Seduce me

La mulți ani!

　　　–Aaaaaaa! Se aude un țipă disperat de afară.

　　　Agnes a mers să aducă cu tata niște vin din beci, iar acum o aud țipând ca din gură de șarpe. Ieșim toți de peste tot –eu și mama din bucătărie, Tudor din sufragerie unde încerca să aprindă focul, iar Horațiu cu pantalonii descheiați din baie – exact ca-n desenele animate și ne îmbulzim la ușa de la intrare.

　　　–Ce?

　　　–Ce s-a întâmplat?

　　　–Iubito, ești bine?

　　　Ne interesăm fiecare de starea ei. Credeam că a pățit ceva, că a căzut și și-o fi rupt vreun picior, vreo mână, dar ea nu. Ea se speri de banda de mascați ce se pregătea să intre pe poartă.

　　　–Monștriii!! Când îi auzim "explicația" spusă pe un ton cât se poate de plin de spaimă fiind pe punctul de a face atac de panică, izbucnim toți în râs.

　　　–Agnes? Ești nebună? Întreb eu cât se poate de serioasă. Ce monstri vezi tu?

　　　–U-u-uite acolo! La poartă! Arată ea cu degetul spre poarta ce nu mai infățișa nicio urmă de prezență umană sau supranaturală.

　　　–Nu e nimic acolo.

　　　–Cum? Își îndreaptă și ea privirea spre locul cu pricina.E-e-erau acolo! Chiar acolo!

　　　–Cred că ai băut prea mult vin, iubito...

　　　–Primiți banda? Întreabă un băiețandrul la vreo 15-16 ani îmbrăcat în costum popular moldovenesc și un cojoc gros după ce se afișează în spatele verișoarei mele, pe locul care l-a amenajat tata special pentru ei. Agnes tresare la auzul vocii masculine și fuge refugiindu-se în brațele iubitului ei.

　　　–Primim, primim! Le răspunde tata sigur pe sine în timp ce vine încărcat cu câteva sticle de vin.

　　　–Vedeți! V-am spus eu că erau monștri. Șușotește Agnes la urechea iubitului ei în timp ce avea loc reprezentația.

　　　Banda este formată din vreo 30 de inși îmbrăcați în tot felul de costume. Patru urși, trei caprițe, doi țigani, o jeniță, veterinarul, mireasă și mire, doi ciobeni, cinci lăutari –doi trompetiști, un saxofonist, un cântăreț la acordeon, unul din muzicuță și altul ce bătea toba– vreo opt căluți și doi țărani. Toți își știau locul și rolul. Costumele erau fenomenale. Blana de urs le îmbrăca corpurile mai mici sau mai mari a celor ce interpretau , iar capurile arătau ca și cum ar fi ale unor urși adevărați. Căprițele erau făcute din cordele și capul sculptat în lemn. Costulmul țiganilor de asemenea era făcut dintr-o mulțime de cordele multicolore cusute pe haine. Jenița avea o fustă roșie ca focul și pe dedesupt pantaloni de trening. Arăta de-a dreptul hilar tipul îmbrăcat așa, mai ales dacă adăugăm puțin ruj roșu pe buze, un sutien umblut cu sosete, ascuns în spatele unei bluze pe gât negre peste care a luat o cămașă albă, un batic verde pe cap și bocanci în picioare. Mireasa era tot un bărbat îmbrăcat într-o rochie veche de mireasă, machiat frumos cu albastru pe la ochi și buze roz și cu voalul pe cap, iar mirele de asemenea un bărbat "pufos", cu o burtă proeminentă, îmbrăcat într-un frac jerpelit și cu o pălărie pe cap. Căluții aveau acele poale speciale ale lor, iar în sus ie și căciulă de miel, în mâini ținând acele statuete cu trei capuri de căluți împodobiți cu betea, mici fleoncuri și creguțe de brad. Ciobanii aveau acel cojoc specific loc din lână cu o căciulă de miel în cap și stând sprijiniți în ciomege lungi și groase.

　　　După ce și-au făcut numărul i-am invitat în casă la un pahar de vin fiert și prăjituri. Le-a făcut plata în bani și un colac mare, apoi ne-au părăsit casa lăsând în urmă aerul amintirilor din copilărie când mă ascundeam după sobă fiindcă îmi era frică de ei. Acum aș putea să îi privesc la nesfârșit și tot nu m-aș sătura vreodată.