Seduce me

Calls me home

　　　Luminițe jucăușe împodobesc orașul aglomerat de oamenii ce se plimbă prin magazine întrarea cadoului perfect pentru cei dragi. Steluțele albe de nea coboară valsând din înaltul cerului, împodobind copacii în straie albe de sărbătoare, iar asfaltul este acoperit cu un covor alb și pufos de zăpadă sclipicioasă.

　　　Îmi târâi plictisită ghetuțele pe podeaua mall-ului, urmărind-o pe Agnes în fuga ei după cadoul perfect pentru Horațiu. Eu am cumpărat de ieri cadourile. Aveam nevoie de o distragere și de o gură de aer după noaptea albă ce am avut-o, sentimentele copleșindu-mă, iar eu negându-le cu vehemență. Cu asta mi-am ocupat toată noaptea.

　　　După ce a părăsit apartamentul nu am făcut nimic altceva decât să mă holbez în gol. Lacrimile s-au oprit după nici cinci minute de hohote, când mi-am zis "Gata!". Nu avea niciun rost să continui să îmi fac rău plângând și gândindu-mă la cineva care a fost în stare de o asemenea mișelie, vărsând lacrimi pentru cineva pentru care nu am însemnat decât o simplă provocare, un pariu. Am avut noroc de absența lui Agnes care, apropo, e tot mai frecventă și am scăpat fără prea multe explicații. Încă nu i-am spus nimic și am tot disimulat, adoptând un zâmbet fals de două zile. Nu știu dacă mi-e frică de mila ei, pe care nu vreau să o accept – nici a ei nici a altcuiva; sunt întreagă încă și nu mă poate distruge așa ușor o palmă de la viața, cum nici cele anterioare nu au făcut-o – sau de faptul că ar fi în stare să îl sugrume cu propriile mâini dacă ar aflat actul demn de dispreț pe care l-a comis.

　　　Poate sună nebunesc, dar mi-am pierdut noaptea căutând informații despre mașina care se presupune că îmi egalează valoarea în fața omului ce mi-a dezghețat inima, mi-a vindecat-o ca mai apoi să mi-o spargă în mii de bucățele. După ce m-am plictisit de căutări am făcut câteva tăvi de prăjituri. Ce să fac?! Gătitul mă relaxează și calmează! Între timp mi-am delectat sufletul cu "Romeo și Julieta", dar vizionarea mi-a fost îngreunată de un disperat ce mai avea puțin și spărgea ușa vecinilor plecați la țară de Crăciun. Mă bătea gândul să ies și să îi spun ceva de dulce, dar ce rost avea să îmi bat capul cu un amețit. Am mărit volumul și am ignorat sunetul supărător până s-a mutat la ușa mea. Atunci nu am mai suportat și pur și simplu am apelat 112. În 10 minute s-a făcut liniște, un agent anunțându-mă după ce scandalagiul a fost legat că pot sta liniștită. I-am mulțumit politicoasă și le-am făcut un platou cu prăjituri aburinde și câte o cafea demonstrându-le cât de recunoscătoare le sunt. Au râs de gestul meu nebunesc, dar au primit darul meu anticipat de Crăciun, cu plăcere. Era trecut de multe de miezul nopții, iar eu îmi făceam bagajul deși mai aveam trei zile la dispoziție, dar se pare că Ene nu dorea sub nicio formă să mă viziteze. Abia pe la 6 dimineața am reușit să ațipesc și eu o oră până să îmi sune alarma. Mi-am făcut o cafea tare și am luat micul dejun, pornind spre ultima zi de facultate înainte de vacanță.

　　　–Uite, Barbie. Ce zici? Crezi că asta i-ar place lui Horațiu? Mă întreabă Agnes arătându-mi un set de lenjerie intimă de dantelă neagră.

　　　–Draga mea, nu vreau să fiu necioplită, dar chiar nu îi știu gusturile iubitului tău în materie de lenjerie intimă. Aș putea totuși să mă interesez, dar nu cred că ai fi prea fericită de aș face-o. Îi răspund eu serioasă. Fața ei merită imortalizată, dar când izbucnesc într-un hohot de râs cât se poate de real se relaxează și mă urmează.

　　　În zece minute ieșim din magazinul de lenjerie, după ce Ness și-a achiziționat niște articole cam deocheate pentru gustul meu. Mi-am cumpărat și eu o lenjerie pentru Revelion căci din câte am înțeles ar fi bine să porți o anumită culoare la lenjerie în noaptea dintre ani. Acesta a fost ultimul magazin ce trebuia vizitat, iar acum ne îndreptăm, cu zeci de plase în mâini, spre o stație de taxiuri, de unde ne procurăm o mașină să ajungem acasă.