Seduce me

II. 5) Cordialitate și zâmbete false

Atingerile sale au același efect asupra mea: aceeași fiorii mă cuprind, inima îmi bate în ritmuri nebunești, iar ochii sunt pe cale să verse râuri-râuri, dar nu voi arăta nimic din toate astea. În acești ani am învățat cum să îmi ascund fiecare trăire sub o cortină neagră de indiferență. Zâmbetul meu glaciar mi se instalează pe față și răspunsul meu îl lasă mut:

-Și mie... spun folosind un ton mieros, dar continui pe unul sec: îmi pare rău că nu îți împărtășesc sentimentele...

Icnetul celor din jurul meu și râsul înfundat pe care încearcă să și-l reprime toți îmi răsună ca un ecou în cap deoarece toată atenția îmi este focalizată pe el și pe ceea ce exprimă ochii lui: un amalgam de sentimente care de care mai diverse și controversate - amuzament, frică, părere de rău, apreciere și parcă un strop de iubire. E confuz. Aici am vrut să îl aduc!

Glasul puternic și sexy al domnului meu profesor împreună cu mâna acestuia ce îmi înconjoară talia îmi întrerup momentul de analiză și îmi captează atenția când rostește întrebarea ce va isca încă un moment stânjenitor, dar de data asta pentru mine:

-Vă cunoașteți?

Chiar nu știu cum aș putea răspunde la întrebarea asta, dar ar fi absurd să neg, totuși. Dacă nu ne-am cunoaște, nu mi-ar ști numele și cu atât mai puțin m-ar alinta, dar ce aș putea spune: „Da! Ne cunoaștem. El este bărbatul care m-a făcut femeie, care mi-a arătat ce e iubirea, pasiunea, plăcerea. Ce a făcut din mine cea care sunt astăzi cu bune și cu rele. Nu îl urăsc că mi-a rupt sufletul și inima mi-a spart-o pentru că asta a dus la formarea femeii ambițioase și puternice de acum. Ba mai mult, deși mi-a adus cea mai mare durere cu infidelitatea sa, eu încă îl iubesc mai mult decât pe mine." ? Ar fi cam ciudat nu-i așa? Totuși mă rezum la un răspuns monosilabic specific mie. De ce să dau explicații unor necunoscuți?

-Da.

Ștefan aprobă ușor din cap și îmi trage scaunul să mă ajute să mă așez - gentil până la final. Se așează și el la locul său. Și-a dat seama foarte ușor că nu va primi alte explicații și apreciez că nu a insistat să le obțină. Oricum ar fi fost în zadar și s-ar fi iscat o scenă demnă de telenovelele mexicane. El îmi adresează o ultimă privire după care ia loc pe scaunul său din fața mea. Halal noroc am...

Totul decurge în liniște în continuare. Purtăm cu toții discuții lejere și neutre, fără să ne invadăm spațiul personal. El îmi mai aruncă priviri fugare și, jur, îl simt de fiecare dată. Nu pot să cred că, după atâta timp, efectele lui asupra mea nu au încetat sau măcar nu s-au diminuat, ba din contră, sunt mai intense. Este ciudat tot ceea ce se întâmplă între noi. Parcă nici nu am fi fost despărțiți, parcă nici nu m-a înșel. Inima mea, la vederea lui, parcă s-a reparat singură și acum e întreagă și parcă mai puternică, mai tare decât oricând. Zâmbetele sincere ce îmi sunt adresate parcă sunt ca un dezinfectant pentru rănile încă deschise, iar ochii calzi și plini de afecțiune cu care mă pironește uneori sunt pansamentul ce se înfășoară cu precizia unui medic în jurul leziunilor mele sufletești. El e tot ce am nevoie, îmi spune inima. Barbie s-ar fi luat după ea și acum ar fi sărit în brațele bărbatului din fața ei care poartă o discuție despre companiile petroliere cu o roșcată focoasă, dar Barbara se lasă condusă doar de rațiune, instinctele primare stând captive într-o temniță cu gratii de oțel. Barbie ar fi făcut o scenă de toată frumusețea la imaginea din fața ei, o scenă ce ar fi îmbogățit o mulțime de jurnaliști, dar Barbara zâmbește fals și soarbe din paharul ei de vin roșu ce-i calmează simțirile.
Olivia, tipa de lângă mine, îmi povestește despre nu știu ce iubit din liceu care încă se ține după ea. Ștefan mă salvează de la încă o situație jenantă pentru seara asta - situație în care eu dorm cu capul în farfurie și îmi curg balele pe masă - și mă invită la încă un dans. O melodie lentă umple camera. Degetele lui lungi stau întinse în așteptarea răspunsului meu. Îmi întind mâna rece și îi apuc degetele lui calde și parcă atât de primitoare. Îi zâmbesc dulce și mă ridic grațios. Îmi prind poalele rochiei în mâna stângă și o ridic ușor de la sol să nu o târâi pe podeaua acum prăfuită. La brațul bărbatului plin de sexapil, pornim spre ringul de dans. Facem câte o reverență și ne unim corpurile formând un tot. Ne mișcăm trupurile pe ritmul lent și trăim muzica, fiecare fiind afundat în gândurile lui.

La jumătatea melodiei un bărbat își drege vocea. Nu trebuie să mă întorc pentru a ști cine este. Îi simt parfumul ce îmi invadează nările, iar fiorii pe care îi simt pe șira spinării nu mi-i mai stârnește nimeni așa ca el. E atât de greșit, dat atât de plăcut încât parcă nici nu îmi mai pasă de tot ce este în jurul nostru.

Ștefan își înalță privirea de la mine și îi cercetează întrebător chipul.

-Pot să îți împrumut partenera pentru un dans?Răspunde bărbatul în costum negru din spatele meu la întrebarea nerostită a celui ce îmi este partener.

Spune „nu"! Spune „nu"! Spune „nu"! Refuză! Refuză! Refuză!

Rugile mele rămân fără răspuns pentru că partenerul meu mă privește întrebător. Nu știu ce să fac. Cum să îl refuz? Aș da prea multe de bănuit cu purtarea mea. Deja i-am dat prea multe replici usturătoare, iar dacă acum aș refuza acest dans cu siguranță îi voi ridica mai multe semne de întrebare dragului meu profesor. Off! Urăsc când mă aflu între ciocan și nicovală.

Iau decizia cea mai înțeleaptă. Aprob imperceptibil din cap și clipesc odată lung în semn de aprobare. Ștefan îmi întinde mâna spre celălalt bărbat și se retrage de pe ringul de dans nu înainte să îmi sărute prelung fruntea și să îmi zâmbească dulce. Începe să îmi fie drag profu' ăsta deși până acum câteva ore nu ne înghițeam deloc. Îi zâmbesc și eu sincer, apoi îmi întorc privirea spre viitorul meu partener de dans. Acesta nu mai este tratat la fel și tot ce primește este o grimasă de toată frumusețea - asta ca să îi fie clar că nu dansez cu el decât din oblație.
Întinde mâna păcătoasă și mi-o cuprinde pe a mea ducând-o cu viteza melcului la buzele cărnoase care odată mă faceau să îmi pierd și ultimul gram de rațiune. Efectul pe care îl are acum asupra mea este la fel de intens și, deşi, dacă mulți poate ar zice că sunt nebună, m-am udat tot acolo jos numai privind cum buzele sale îmi ating pielea rece. Facem o reverența și începem dansul. Palma lui stângă se odihnește pe spatele meu chiar în locul unde se termină unduirea feselor. Mi-a lipit trupul în totalitate de al lui în ciuda protestelor mele mute și discrete. Contactul e atât de intim și înnebunitor... Modul în care sânii mei, acum mai plini față de ultima dată când am avut noi doi un contact, stau lipiți de pieptul său tare, nu are efecte afrodisiace doar pentru mine și acest fapt îmi este confirmat de membrul erect ce împunge materialul pantalonilor de stofă. Zeița mea păcătoasă saltă sprâncenele complice și trage cu patos dintr-o țigară într-un mod nu prea ortodox la vederea imaginii noastre. Zâmbesc. Nu îmi vede fața, iar asta mă ajută. El nu trebuie să știe tot ce încă simt pentru el. Îi simt respirația caldă pe gât. Mă înnebunește. Pielea mi s-a făcut de gâină la acest contact minor. Trebuie să îmi caut o scuză plauzibilă pentru efectul ce îl are asupra mea și asta cât mai curând. Pe fața arogantului deja s-a instalat un zâmbet kilometric.
-Termină! mă răstesc eu șoptit la el.
-Dar ce am făcut? Pune el întrebarea cu un aer inocent.
Nu știi ce ai făcut, hm? Lasă că îți arăt eu ție, arogant nenorocit și infidel ce ești.
-Mă gâdili. Știi bine că nu suport să fiu atinsă pe gât. Susur eu cu venin.
-Nu suporți să fii atinsă pe gât, zici? Oh! Cât noroc ai că suntem într-un loc public...
Icnesc surprinsă de insinuarea cu conotație sexuală ce mi-a adresat-o. Rânjește superior în fața reacției mele.
" O să plătești pentru asta, diavole!!! " este ultimul meu gând înainte ca să încep să îmi plimb palma de pe umărul lui până ajung aproape de mână. O urc ușor pe pieptul lui mângâind fiecare mușchi cu o lentoare demnă de viteza Internet Explorer, apoi urmez același drum în jos până la betelia pantalonilor. Mă lipesc și mai mult de el astfel încât nimeni să nu îmi vadă gestul și îi prind prietenul în palma și îl masez ușor. Geamătul înfundat e mai mult decât îmi doresc. Melodia se termină și mă îndepărtez grațios de pe ringul de dans cu un zâmbet kilometric pe chip lăsându-l abandonat în mijlocul sălii cu ochii plini de dorință și vizibil excitat.

N.A.

După trei zile în care m-am chinui să scriu capitolul ăsta am reușit! Abia am avut timp, dar se pare ca mi-a ieșit ceva până la urmă.
Voi reveni cu un nou capitol din perspectiva lui Darian cât de curând pot.
Vă pupăcesc dulce.
P.S. Știți deja că vă aștept cu cât mai mult păreri!!