II. 6) Incendiu-Darian

5.9K 304 10
                                    

avertizare:!!!
Scene 18++

Ce dracu s-a întâmplat? Barbie pe care o știu eu nu ar fi făcut asta nici dacă o amenința cineva cu pistolul la cap, dar totuși... Medularul meu erect e dovada vie că femeia ce tocmai m-a lăsat ca pe un rahat în ploaie e reală și eu nu visez. Îi privesc corpul de zeiță ce se unduiește în drumul ei spre masă și nu pot decât să îmi înfrâng pornirile pornografice.

Când am fost anunțat de detectiv că a găsit-o eram pe cale să dau cea mai explozivă petrecere din istoria Bucureștiului, dar nu înainte de a o căuta și ai da o mamă de bătaie pentru că nu m-a lăsat să îi explic ce s-a întâmplat, apoi să o sărut până leșină. Dar planurile mi-au fost năruite de vestea tatălui meu cum că trebuie să merg în locul lui la conferința asta plictisitoare. Am zis că înnebunesc. Era turbat de-a binelea, dar discuția cu mama m-a ajutat enorm. Mi-a pus întrebarea ce mi-a reconsiderat opinia: "Dacă nu o găseai ce făceai? Nu ai murit în doi ani în care nu ai știut nimic de ea, nu mori în două zile dacă te duci la evenimentul ăsta. Tatăl tău e prea ocupat. Chiar nu mai face față." Însă ceea ce m-a determinat să iau decizia de a participa a fost să aflu că acedt eveniment se ține la Iași. Însă atunci nici prin gând nu mi-a treacut faptul că exista cea mai mică șansă să o găsesc aici, chiar în seara asta.
Inima mi-a luat la galop când i-am întâlnit privirea. Șocul m-a cuprins și am început să mă bâlbâi mai ceva ca un adolescent la prima întâlnire. Mi-am pierdut ideile. O priveam ca pe un miraj, iar când mi-a zâmbit și mi-a făcut din ochi, mi-am pierdut capul. Prietenul meu s-a trezit la viață și împunge nerăbdător materialul pantalonilor la vedere decolteului generos ce îi îmbracă trupul zvelt. Mi-am încheiat discursul și m-am retras la baie cât de repede am putut. După câteva minute organizatorii m-au plasat la o altă masă pentru că locul care îi era rezervat tatălui meu era lângă niște persoane cu care nici dacă aș fi vrut nu aș fi putut deschide o discuție. Mi-a săltat inima de bucurie când am realizat că voi fi la aceeași masă cu ea.
Îmi închei momentul de introspecție și decid că ar fi sănătos să mă îndrept spre masă deoarece e de-a dreptul ciudat sa stai în mijlocul unui ring de dans de unul singur și să privești în gol. Îmi îndrept pașii greoi spre locul meu, dar păstrez postura dură și chipul serios pe care îl știu toți și de care toți au parte, mai puțin ea. Ea mereu a fost excepția și încă îmi vine să mă castrez singur pentru ceea ce am făcut. Surprind o discuție interesantă. Bărbatul care o însoțește pe femeia vieții mele tocmai îi explică acesteia că tatăl lui - cine o fi și ăsta - a ajuns la spital în urma unui atac de cord.
-Te însoțesc. Nu pot să te las singur.
Bineînțeles că nu poate. Deși, vezi Doamne, s-a schimbat și a devenit o femeie fatală, dar al dracului de rece și înțepată, partea ei plină de compasiune și bunătatea caracteristică nu au părăsit-o. Sau... o fi mai mult de atât? Bărbatul acesta o fi reprezentând mai mult? O fi iubitul ei? Nu i-am văzut sărutându-se, șoptindu-și vorbe mieroase sau mai știu eu ce, dar ea mereu a fost mai reținută în a-și arăta afecțiunea în public deci nu este exclus nimic.
-Barbara, ești și așa obosită... A fost vorba să vii cu mine la evenimentul ăsta doar pentru că ești cea mai bună elevă a mea și chiar meriți din plin oportunitățile care ți se vor oferi odată cu experiența asta. Nu ești obligată să stai o noapte întreagă cu mine într-un spital. îi explică el ca la copii mici. Deci nu sunt împreună, nici chiar prieteni. Sunt doar profesor și elevă. Asta mi-a luat o piatră de pe inimă.
-în plus deja am fost anunțat că se simte mult mai bine...
-Dar... încearcă ea să îl convingă.
-În plus Iustin nu ar fi prea fericit să nu te știe acasă. Sigur și-ar face griji știind că nu te poți odihni.
-Dar...
-Domnișoară Popovici, nu mai accept niciun comentariu. Îți voi chema un taxi și vorbim mâine. Vine răspunsul profesorului la protestul ei. Asta ar fi un moment perfect pentru mine.
-Nu e nevoie de un taxi. Mă scuzați, dar am auzit fără să vreau discuția. Aș fi mai mult decât bucuros să o conduc eu pe Barbie... Barbara acasă. Intru în discuția lor și tot ce sper e să nu ies prea șifonat.
-NU!
-Perfect!
Vin simultan răspunsurile lor mai mult decât diferite. Rânjesc pe sub mustăți când Anghelescu îi oferă o privire urâtă și cu subînțeles domnișoarei aici de fața, urmată și de două cuvinte ce se par că i-au schimbat starea și opinia: "Te pic!". Acceptă în cele din urmă oferta și ne luăm la revedere de la organizatori pe rând. Eu ies primul în bătaia vântului și a gerului de afară încheindu-mi paltonul. Băiatul responsabil cu mașinile îmi aduce Audi-ul până la intrarea în local. Îmi recuperez cheile și îi dau un bacșiș frumos că a avut grijă de noua mea achiziție. Intru în interiorul ei și măresc cu două trepte căldura degajată, așteptând-o să apară. Bat cu degetele în volan ritmul unei melodii vesele de la radio. Îmi întorc privirea spre dreapta să văd dacă vine și îi zăresc rochia vaporoasă care o face să arate ca o regină, regina mea. Cobor galant din mașină să îi deschid portiera. Încă vorbește cu profesorașul ăla și încep să mă enervez. De când e permisă o asemenea apropiere între studente și profesori. Ia stai puțin! Abia acum îmi amintesc de un nume: Iustin. Cine e ăsta? Ce reprezintă ea pentru el astfel încât să se îngrijoreze? Dar mai important ce reprezintă el pentru ea? Sa-mi bag picioarele. Acum regret că nu am luat nenorocitul ăla de dosar de pe birou.
Momentul meu de gelozie interioară este întrerupt, însă, de un glas feminin:
-După ce practic m-ai obligat să merg cu tine cu mașina acasă, acum mă ții în frig să mă congelez de tot?
Tonul ei nu este prea prietenos, dar neintimidant. Îi zâmbesc ștregărește. Încă îmi amintesc cât de tare roșea când îi zâmbeam așa. Acum nu o mai face. Acum doar privește prin mine cu indiferență. Asta doare...
Îi deschid portiera mașinii când era pe cale să și-o deschidă singură și o închid în urma ei. Ocolesc mașina repede și renunț la palton, așezându-l pe bancheta din spate a mașinii. Pornesc motorul, dar încă nu dau drumul la abreaj și nu accelerez. Aștept să îmi spună unde e adresa.
-Ai de gând să pornești azi sau vrei să conduc eu? Mă întreabă tăios. Ce? A învățat să conducă? Și-a luat carnetul? Și eu care mi-aș fi dorit să îi ofer primele lecții de șoferie...
-Unde vă duc , domniță?
-Ce? Să nu îmi spui că acum ești și GPS și cunoști Iașiul ca-n palmă?
-Nu chiar, dar aș putea să mă străduiesc. Însă am putea folosi GPS-ul din dotarea mașinii totuși. Îi dau răspunsul la replica ei ironică.
Îmi spune în cele din urmă o adresă și o introduc în aparatul de pe bord ce are rolul de a mă ghida. O liniște stranie se instalează în mașină. Niciunul nu spunem nimic. Doar privim prin parbriz. Fiecare cu gândurile lui... Se pare însă că piesa de la radio care se aude foarte încet îi place brunetei focoase căci dă mai tare radioul
Ce? Brunetă? De ce s-a vopsit? Adoram părul ei frumos și blond! Vom avea o discuție serioasă pe tema asta cu siguranță...
Fredonează ușor versurile trupei C.I.A. și parcă trăiește în lumea ei. O las să se desfășoare. Îi mai arunc câte o privire fugară pe parcursul drumului și zâmbesc. Îmi place să o văd așa relaxată, ca înainte, și să o simt lângă mine chiar dacă poate e doar cu trupul.
După alte câteva minute GPS-ul mă anunță că am ajuns la destinație, dar realizez cu stupoare că este hotelul la care sunt cazat. Ce dracu?
-Locuiești la hotel? Întreb încurcat.
-Nu. Vine și răspunsul ei monosilabic.
Dă să deschidă portiera, dar o împiedic spunându-i să aștepte. Nu înțeleg nimic. Înconjor mașina și îi deschid portiera.
-Atunci cum se face că mi-ai dat adresa hotelului când ți-am cerut adresa? Dar am realizat ca vorbeam singur în timp ce pescuiam paltonul din mașină, iar ea era deja ajunsă la intrarea în hotel. Fac câțiva pași mari și o ajung din urmă deschizându-i ușa. Îi repet întrebarea în timp ce ne îndreptăm spre recepție umăr la umăr, la o distanță de câțiva centrimetri între noi.
-M-ai întrebat unde mă duci și eu ți-am răspuns. Îmi răspunde ea degajat în timp ce caută în drăcia aia de poșeta sau cum s-o numi, cardul de credit.
-Trece în contul meu camera domnișoarei, îi spun eu recelționerei. Și dă-mi și cheia de la camera mea.
Cred că voi cere înregistrarea de pe camerele de filmat să am amintire la nunta noastră de aur, mimica ei. Dacă nu mi-ar fi frică de un scandal poate că aș fi râs, dar tigroaica asta e în stare să îmi mute fața la spate. Se înroșește la față mai ceva ca pantalonii lui Moș Crăciun și am impresia că va veni ambulanța în următoarele minute la hotel. Dar mă înșel. Răsuflă prelung de câteva ori și înșfacă de pe biroul recepționerei cartela de acces de la camera ei și se îndreaptă cu pași mari spre lift. Iau și eu cartela de la camera mea și o urmez. Intrăm în cutia metalică. Atmosfera e sufocantă. Tensiunea plutește în aer. Fac cel mai necugetat lucru posibil din acel moment și blochez liftul.
-Ce naiba ai impresia că faci? Pune întrebarea pe un ton nervos și intimidant. Păcat că nu are efectul dorit și asupra mea.
-Trebuie să vorbim. Îi spun pe un ton neutru ca și când nici nu a rostit întrebarea anterioară.
-Și ți se pare că discuțiile noastre ar trebui să fie purtate într-un lift cu riscul să nu ne găseasca nimeni ore întregi în cazul în care drăcia asta nu mai merge? urcă tonul cu câteva octave până când ajunge să urle în adevăratul sens al cuvântului.
-Uite ce e. Chiar... îmi pa... dar rămân cu vorbele în aer căci palma ei face contact cu obrazul meu. De când are atâta putere?
Fața mi s-a întors la 90 de grade și urtură al dracului de tare. Când o privesc o văd furioasă, pufăind de-a dreptul. Dacă ar fi posibil cred că i-ar ieși fum pe nări și pe urechi exact ca în desenele animate la cât e de furioasă.
-Nici să nu îndrăznești să spui că îți pare rău. Dacă ți-ar fi părut nu o lăsai pe curva aia siliconată și gletuită să se frece de pula ta, curvar nenorocit ce ești! Dacă îți părea rău îmi spuneai atunci de petrecere aia. Dacă îți părea rău eu eram cea care te săruta atunci și nu panarama aia care cu jumate de oră înainte îi sugea pula prietenului tău. Dacă îți parea rău acum eram în brațele tale în hotelul ăsta și dormeam liniștiți după un eveniment la care am participat împreună. Dacă îți părea rău nu mă înșelai... Dacă îți părea rău în momentul când am intrat pe ușa aia o aruncai cât colo pe fiica aia de cățea și veneai la mine să mă strângi în brațe și îmi spuneai atunci că îți pare rău că ai lăsat-o pe aia să te și privească, nu stăteai ca un pulă bleagă și te uitai la mine ca la o necunoscută. SĂ-MI BAG PICIOARELE CĂ NU AM FOLOSIT ÎN TOATĂ VIAȚA MEA DE ATÂTEA ORI CUVÂNTUL "PULĂ"!
Cuvintele ei au fost aruncate în cea mai mare scârbă în încăperea micuță și nu mai am nimic de spus. Are dreptate. Are al naibi de multă dreptate. Dacă aș fi fost în locul ei aș fi reacționat la fel. Nu am nicio scuză.
Îmi las privirea în jos și mă pun în genunchi în fața ei.
-Te rog, te implor, în numele a tot ce-i sfânt, iartă-mă! Iartă-mă, prințesa mea! Îți jur pe viața mea, îți jur pe tot ce am mai pur - iubirea față de tine- că urma să o arunc cât colo, dar când te-am văzut intrând am impietrit, m-am blocat pur și simplu. Nu am știu ce să fac. Abia când te-am văzut plecând simțurile mele au revenit la viață. Doar pe tine te iubesc. Ba nu! Te ador! Ești rațiunea mea de a trăi. Dacă nu aș fi avut nici cea mai mică speranță că te voi găsi nu mi-ar mai fi păsat de nimic și m-aș fi aruncat în mare. Tu ești regina inimii mele. Niciuna din toate câte mi-au trecut prin pantaloni nu a reușit să mă facă să simt nici măcar un sfert din ce mă faci să simt când mă privești. Tu, numai tu, numai și numai tu ești stăpâna sufletului meu. Îți dau tot ce vrei? Bani, case, mașini, bijuterii, luna de pe cer, stelele, lumea... Îți pun lumea la picioare! Eu deja sunt al tău cu totul... Fac orice pentru tine, numai să îmi spui. Tu numai cere-mi și eu obțin. Pentru tine! Pentru tine, lumea mea!
În timp ce îi spuneam toate astea priveam cum își frământa mâinile. Nici nu mi-am dat seama că plângeam până nu am ridicat capul și mi-am simțit genele ude atingându-mi pleoapa superioară. Îi priveam chipul trăbătut de durere. Mâinile ei micuțe s-au așezat pe brațele mele și m-a îndemnat să mă ridic. Mi-a șterg blând obrajii uzi cu degetele ei reci. E atât de minunată. O ador. E centrul universului meu! Soarele meu!
Vocea ei răgușită de la plâns s-a făcut auzită în încăperea micuță:
-Fă-mă a ta!
Nu am mai așteptat niciun alt semn. Știu ce vrea să spună cu asta. Vrea să fac dragoste cu ea. Deblochez liftul și îi atac buzele. Mâinile ei mici se înfing în parul meu de la ceafă și trag ușor când îi mângâi spatele. Îi ridic un picior pe șoldul meu și îi prind o fesă în mână. Geme în gura mea și medularul meu se ridică mai ceva ca un arc. O ridic de la sol ajutând-o să mă încalece când ușa liftului se deschide cu un clinchet. O port pâna la ușa camerei mele și caut cu stânga în buzunarul pantalonilor cartela de acces susținând-o pe Barbie cu spatele de ușa. În tot acest timp nu îi dau drumul la buze și deși am rămas de câteva ori fără aer. Gustul ei dulce e mai ceva ca un drog. Pătrundem în încăperea neluminată și izbesc ușa închizând-o.
O scap de blănița ce o proteja de frig și îi mângâi pielea catifelată a gâtului cu buzele. Mâinile mele îi colindă trupul mult mai dezvoltat. Îi miros părul și parcă nu mă mai satur de dulceața ei.
Îmi înlătură paltonul și sacoul. Își îndreaptă mâinile spre cureaua mea. O desface cu îndemanarea unei experte și asta îmi aduce niște semne de întrebare, dar le arunc în cel mai îndepărtat colț la minți. Eu îi desfac fermoarul rochiei lungi în timp ce depun sărutări pe ceafă, pe umeri și pe spate pe măsură ce materialul descoperea mai multă piele catifelata.
Se întoarce brusc și mă izbește pe canapeaua din livingul apartamentului prezidențial. Respirațiile noastre sacadate umplu camera în care liniștea domină. Îmi îndepărtează pantalonii până la genunchi și stând în genunchi în faţa mea doar în lenjerie intimă mă privește printre gene și șoptește senzual.
-Vreau să te simt în mine! Cuvintele ei au jucat rolul unui chibrit care aprinde un fitil. Îmi îndepărtează și perechea de boxeri, iar felul în care îmi mângâie pielea picioarelor îmi întărește și mai tare medularul.
O trag în poala mea. Îi îndepărtez lenjeria neagră, iar imaginea ei goală mă face să oftez. Zâmbește senzual și mă încalecă. Îmi sărută gâtul și îmi mângâie pieptul, iar când nici nu mă aștept se lasă pe lungimea mea făcându-mă să gem atânc. Își mișcă şoldurile în susul și în josul meu, iar senzația asta nu se compară cu nimic. Ea cuprinzându-mă... Mă înnebunește de-a dreptul. E așa strâmtă, dureros de strâmptă...
Geme prelung și își lasă capul pe spate când o ridic de fund și o pătrund încă o dată adânc. Explodăm amândoi într-un orgasm. Ies din ea și o iau în brațe.
-TE IUBESC! Șoptim la unison.
Respirăm greu, dar mă surprinde faptul că limba ei linge acum gâtul meu transpirat. Mă mușcă și mă sărută. Gem când se freacă de mine.
-Ohh, iubito! Să. Nu. Mai. Faci. Asta. Dacă. Nu. Vrei. Să. Te. Mai. Iau. Încă. O. Dată.
Încerc să leg câteva cuvinte în timp ce își plimba limba pe pieptul meu, iar mâna îmi cuprinde prietenul de jos. Coboară cu săruturile până la buric şi nu pare că vrea să înceteze. Doar nu vrea să facă ce cred eu?
-Ahhhh! e tot ce pot pronunța când i-am simțit buzele pe capul medularului meu. Se mișcă parcă ar fi făcut asta de când se știe și simt că nu mai pot rezista mult.
-Iubito, îmi voi da drumul. Lasă-mă dacă nu vrei să... însă nu termin ce am de spus că orgasmul mă cuprinde când și-a înfipt puțin dinți în mine.
Se retrage și înghite. Nu aș fi crezut vreodată că ar fi în stare de asta. Nu că nu mi-ar fi plăcut. A fost cel mai bun oral din toată viața mea. O ajut să se ridice și o fac și eu. O sărut ca și când ar fi ultima dată. Gustul meu în gura ei mă excită iar și arăt mai ceva ca un obsedat. Îi explorez gura cu nesaț și parcă vreau mai mult. O mângâi și ea își înfinge unghiile mari în spatele meu transpirat. Mirosul ei combinat cu mirosul de sex ce plutește în cameră mă înnebunește de binelea.
Îi explorez formele bine definite. Îmi înfing degetele în coapele ei tari și cu cealaltă îi mângâi sfârcul întărit în timp ce pe celălalt îl răsfăț cu gura. Ling și sug mugurele tare și roziatic. Geme adânc și îmi strigă numele. O întorc cu spatele la mine și o lipesc cu pieptul voluminos de geamul de sticlă din living. O prind de păr și îi trag capul pe spate. Cooperează și își întoarce gura dulce și zemoasă ca un fruct lăsându-mă să o sărut. Îi mângâi abdomenul plat și înaintez în jos spre centru feminității ei.
-Eşti atât de udă şi primitoare, iubito! Te vreau așa de mult!
-Atunci, fă-mă a ta.
O pătrund ușor la început până o simt cum vibrează. Oftează şi își duce mâinile pe fesele mele strângându-mă. Mă mișc în ea în vechiul dans de când e lumea. Respirația ei a aburit geamul fumuriu. Gemetele atât de dulci îmi mângâie auzul și modul în care îmi strigă numele mă duc pe culmile extazului.
Când o simt aproape de final ies din ea și o întorc cu fața la mine.
-Ce faci?
Nu îi răspund. Doar o sărut prelung și o iau în brațe ducându-mă cu ea în dormitor. O depun pe pat și încep să îi sărut fiecare deget de la picioare în parte, apoi talpa și gleznele fine. Continui până la genunchi și înaintez pe interiorul coapsei până ajung la mănunchiul sensibil de terminați nervoase unde depun un alt sărut. Continui să îi sărut pielea albă până am ajuns înapoi la buzele cărnoase. Cu o mână îi masez feminitatea și cu cealaltă îi trasez trăsăturile delicate ale feței. Pumnii ei micuți strâng cearșaful negru satinat după care mâinile se mută pe umerii mei lați. O pătrund din nou și tremuratul ei alături de unghiile înfipte în mușchii spatelui mă îndeamnă să mă mişc mai repede.
Atingem împlinirea amândoi odată și terminăm gemându-ne numele unul celuilalt. Ies din ea și o strâng în brațe după ce mă las pe spate. Se cuibărește la pieptul meu și adormim șoptindu-ne în cuvinte mici dragostea.
Ea a fost, este și va fi unica!

N.A.

Capitol nou de 3474 cuvinte. L-am scris în 3 ore și ceva. Ăsta este cadoul meu de Crăciun pentru voi dragii mei.
Scuzați-mi limbajul nu prea cuminte, dar dacă tot am încadrat cartea la 18+ am zis să fac un capitol demn de asta.

Nu știu cât e de strălucit, dar chiar nu mai pot sta să îl editez. l-am scris de pe telefon, iar scrisul cu diacritice e chin nu alta :(.

Sper să vă fi plăcut și să nu fi exagerat cu unele scene.

Vă aştept părerile ^_^

Vă pupăcesc și vă urez SĂRBĂTORI FERICITE!!!

Seduce meUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum