O noua viata

Cine esti?

Au trecut 3 saptamani de cand sunt impreuna cu Kevin si totul a mers de minune. Sigur, am avut si noi certurile noastre, inconvenientele, dar nu au fost majore, iar cand ne impacam eram de 1000 de ori mai indragostiti...Si despre John ce sa zic? E super, deja e de ceva timp cu Irina si a uitat de mine complet, ma bucur pentru el...Desi totul merge perfect, azi a trebuit sa.i las, e luna plina si aproape ma transform...
S.a facut ora 19:30 si m.am transformat, norocul meu ca era vara si se intuneca mai greu, dar deocamdata nu destul de greu... M.am urcat in copac ca sa nu ma vada nimeni. Defapt sa va spun adevarul, nu am urcat in copac, ci am aterizat in el, nu imi controlez bine aripile... Am a adormit si cand somnul era mai adanc am cazut din copac. In spatele meu, dupa tufisuri se vedeau niste lumini de lanterne sau de masina, am fugit repede , dar nu stiam unde sa ma ascund... Am auzit o impuscatura si am inceput sa ma sperii, omul m.a vazut, si a inceput sa alerge dupa mine.
Am alergat o gramada si am inceput sa.mi pierd puterile, e bine ca asta gandea si bateria lanternei, asa ca s.a oprit sursa de lumina. Totusi nu stiam unde sa ma ascund, dintr.o data ceva m.a muscat de laba din spate. Mi.am intors privirea si am vazut un lup, iar apoi acesta mi.a aratat o ascunzatoare, era un fel de pestera ascunsa printre tufisuri si copaci....Adrenalina crescuse in mine si nu mai aveam stare, imi pulsa sangele in vene si imi venea sa ies afara, nu ma puteam controla.... Cand era sa o zbughesc pe usa pesterii, coltii celuilalt lup s.au infins in bratul meu si am inceput sa schelalai.... Sangele imi curgea din rana, dar nu abundent, si asa am ajuns sa stau cuminte in pestera.

A doua zi lupul nu mai era si eu m.am bucurat ca a salvat, dar daca era ca mine sau daca s.a speriat ca m.a vazut om? Prea multe griji imi fac, e totul inregula.
Azi era sambata si toti aveau treaba, inclusiv Kevin care era plecat intr.o mini vacanta cu familia.... M.am decis sa escaladez un munte care nu e foarte periculos si nici foarte inalt, iar privelistea sunt sigura ca va merita. Cand am ajuns in varf am vazut un om care era acolo, defapt era un baiat care avea cam 17/ 18 ani dupa cum pare:
-Hei! ~ spun eu ~
- Hei! ~ imi raspunde el cu o privire uimita ~
- Eu sunt Sara!
- Sara, esti bine?
- Da, de ce intrebi?
- Pai eu te cunosc...
- Ce?! Stii unde imi e familia? Unde locuiesc? Care e numele meu complet? De unde ne cunoastem?
- Sara, ti.ai pierdut memoria?
- Da, tot ce stiu e ca ma numesc Sara si ca am ajuns din cauza furtunii aici, doar atat.
- Bine atunci, eu sunt Kay,incantat de cunostinta.
- .... Ok, deci cum ai ajuns aici?
- La fel ca si tine, escaladand.
I.am zambit, dar nu era un zambet real, baiatul ma cam speria si nu ma simteam prea bine langa el, simteam ca ceva e in neregula.
Am stat asa catva timp, pana cand el a plecat si daca nu o facea ,o faceam eu.

Si uite asa a trecut si ziua de duminica si m.am dus luni la scoala asteptand sa.l vad pe Kevin.... Ia uite.l , e fix in fata mea si imi zambeste:
- Cum a fost mini vacanta?
- Super, privelisti incredibile si multi oameni interesanti.
- Si fetele?
- Esti geloasa? ( imi spune el cu un ranjet si totodata mandru)
- Nu...
- Stai linistita, nu am fost atent la ele... Ooouu, stai ca am un cadou pentru tine, poftim, un stilou cu numele tau.
- Mersi, e superb, ador stilourile.
M.a trantit de dulap si si.a pus o mana deasupra capului meu. Buzele lui s.au lipit de ale mele si am stat asa pana cand nu am mai avut aer si a trebuit sa ne desprindem din sarut.... I.am mai dat un sarut, dar de data asta a fost scurt , deoarece cineva l.a impins pe Kevin pe podea si au inceput amandoi sa se bata.... Era Kay, presupusul cunoscut al meu, dar de ce a sarit pe el?:
- Terminati!
Nu s.a intamplat nimic si am inceput sa ma bag intre ei si sa tip si mai tare, dar erau foarte puternici. Deja ma enervasem si incepeau sa.mi iasa in evidenta venele.... Kay s.a dat jos de pe Kevin si m.a prins de incheietura si am ajuns in camara ingrijitorului, iar baiatul a inchis.o cu cheia:
- Ce faci? Pleaca acum, te rog!
- Nu, calmeaza.te.
- Nu pot, pleaca!
Prea tarziu, m.am transformat si am inceput sa mârâi la tanarul din fata mea, insa el nu parea deloc panicat. M.am lovit la brat si apoi am schelalait , deoarece mi se atinsese rana facuta in noaptea cu luna plina, inca era proaspata. Am inceput sa ma enervez si mai rau si alergam prin camera care era oarecum spatioasa... Ma pregateam sa.l atac pe Kay cand s.a transformat in lup, am ramas uimita....M.am calmat si am redevenit om:
- Tu...tu esti cel care m.a ajutat sa ma ascund.
- Da, si eu sunt ca tine.
- Dar de unde stiai?
- Te.am auzit.
- Mersi.
M.am indreptat spre el sa.l iau in brate, cand bratul meu mi.a amintit de durere:
- Scuze pentru muscatura pe care ti.am dat.o, nu stiam cum sa te calmez.
- Da, trebuia sa incerci ceva care nu durea atata.
- Da.mi sa vad!
- Ce?! ( am spus eu uimita si am rosit).
- Da.mi sa vad!
- Nu...
- Sara, crezi ca poate sa te ajute altcineva?
Mi.am dat ochii peste cap , iar apoi mi.am lasat maneca sa alunece usor jos de pe umar, iar apoi am rosit... Cand m.am uitat la rana din umar m.am ingrozit, erau urme de colti si sange proaspat imbinat cu sange uscat:
- Ok, deci ti.am facut o urma urata.
M.a atins si dupa am inceput sa simt furinicaturi si un "deja vu" ,dar nu stiu cun e posibil. Buzele lui mi.au atins rana si apoi am tresarit... Am vrut sa ma dau la o parte, dar ma tinea tare de brat. M.a muscat putin de rana, dupa care a lins.o de parca saliva lui ar fii vindecatoare:
- Da, stiu ca ti se pare ciudat, dar asa va trece umpic mai repede, important e ca nu vei avea dureri foarte mari.
- Aha , ok, dar de acum te rog sa ma lasi in pace si sa nu.mi mai ataci prietenul, da?
- Ce?!
- De ce l.ai atacat?
- Ai prieten?
- Raspunde.mi la intrebare.
- Nu conteaza, am sa te las in pace..., sa fii fericita cu el...
Si.a lasat capul in jos si a plecat trist... Ma simteam cam prost, dar nu stiu de ce, nici macar nu.l cunosc, ce altceva as putea zice?....