O noapte în patul unui... „străin"

Capitolul 8

Ora 20:30

Ambulanța sosise greu în nămeții de zăpadă și în viscolul care bântuia străzile New York-ului. Poliția, însă, venise puțin mai repede, ținând cont de faptul că era aproape de local.

În ciuda vremii urâte – începuse o ninsoare teribilă, iar viscolul îngreuna dialogul – oamenii se strânseseră în jurul ambulanței și poliției, discutând și relatând totul din punctul lor de vedere. Mai devreme, o ambulanță îl luase pe Gregg Holly ducându-l la cel mai apropiat spital, chiar dacă decesul fusese constatat, iar cealaltă mașină cu echipajul se ocupa de oamenii pe care incidentul îi lăsase demineralizați, oferindu-le, astfel, o mână de ajutor.

Printre aceștia se afla și Carolinne al cărei trup tremura din temelii când sosise poliția. După ce un doctor îi făcuse o perfuzie cu soluție salină pe care încă o purta pentru că îi scăzuse tensiunea, Sean o dusese la mașina lui, așezând-o pe bancheta din spate ca să se întindă așa cum îi indicase. Simțindu-se mai bine, femeia se ridicase în șezut și privise pe geamul deschis. Îl văzu pe Henry discutand ceva cu Sean, amândoi bărbații fiind incruntați și gesticulând cu pumnii strânși. Din când în când, Henry își mai arunca privirea asupra femeii cu care venise Sean, doamnei nefăcându-i-se rău. Acesta stătuse cu Henry, la brațul său, ca mai apoi să își comande un sandwich și o cafea cu lapte.

În decursul acestor două ore, imaginea bărbatului cu care vorbise, și care fusese atât de viu până să i se înfigă glonțul în cap, se derula continuu în creierul ei. Își amintea perfect privirea sa libidinoasă și cerința testamentului. Își amintea și de ochii săi acoperiți de pelicula albă a morții după ce glonțul i se înfipsese în creier. Apoi, mirosul metalic al sângelui, și în final bărbatul cu ochi stacojii. Nu putea uita nici privirea aceea criminală și rece din ochii vinovatului, alături de fața inexpresivă și dură. Mintea sa reproducea până și îmbrăcămintea sobră și lungimea armei cu care curmase viața unui om.

Ce crudă i se părea lumea! Să omori cu sânge rece un alt om îți aducea direct stigmatul de fiară, așa cum ar trebui considerat cel care acum se afla în libertate. Nu văzuse în ochii lui nici măcar o urmă de compasiune, durere, ezitare. Apăsase pe tragaci sigur și ferm. Trecuseră două secunde până ce degetul trăsese suficient de trăgaci, însă păruseră două ore. Rememoră și aspectul unghiilor bărbatului care erau destul de îngrijite, neroase ci tăiate perfect, dar și atunci când își fixase privirea spre ea, ca și arma... Simți cum o cuprinde din nou moleșeala. Își duse o mână la cap, putând jura că infractorului i se dilataseră pupilele atunci când o văzuse. Se uitase la ea ca și domnul Holly în urmă cu câteva minute. I se făcu scârba și simți cum stomacul i se întoarce pe dos. Nu vomită, însă. Se încuraja, spunându-și că trebuia să fie tare. Nu ea era cea ucisă, ci martora. Și, chiar dacă nu îl agrease pe răposat, își propuse să facă ceva pentru Gregg Holly.

Se ridică din mașină, închizând geamul și trântind ușa. Sean o observă imediat și, scuzându-se în fața lui Henry, veni spre ea. Își așeză ferm mâinile pe bustul ei, întrebând-o:

—Te simți bine?

—Da, sunt bine! Ușor amețită, dar bine.

—Ai nevoie de ceva?

—Nu! Doream să ajung la un polițist.

—De ce? Fu bărbatul curios. S-a întâmplat ceva? o cercetă rapid cu privirea. Ești rănită? Doctorul a spus...

—Nu sunt rănită, îi zise ea, așezându-și mâna peste gura lui pentru a-l face să tacă. L-am văzut pe bărbatul acela și vreau să ofer o descriere completă a profilului său fizic.