O noapte în patul unui... „străin"

Epilog

Travaliul durase zece ore, până ce Sean țipase la doctori și, urlând în stânga și în dreapta, se dorise o cezariană.

Obosită, dupa lungile ore de chin, Carolinne plânsese când își ținuse, pentru prima oară, fiul în brațe. Băiatul cântărea patru kilograme, dând semne că moștenise aceeași înălțime ca tatăl său. După ce copilul adormise, iar părinții lui Sean, Mary și Wess, cât și micuța Sarah se duseseră la cantină, fiind trecut de ora doisprezece în acea zi toropitoare de august, Sean se așeză pe scaunul de lângă patul soției lui. Privi la pèreții imaculați ai salonului, simțind cum camera se învârtea cu el și, obosit, exclamase:

—Nu mai facem niciun copil!

—De ce? întrebă Carolinne, încruntându-se.

—A fost un chin pentru mine! Nici gând să te mai văd trecând prin așa ceva!

—Dar a meritat întreg efortul, nu? Privi ea spre copilul care fusese așezat într-un pat alăturat, lângă mamă. O durea tot, dar magia vieții la care participaseră amândoi, meritase întreg efortul ei.

—Într-adevăr! Admise și Sean.

Viitorul neamului Colchester moștenise părul de o culoare indecisă și ochii albaștrii ai mamei. Își anunțase debutul în această lume cu un țipăt care îi asurzise pe medici. Întorcându-și din nou capul spre soțul ei, Carolinne îl prinse de mână și spuse:

—Atunci? Eu vreau și o fetiță.

—Mai vedem! zise Sean, înclinat spre nu.

—La naiba, Sean! Am zis că mai vreau un copil, mai facem un copil!

—În orice caz, trebuie să te refaci, adăugă rapid acesta.

—Da, normal.

—Și cariera ta?

—Păi, putem să mai facem un copil după doi ani, și astfel am timp pentru cariera mea după.

Sean zâmbi și o sărută pe gura. În ciuda faptului că ea născuse cu câteva ore în urmă, flacăra pasiunii se reaprinse între ei. Carolinne îl împinse – cu plăcerea sosea și durerea - și râse:

—Crezi că vom avea problem cu concepția?

—Nici gând! zise Sean râzând.

Bărbatul căscă leneș și, lăsându-și capul pe spătarul canapelei din salonul privat, adormi instantaneu. Privindu-i chipul, lui Carolinne nu îi venea să creadă cât noroc putuse să aibă într-o singură viață, totul pornind dintr-o situație care părea oricum, numai nu norocoasă.

359 de cuvinte