Ai ajuns vreodată pe culmile extazului și apoi realitatea te-a lovit ca un buzdugan în moalele capului trimițându-te în adâncurile Iadului? Ai atins fericirea platind cu distrugerea ta? Eu da. Noaptea trecută aceasta a reprezentat pentru mine: distrugerea mea. Sau poate nu. Oricum ar fi îmi asum acest păcat și de ar fi să îl repet aș face-o la nesfârși și mereu mai intens. Noaptea ce a trecut a fost pur și simplu perfectă și nu regret absolut nimic.
Îmi culeg hainele aruncate în toată camera. Nici nu mai trec pe la baie să văd dacă sunt cât de cât prezentabilă. Nu vreau să se trezească și să mă găsească încă aici. Dacă i-aș privi ochii aș mai putea pleca. Alături de el sunt cea mai fericită femeie, dar rănile mele sângerează. Nu aș mai suporta să îmi mai greșească încă o dată. Mereu voi sta cu frica în sân că altă femeie va veni și îl va lua de lângă mine. Sufletul meu nu ar mai putea suporta o asemenea lovitură. Nu aș putea să îl iert nici pe el, dar nici pe mine. Nu aș mai putea trăi cu vina asta în suflet și aș face o nebunie.
Noaptea asta a fost momentul nostru. Felul meu de a-mi lua adio de la el. Asta e modul în care eu îi spun că îl iubesc și mereu o voi face. Mereu îl voi iubi doar pe el. El va fi singurul. Este primul. Lui i-am dăruit ce am avut mai de preț: inocența mea. Este marea mea iubire și așa va rămâne. Nimeni niciodată nu îi va lua locul.
Îmi iau pantofii în mână și blănița pe umeri. Îi mai privesc încă o dată corpul perfect și fața atât de liniștită. Îi privesc trupul întins între cearșafuri. Doarme așa liniștit. Parcă e un copil. Mi-ar fi plăcut să mă trezesc în fiecare zi cu imaginea aceasta. Mi-ar fi plăcut să mă trezesc în brațele lui, să îi simt pielea fierbinte lipită de mine la nesfârșit. Mi-aș fi dorit să îmi petrec tot restul vieții alături de el, să fie tatăl copiilor mei și singurul bărbat care m-a atins. Însă nimic din toate acestea nu mai este posibil. Sunt o lașă și deși îl iubesc mai mult decât pe mine nu mai sunt în stare să lupt. E prea mult chiar și pentru mine.
Imaginea asta vreau să o păstrez veșnit pe retină: trupul lui zvelt încâlcit între cearșafuri, gura întredeschisă, cuta micuță dintre sprâncene și părul ciufulit. Imaginea lui nu aceea în care era cu fufa în poală. Îi mai arunc o ultimă privire și șterg lacrima ce se prelinge ușor spre buze. Șoptesc ușor printre buzele uscate:-Te iubesc, dragul meu!
Ies pe vârfuri din camera de hotel și am grijă să închid ușa în liniște. Îmi încalț pantofii în timp ce aștep liftul și odată ce ușile acestuia se închid las lacrimile să îmi inunde ochii și le dau drumul să se rostogolească pe obraji, să mângâie buzele încă umflate de la săruturile lui și să se prelingă pe gât până când nu mai rămâne nimic. Mă pregling și eu pe podeaua rece descărcându-mi toată durerea din suflet.
***
-Bună dimineață, rază de soare! Urlu intrând în camera unde doarme verișoara mea Agnes. Ce dracu,Agnes?!? Încă nu te-ai trezit? În 40 de minute trebuie să fim la coafor, îi explic eu agitându-mă prin camera ca un titirez și scotocind după niște haine pentru ea.
-Ce ai crizato?!? Nu ți-ai tras-o de mult? Mă interoghează ea somnoroasă ștergându-și puchii de la ochi și dându-și de două ori cu mâna prin păr. E 6 dimineața, constată când privește ecranul telefonului.
-Să știi că nu. De vreo șapte luni, constat eu luând o față gânditoare. Dar nu asta e problema, izbucnesc rabid. Am stat așa doi ani pe tușă și nu am avut nici pe naiba! Chicotesc când amintirile din acea seară îmi apar în minte.
Mda, de data asta nu am mai plans luni și am intrat la regim. Înainte să ies din lift mi-am șters lacrimile și în oglinda acestuia mi-am aranjat cât de cât părul ciufulit. Am rugat recepționera să îmi cheme un taxi și între timp am scris un bilet pe care am rugat-o să i-l lase lui. Apoi pur și simplu am venit acasă și mi-am făcut sărbătorile în familie luându-mi gândul de la el. Am uitat să specific cumva că mi-am uitat intenționat telefonul în apartament la Iași? Cred că am avut nevoie de acea noapte ca să îmi iau rămas bun de la el și de la tot ce presupune dragostea pentru el. Nu am vorbit folosind cuvinte, dar gesturile au fost mai mult decât grăitoare. Nu l-am uitat. Nu o voi face niciodată. Mereu va avea un loc special în inima mea. Este posesorul inimii mele și indiferent de câți bărbați vor mai apărea în viața mea nimeni niciodată nu va mai ajunge acolo unde a ajuns el: centru universului mei. Dar indiferent de sentimentele mele pentru el nu pot să mă distrug pe mine însumi. Părinții mei nu merită să le fac așa ceva.
CITEȘTI
Seduce me
RomantizmEste frumos să iubești! Chiar minunat! Este trist să suferi pentru iubire! Acel / acea ce-ți creează suferința prin călcarea în picioare a sentimentelor profunde și curate, acela nu te-a iubit niciodată!!! Acela s-a complăcut în sentimentele de exta...