E ora 7:00.Mă trezeşte telefonul care sună în continuu.Mă ridic somnoroasă şi mă uit în oglindă. Arăt oribil.Se pare că stresul ăsta nu-mi face prea bine..Îmi aranjez puţin părul şi intr-un final mă decid să-mi verific mobilul.Apeluri pierdute..de la Scott. "Ce vrea iar?.." gândesc eu în şoaptă. Mă aşez pe canapea şi îl sun.
"Alo? Mda.Ce vrei?"
-"Ce vreau? Ok.Ne-am despărţit. Nu poţi trece peste sau ce?"
"Tu eşti cel care m-a sunat,da?!"
-"Încetează să mai spui lucruri rele despre mine tuturor.Te urăsc,Debb,să ştii.Pa"
Eram încă buimacă. Oare la ce se referea? Nu am zis nimic rău de el,din câte îmi amintesc. Peste o oră mă sună Jenn să merg în oraş cu ea şi Alexy.În mod normal nu aş fii acceptat,nu aveam starea necesară.Dar m-a rugat aşa frumos încât nu o puteam refuza.Mă aşez în pat şi privesc la pereţi în linişte. În mintea mea era haos.Un haos de nedescris.Mă decid să merg puţin afară.După 2 ore încep să mă pregătesc. Când sunt gata o sun pe Jenn să ne întâlnim. Vine împreună cu Alexy şi pornim.
Sunt un cuplu aşa adorabil.Le stă bine împreună.Jenn îl îmbrăţişează la fiecare cuvânt frumos pe care il spune,iar Alexy fură din când în când câte un sărut de la ea.Oh..îmi amintesc de mine şi Scott,în vremurile bune când eram la fel de fericiţi ca şi ei.Dar să sperăm că povestea lor de dragoste va dura la nesfârşit..şi nu se va termina ca a mea.
Cei doi se distrează de minune deci mă hotărăsc să-i las singuri şi mă îndrept spre casă.Mai târziu primesc mesaj de la Stephanie.Îmi povesteşte că a mers bine cu Luke şi plănuiesc să îşi dea întâlnire în seara aceasta.Ah..ce noroc de unii.Gândesc eu.Rita îmi scrie din nou.Pe zi ce trece îmi fac o părere mai bună despre ea,ba chiar am ajuns să fim prietene destul de bune.Începem să vorbim iar despre Scott. "Ah,da. Are o frică stupidă pentru lifturi , pff ce aiurea e. Haha." îi povestesc amuzată, Ritei.V-a pleca câteva zile din oraş şi nu v-a avea semnal sau internet în acea zonă. Huh sărăcuţa.Se pare deci că nu voi vorbii câteva zile cu ea.Se face seară, mă hotărăsc să merg la o plimbare cu caţelul,fiind puţină răcoare.Omg..ce coincidenţă.Mă intalnesc cu nimeni altul decât cu Scott. Încerc să mă fac nevăzută,ca să nu am o discuţie faţă în faţă cu el.Dar după un timp mă observă. "Debby! Nu pleca aşa, am ceva de discutat cu tine!" strigă el,apoi mă ajunge din urmă.
"Debb,nu te credeam în stare de aşa ceva.Eşti o persoană foarte falsă! "
-"Despre ce tot vorbeşti?!" îl întreb eu nedumerită.
"Ai spus tuturor faza cu lifturile, şi multe alte lucruri urâte. Plm..ce proasta esti.De ce faci asta?!"
-"Nu am spus nimic,nimănui.."
"Mda. Sigur. Eu nu mai am încredere în tine şi nimeni nu ar trebuii să mai aibă! " îmi spune el şi pleacă fara a-i mai spune vreun cuvânt.
M-au afectat foarte mult lucrurile pe care mi le-a spus Scott.Atât de mult încât după ce am reflectat asupra problemei mi-au dat lacrimile.M-am aşezat pe o bancă şi am început să plâng.Când deodată cineva se aşează lângă mine şi îmi întinde o batistă pentru a-mi şterge lacrimile.Mă întorc să văd cine e persoana respectivă. Sunt surprinsă, era chiar..
