti, si mai ales la ora celor de a10a. Acum majoritatea au 17 ani si tot a 10 a sunt, te uiti la unul chiar acum.
- Deci ai ramas repetent?
- Nu, m.am dus la scoala mai tarziu pentru ca mi.a placut sa.mi traiesc copilaria cu un an in plus.
-Aaa... ok, mai vorbim.
- Da..., poate.... ~ imi spune el cu un zambet diabolic in coltul gurii. ~
Am intrat in sala de clasa si spre norocul meu profesorul inca nu ajunsese. Ma bucur ca desi am intarziat cam 10 minute totusi nu a trebuit sa.mi cer scuze pentru intarziere.... Toata lumea se uita la mine, imi venea sa ma ascund dupa ceva, niciodata nu mi.a placut sa se holbeze oamenii la mine, dar mereu dadeam de asta. Am aruncat repede o privire prin clasa si m.am dus langa un baiat cu parul castaniu, cret si ochii negrii, iar ca fizic parea gen slabanog, dar nici chiar schelet, destul de ok:
- Buna, pot sa stau aici?
- Mda... buna, sigur.
- Numele meu e Sara.
- Incantat de cunostinta Sara, eu sunt Mike.
- Deci, presupun ca.ti place chimia?
- Ce?!... De unde stii?
- Se vede pe chipul tau, stiu sa citesc oameni.
-....( voia sa.mi spuna ceva, cand usa de la clasa s.a deschis si a intrat o profesoara tare draguta).
- Buna ziua, copii! ( ne saluta ea, iar apoi noi il intoarcem).... Am auzit ca avem o noua eleva, Sara, poti sa vi aici?
M.am ridicat de pe scaun si m.am dus putin timida catre profesoara. Cand am ajuns langa ea si.a afisat un zambet larg, iar eu i.am intors un mic zambet timid:
- Asa copii, am sa va rog sa va comportati frumos cu ea, chiar daca e noua. Vad ca ti.ai gasit un coleg destul de istet, ai ochi ageri (mi.a zambit ea).... Acum, te rog sa vi pe hol sa vorbim putin.
Am insotit.o cu o mica jena, deoarece eramin centrul atentiei tuturor, iar o fata se uita cam urat la mine.
-Sara, am auzit ce s.a intamplat cu tine, si doar mie si domnului director ne.a comunicat Carlo despre ce asta. Vreau sa stii ca nu o sa afle nimeni, dar de aceea te.am trecut peste tot ca fiind Sara Michell.
- Va multumesc nespus de mult, doamna.
- Bine, acum hai in clasa, imi spune ea cu un zambet pe faţă.
M.am dus la locul meu si Mike si.a intors privirea spre mine:
-Ce ti.a spus?
-Nimic important, doar mi.a urat bun venit si mi.a spus ca ma intelege daca eu stiu altfel chimia.
- Mda..., tratament special.
- Hei, nu fii rau, eu nu accept tratamente speciale sau incorectitudinea.
- Atunci ce vei face?
- Ma voi baza pe tine sa ma ajuti si sa ma inveti.
- Ouuu nu, nici sa nu te gandesti.
- Hai Mike,sigur nu ai altceva de facut.
- Cum adica?
-Te.am citit, stiu ca esti genul tocilarului singuratic.
- Mda, bine, m.am prins, citesti oamenii, acum hai sa trecem la lucru daca vrei sa intelegi.
- Asta inseamna ca ma vei ajuta?
-Da.
I.am zambit larg, iar apoi el mi.a intors zambetul. Cred ca tocmai mi.am facut un nou prieten. Dupa ora m.am dus la dulapul Biancai , dar nu era acolo. M.am hotarat sa.l caut pe Carlo sau pe John, dar nu stiu unde ar putea fii. Cand sa ma intorc am dat cu capul de pieptul cuiva:
- Hei, printeso, dam iar unul de altul? ( imi ranjeste Kevin ingamfat).
- Mda, se pare ca da, dar nu.mi mai spune asa.
- De ce, nu.ti place sa ai tot palatul doar al tau?
- Nici chiar.
- De ce esti asa grabita?
- O caut pe Bianca, Carlo sau John, îi stii?
- Nu, defapt cred ca il stiu pe John.
- Si unde e?
- Am spus doar ca il stiu, nu ca vorbesc si cu el.
- Ok, ma descurc si singura.
- Stai...( inainte sa pot sa plec m.a apucat de incheietura), ce legatura ai tu cu ei?
-Sunt prietenii mei.
-Se intelege de ce pana acum ai fost decat timida, hai...( m.a luat de incheietura si m.a tras pe hol).
- Kevin, stai, gata.
S.a oprit si s.a uitat spre mine:
- Ce e printeso, nu.ti place adrenalina?
- Am treaba pentru inceput, trebuie sa o gasesc pe Bianca sa.mi iau caietul si cartea de fizica.
- Tu nu ai dulapul tau?
- Ăăă.... nu, nu am primit niciunul.
- Arata.mi orarul.
I.am dat orarul care il aveam in buzunar si mi.a aratat ca e un numar in josul paginii, era 154. A zambit putin diabolic, iar apoi m.a tras de mana si ne.am dus iar la secretariat unde am cerut cheia cu numarul acela.
-Stii unde e dulapul asta?
- Sigur ca da ( mi.a spus el amuzat.)...Ai marele noroc sa ai un frumos coleg de dulap.
-Da?!
- Il ai in fata ta, printeso.
Am râs ,iar el se uita serios la mine, dupa care m.am potolit cand am inteles ca nu era o gluma. :))
- Ăăă....s.a sunat de ora si eu tot nu am facut rost de cele necesare.
- Stai calma printeso, profesorii intarzie deobicei.
M.am dus iar la dulapul Biancai si am dat peste John:
- Sara...unde naiba ai fost? ~ imi spune baiatul speriat ~
- Pai am facut rost de cheie la dulapul meu, m.a ajutat un baiat, din moment ce am asteptat.o pe Bia si nu a mai aparut.
- Sara, noi te.am cautat peste tot... stai, ce baiat te.a ajutat?
- Kevin.
- Ce?!
- Ce are?
- Baiatul asta e unul nesimtit care a primit titlul de cel mai rau din liceu.
- Nu cred ca e asa rau.
- Ba sa crezi, eu stiu mai bine.... poftim cartile. ( mi le.a aruncat in brate si a plecat suparat).
M.am dus la ora de fizica si cum era de asteptat, Kevin avuse dreptate, profesorul inca nu venise, insa iar am atras atentia asupra mea....