O noapte în patul unui... „străin"

Capitolul 20

Cum era să locuiești aproape de un râu, sau mare? Fiind crescută în Londra, Carolinne știa că era extrem de frumos să te trezești cu mirosul sărat al apei împregnată în draperii.
La un moment dat, tatăl ei cumpărase o casă lângă poncton. Avusese cele mai frumoase amintiri acolo, în zilele în care își vizita părintele la Londra.

Așa că, atunci când deschisese ochii dimineața și resimțise acel miros specific lumii acvatice, fusese încântată. Știa că ajunseseră la destinație, dar nu și că această casa era aproape de East River. Se ridicase din pat, negăsindu-l pe Sean acolo, și privise pe fereastră. Cu riscul îmbolnăvirii, nu se putu abține și deschise geamul. Vântul crud mușcă din pielea ei sensibilă, dar lui Carolinne nu îi păsă. Pe o întindere de mii de kilometrii vedea valurile izbindu-se de piatră. La orizont, zarea albastră contrasta cu soarele mândru. Era o zi de douăzeci și opt decembrie, frumoasă și călduroasă.

Când frigul o pătrunse, închise fereastra și se duse în baie. Spațiul destinat dușului era spațios, vopsit în culori blânde, iar când reveni în cameră, după duș, fu uimită să constate că până și hainele stăteau cuminți pe umerșe. Să fii făcut Sean asta? Îi venea greu să creadă că își pierduse el timpul cu împachetarea articolelor de îmbrăcăminte. Se îmbrăcă cu o pereche de blugi și un pulover crem, larg, care îi ajungea până la jumătatea coapsei, își prinse părul într-un coc normal și coborî la parter.

Casa era construită din lemn masiv, fiind călduroasă și primitoare. Auzi voci provenite dintr-o cameră și se îndreptă într-acolo. Se dovedi a fi living-ul, unde focul ardea mocnit în cămin. O femeie între două vârste dădea înțelegător din cap în direcția lui Sean, iar acesta vorbea calm. Pe masă se vedea micul bufet englezesc expus. Și, pe lânga setea de cunoștință: cine era femeia asta și unde se aflau?, o apucă brusc foamea.

—Bună dimineața! își anunță ea prezența.

Sean își ridică ochii asupra ei și îi zâmbi. Femeia făcu la fel, ridicându-se în picioare.

—Bună dimineața! îi ură aceasta. Luați un loc, vă rog! Voi strânge hainele dumneavoastră și ale domnului, ducându-le în casa mare. Imediat, ieși din cameră, iar când se așeză pe locul rămas cald de unde se ridicase necunoscuta, întrebă:

—Casa mare?

—Asta e doar anexa servitorilor, o lămuri Sean.

—Arată cam... hmm, mare pentru o anexă.

—Sunt un bărbat care crede în modernitate, îi zâmbi el.

Carolinne își luă o farfurie și începu să o umple, simțind deja gustul alimentelor. Mușcă din baconul rumenit și mestecă repede. Apoi, continuă să întrebe:

—Cine era doamna și unde ne aflăm?

—Doamna se numește Mary Richard și este menajera casei. Ea și fiica ei locuiesc pe propietatea asta. Carolinne îl privi cu interes, digerând atât informațiile cât și mâncarea. Suntem pe South Street, aproape de...

—East River, termină ea propoziția.

—Exact! Aproape de mare.

—E greșit să spui „mare" unui râu, dar cu asta seamănă East River, iar eu... îl iubesc! Exclamă entuziasmată.

—Serios?

—Da! Nu știam că ai o casă aproape de apă.

—Niciodată să nu spui „niciodată" ! o îndemnă el. Apoi, dregându-și glasul și indicând cu cuțitul spre ea, o întrebă: Cum te simți?