Luna plina.

33 1 0
                                    

- Sara!...( striga cei doi).
- De ce va certati intruna? ~ tip eu ~
- Sara, putem vorbi, imi spune John.
-Bine...
Kevin se uita urât , iar cand am trecut pe langa el m.a pris de incheietura. L.am privit in ochi si se vedea ca e suparat, dar mi.am tras mana si m.am dus cu John:
- Te ascult....( spun eu).
-Deci stiu ca tipul e un nemernic, mereu s.a jucat cu toate fetele si tu esti prea importanta ca sa te las sa suferi din cauza lui.
- John, Kevin s.a schimbat si daca e sa se intample ceva macar gresesc pe cont- propriu, nu invat din greserile altora. Si eu tin la tine si nu vreau sa te fac sa fii suparat, dar uneori trebuie sa fac ceea ce vrea inima sau mintea mea, nu a altora.
- Stiu, dar.... Sara... si eu am avut o prietena , insa Kevin mi.a luat.o si s.a jucat cu ea . Am vazut cum se sarutau fix in fata mea si nu mai vreau asa ceva.
-Ăăă... John...eu... eu nu stiam, dar asta inseamna ca fata aceea nu a fost pentru tine, nu a tinut la tine cu adevarat. Trebuie sa faci ce simti.
- Asa e, dar nu pot.
- Doar fa ceea ce vrei, fa.o si nu te mai abtine.
Pana sa.mi dau seama John m.a luat in brate, m.a trantit de perete, iar apoi mi.a prins un picior. Buzele noastre aproape s.au atins si puteam sa simt cum ma gadila buza, dar eu nu simt asta pentru John si nu stiu ce sa fac. Nu vreau sa am primul sarut cu el.... Cand buzele noastre aproape se apasau una pe alta, John a cazut si mi.am dat seama ca a primit un pumn zdravan. Era inconstient si nici nu mai stiam ce sa fac:
-Kevin, ce ai facut?
- Ce trebuia sa fac, nu aveam de gand sa vad cum nemernicul ala te saruta si nu cred ca tu voiai asta.
-Da.., ai dreptate.
- Ce o sa faci?
- Nu stiu, nu vreau sa.l ranesc si nu vreau ca voi doi sa purtati mereu ranchiuna.
- Nu ne suportam de mult, nu ai ce face.
- Kevin, e adevarat ca i.ai luat prietena?
- Ăăă...eu...eu, da, dar ea s.a dat la mine si eu voiam distractie, voiam.... multe, asa ca am acceptat.o.
- Si te.ai sarutat cu ea in fata lui John?
- Da, adica nu era treaba lui.
- Pff...si acum o sa fie iar ranit ca.l refuz... Poate ar trebui sa.l las sa ma sarute si apoi gata...( spun eu ingandurata).
- Nici sa nu te gandesti la asta..., il omor cu mana mea.
- Kevin, gata....da.mi telefonul tau!
- Tu nu ai?
- Eu cand am ajuns in L.A nu am avut nimic cu mine inafara de hainele de pe corp...
- Ok, dar ce faci cu el?
- O sun pe Bia si ii spun ca plec acasa si ca frac.su e pe jos inconstient.
- Sa te duc?
- Nu , vreau sa fiu singura. S.au intamplat multe intr.o singura noapte.
- Sa ai grija....
Dupa ce am sunat.o pe Bia si am linistit.o ca sunt bine si ca vorbim altadata am plecat si m.am indreptat spre casa. Toate gandurile mele dansau in mintea mea si simteam ca imi explodeaza capul.
In sfarsit am ajuns acasa si m.am aruncat in pat. Nu stiu ce am sa fac maine cand am sa ma intalnesc cu John, adica pur si simplu nu cred ca o sa mai fie la fel.

M.am trezit si era ora 10:00, nu stiu cum am dormit atata, dar nici nu vreau sa cobor... Peste jumatate de ora am hotarat sa cobor si i.am vazut pe toti pe canapea:
- Hei, Sara, puteam vorbi? ~ ma intreaba John ~
- Da...
- Ce s.a intamplat ieri? Adica tot ce stiu e ca te protejeam pe tine de Kevin si apoi m.am trezit pe podeaua terasei.
- Ăăă..., pai te.ai certat cu Kevin si ai ramas inconstient. ( am spus eu usurata ca nu.si amintea de ce s.a intamplat ieri, dar totusi stiu ca ma place si nu stiu cum sa.i spun ca nu.l plac in felul ala).
- Aaa , scuze pentru asta...Si pana la urma esi cu el?
- Ce?!
- Esti cu Kevin?
- ... Nu.
- Deci nu s.a intamplat nimic?
- Nu, ce sa se intample? ( spun eu pe un ton amuzat, dar nu prea imi iese)
- Bine atunci.
Imi zambeste apoi se aseaza pe canapea langa ceilalti. Am mancat si eu ceva, dupa care m.am dus langa ei:
-Sara, vrei sa mergem in seara asta la o petrecere? O da fratele Irinei, o sa fie tare si o sa privim luna plina cand se ridica la cer.
- Ăăă.... nu pot, am teme de facut si ... si... nu am chef.( evident o minciuna, dar luna plina inseamna Sara lupul si nu vreau sa ma vada toata lumea).
Am mai stat asa ceva timp, dupa care am urcat in camera mea. Dupa doar cateva clipe cineva a batut la uşă:
- Sara, vreau sa.ti pun o intrebare. ~ imi spune Bia ~
- Ok, ascult.
- Nu prea pari in largul tau, ce ai patit? Ce s.a intamplat ieri?
- Ok, dar sa nu.i spui si lui John, da?
- Sigur, promit.
-Ieri era sa ma sarut cu Kevin de 2 ori, dar de fiecare data John se baga si ma lua de langa el. Dupa s.au certat si cand m.am dus sa vorbesc in particular cu John mi.a spus ca nu vrea sa ma vada ranita si eu i.am spus ca trebuie sa faca mereu ce simte. El se pare ca simte ceva pentru mine si aproape ca ne.am sarutat, dar a primit un pumn zdravan de la Kevin si a ramas inconstient.
- Ăăă... nu stiu cu ce sa incep... Nu stiai ca el te place? Totusi era evident si tie iti place de Kevin?
- Nu credeam ca ma place in felul asta si nici nu stiu ce simt pentru Kevin.
- Off..., scumpa mea.
A venit la mine si m.a strans tare in brate.... Dula cateva momente ne.am facut de cap, iar mai incolo cand se apropiase de ora 17 am mintit ca imi e rau si ca ma bag in pat si le.am urat distractie placuta... Am inchis usa in camera si cand sorele apunea eu am sarit pe geam ca sa nu ma prinda nimeni candma transform, dar unde puteam sa ma duc?
M.am transformat in lup si aripile mele ba se activau, ba nu si tot incercam sa zbor, dar coboram. Nu stiu cum sa le controlez...Am ajuns intr.un copac si acolo era o mini padure.am spus sa raman acolo sus ca sa nu ma vada nimeni... Nu stiu cum o sa pot sa continui... De ce sunt asa? DE CAND SUNT ASA?... Imi urasc viata!...

O noua viataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum