Seduce me

Surprize, surprize

　　　E aproape 10 și după o zi de coșmar am reușit să îmi fac o baie cu spumă lungă și fierbinte. Toți mușchii îmi sunt relaxați și mă bucur pe deplin de liniștea din casă. Chiar dacă este destul de târziu, iar întunericul a pus stăpânire pe oraș se pare că Agnes nu a dat pe acasă; presupun că e cu Horațiu pe unde prin oraș. Stau aici de 20 de minute și se pare că pielea mea protestează. Mă ridic încet din cadă ca să nu stropesc pe jos și ies cu grijă să nu alunec pe gresia aburită. Îmi înfășor trupul dezgolit într-un prosop pufos, iar părul încerc să mi-l usuc cu altul, dar planul îmi este întrerupt de soneria de la ușă de ar putea trezi toată scara. Asta sigur e Ness ce iar și-a uitat cheile acasă după ce a plecat. Nici nu mă obosesc să îmi iau halatul sau să mă mai șterg și pornesc desculț spre ușa de la intrare.

　　　–Viiiiiiin! Hei! Vin acum! Calmează-te că trezești toți vecinii.

　　　Deschid larg ușa în timp ce îmi șterg părul cu cealaltă mână, iar când fixez privirea pe persoana ce se afla acum câteva minute în spatele ușii. Blestem momentul în care nu m-am uitat pe vizor! Barbara!!! Copil nebun! Agnes avea dreptate! Într-o zi te vei trezi violată dacă mai faci prostia să deschizi ușa tuturor celor ce sună și mai ales dacă îi întâmpini într-o asemenea ținută, dacă se poate numi ținută prosopul ce abia îți acoperă ceva.

　　　Un fluierat apreciativ se desprinde de pe buzele oaspetelui meu neanunțat și mă smulge din gândurile mele.

　　　–Ce... Ce... Ce dracu! Înjur eu printre dinți încercând să acopăr cât mai mult din pielea expusă în fața lui.

　　　–Nu așa vorbește o domnișoară educată. Mă dojenește el cu un zâmbet ștrengar pe față. Și...? Ai de gând să mă ții la ușă?

　　　–N-Nu! Intră! Îl îndemn în timp ce îi fac loc. Nu intra încălțat în casă. Pune-ți papucii aici, iar haina în cuierul de aici. Prima pe dreapta... Îl îndemn eu să intre în sufragerie în timp ce închid ușa în urma mea și o încui să nu am parte de alte surprize. Ia loc, te rog. Vrei să te servesc cu ceva? Apă? Suc? Cafea? Ceai? Sau poate vin?

　　　–Ce vin ai?

　　　–Roșu demi-dulce și alb sec.

　　　–Atunci un pahar de vin roșu dacă nu te deranjez prea tare.

　　　–Mă scuzi câteva minute cât merg să îmi iau ceva decent și apoi îți aduc vinul?

　　　–Ok.

　　　Încă sunt șocată că m-a surprins într-o asemenea situație și nu pot să cred că sunt atât de ghinionistă. Iau la repezeală lenjeria ce îmi pică prima dată în mână, prima pereche de pantaloni ce s-au dovedit a fi o pereche de colanți negri și un maieu. Sunt norocoasă că s-a dat drumul la centrală și e destul de cald în apartament încât să pot umbla așa. În grabă îmi iau și botoșeii mei pufoși și mă îndrept spre bucătărie să pun două pahare de vin și niște prăjituri pe o farfurie.

　　　Când mă întorc în sufragerie îl găsesc holbându-se la o poză de pe unul din rafturile bibliotecii cu mine și ai mei de când eram mică, într-o vacanță la munte. Îmi dreg vocea să îmi fac simțită prezența în timp ce așez tava pe măsuța de cafea.

　　　–Arătai ca o păpușă de porțelan...îmi explică el la ce se referă arătându-mi poza din mâinile tale.

　　　–Dacă spui tu... Deci... Cu ce te pot ajuta?

　　　–Se pare că nu ai aruncat nicio privire pe fișele ce vizează noul proiect la Fundamentele marketingului.

　　　–Nu. Ia loc, te rog.