Seduce me

Fericire

　　　Au trecut câteva luni, trei mai exact , de când pot admite cu mâna pe inimă că sunt fericită. Sunt fericită cu adevărat, iar asta se cunoaște în fiecare dimineață când zâmbetul este nelipsit și toți îmi spun că am o culoare nouă a ochilor, că eman fericire prin toți porii. Simt că plutesc de-a dreptul și nici oboseala cumulată în urma examenelor, a turelor la Spider printre libidinoși și a treburilor casnice nu îmi fac colțurile gurii să coboare. Ce mă face fericită? Nu e corect pusă întrebarea. Mai bine ar suna: "Cine mă face fericită?"! Iar răspunsul e evident. El mă face fericită!

　　　Mi-a făcut cafea atunci când eram de-a dreptul epuizată de la atâta învățat și m-a cărat în pat când adormeam cu capul pe birou. M-a adus și m-a luat de la servici în fiecare seară și numai el știa cum se abținea să nu le repare dantura multor retardați ce întreceau măsura cu mine. E așa dulce când în fiecare dimineață îmi aduce câte un crin înainte de a pleca la facultate! Nu credeam că vom ajunge să ne înțelegem așa bine și să ne completăm reciproc în foarte multe privințe. Am aflat mult mai multe lucruri despre el și acum îl citesc ca pe o carte deschisă de fiecare dată. Știu când e nervos, știu când e fericit, știu când se gândește la trecut și când se gândește la viitor, știu când e supărat, știu când vrea să mă joc cu părul lui sau să îl scarpin în cap, știu când vrea să îl sărut sau pur și simplu să îl țin în brațe.

　　　-La ce te gândești, iubito? Mă întreabă omul minunat ce îmi stă acum cu capul în poală așteptând să îi mângâi creștetul în continuare.

　　　-La tine. Îi răspund mutându-mi atenția de pe vasul cu cei cinci crini ce i-am primit cadou de dimineață cu ocazia Zilei Femeii și fixându-i privirea.

　　　Îmi oferă cel mai dulce zâmbet al lui și se ridică din poala mea. Îmi ia fața în palmele-i mari și deja anticipez ce urmează. Mereu face așa când vrea să îmi demonstreze ce simte pentru mine, iar eu mereu îl cred. Îmi sărută scurt fruntea, nasul, ochii -pe fiecare în parte- pomeții și barba, iar în cele din urmă se oprește cu buzele peste ale mele. Mi le mângâie suav la început, urmând să adâncească sărutul până la refuz. Încă am stoluri de fluturi și turme de jaguari în stomac atunci când îi simt gura-i dulce peste a mea. Încă tremur când mă privește ca pe cea mai dulce prăjitură, privirea sugerându-i că m-ar devora dintr-o înghițitură. Încă mă străbat mii de fiori și pielea mi se face de gină când mâinile-i mari și experte îmi mângâie trupul. Mușchii mi se transformă în gelatină și oasele în sticlă, gata să se sfărâme atunci când îmi sărută gâtul. Nimic nu s-a schimbat, poate doar intensitatea în care simt tot, pentru că, da, acum simt totul mult mai intens.

　　　Scade treptat intensitatea sărutului până îl oprește de tot și se îndepărtează de gura mea. Scot un geamăt de nemulțumire și strâmb din nas când nu îl mai simt atât de aproape de mine.

　　　-Iubito, dacă mai scoți sunete de astea mă tem că mă voi urca pe tine. Îmi spune el serios, iar eu tot ce pot face e să râd în hohote știind că glumește. Începe și el să râdă cu mine și mă ia în brațe.

　　　Deși suntem de cinci luni împreună, de la incidentul din noaptea de revelion, nu am mai trăit niciun fel de scenă erotică. Ne-am rezumat la gesturi simple, gesturi destul de reținute și, din câte am înțeles de la prietenii lui, nespecifice lui Darian. Ce pot spune decât că îl iubesc pe zi ce trece mai mult -deși lui nu i-am spus asta niciodată? Nu pot să nu apreciez efortul lui de a nu pune presiune pe umerii mei și a mă aștepta până mă simt pregătită.

　　　-Ce faci diseară? Mă întreabă el după câteva minute de tăcere în care nu am făcut decât să stăm întinși pe canapea îmbrățișați.