Scoala de corectie[vol.II]

Cap.1 - Dupa un an

- La multi ani Zoey!

Am suflat in lumanari si mi-am pus dorinta. Sa speram ca se va implini.

- Ce ti-ai dorit iubito?

- Daca ti-as spune, nu s-ar mai implini.

Prietenul meu Jessy. L-am cunoscut in urma cu patru luni. In ultimul an, capitanul echipei de fotbal. Pe scurt, baiatul visurilor, baiatul dupa care savurau toate fetele din liceu. Un baiat care imi oferea absolut tot.

Si totusi, viata mea nu era refacuta asa cum credeti voi. Nu. Daca as spune asta, as minti. Si ce daca m-am intors la liceu si mi-am reparat mediile? Si ce daca locuiesc intr-o casa cu prietenele mele cele mai bune sau ca am un iubit de urli la luna? Nu ma incalzea cu nimic. Pentru ca de un an incoace .. absenta lui nu mai dispare.

Un an intreg a trecut de cand l-am vazut ultima oara iesind pe usa salonului, si in loc sa-l uit, simt ca il iubesc mai tare. Primele doua luni de la plecarea lui am facut tratament intens sa ma pun pe picioare, pentru ca eram la un pas sa inebunesc. Poate nu e posibil sa inebunesti din dragoste, insa eu cred in asta atata timp cat poti iubi o persoana cu fiecare particica ce exista in lumea asta.

- Zoey!

Am tresarit si mi-am privit prietena blonda.

- E totul in regula? Te-ai certat cu Jessy?

- Ohh, nu. Doar ma gandeam..

- Te rog, nu deschide s..

- Mi-as fi dorit ca el sa fie aici.

- Subiectul, spune Selena oftand.

- Imi pare rau Sel dar sincer chiar..

- Crezi ca nu o sa-l uiti vreodata. Stiu. Ne spui asta de zeci de ori pe zi. Zoey, trebuie sa iti revii altfel sunt nevoita sa-l sun pe Christian sa-ti reiei orele de terapie.

- Nu am nevoie de asa ceva.

- Atunci uita-l.

- Nu pot! Am un sentiment ciudat de o saptamana cum ca .. e mai aproape decat cred!

- Pana aici. Il sun pe unchiul tau.

- Nu! Gata, doar ma prosteam si eu, spun schitand un zambet fals.

- Ar fi bine. Concentreaza-te pe prezent. E mult mai palpitant ca trecutul.

Petrecerea se incheiase mult mai repede decat as fi crezut. Nu puteam sa dorm in niciun fel. Il priveam pe Jessy care a ramas la mine peste noapte. Imi parea tare rau pentru el. Nu ma intelegeti gresit, il iubesc dar .. intr-un fel sec. Fara culoare. Nu in felul ala cand iti pulseaza tot corpul. El si-ar fi dat viata pentru mine iar eu in schimb, dorm cu el, si il visez pe altul. Ma gandesc la altul. Il iubesc pe altul.

M-am ridicat la marginea patului si am ramas cateva minute privind in intuneric, apoi am iesit pe balcon. Aerul rece m-a lovit din plin si m-a facut sa tremur. Am pus mana pe telefon si mi-am apelat unchiul. Dupa patru sunete infundate i-am auzit vocea calda si somnoroasa.

- Nu Zoey, nu am vorbit cu Mathias.

- De unde stiai ca asta vroiam sa spun?

- Pentru ca, raza mea de soare, e a patra noapte cand ma suni pentru asta.

- Imi pare rau unchiule.

- Si mie. Stii ca daca as afla ceva ti-as spune.

- Stiu. Ma intorc inapoi in pat, maine am scoala.

- Asa sa faci.

Si mi-a inchis. Am mai stat sprijinita, dupa care m-am intors iar somnul m-a rapit imediat.

Urmatoarea zi, dupa ce m-am pregatit am gasit micul dejun pregatit de Aria, ajutata de iubitul meu. Am mancat apoi am urcat in SUV-ul gri a lui Jessy.

- Hei Johnson! E adevarat ca acolo unde ai fost tu iti dadeau sa mananci sobolani tocati? se aude o voce cleioasa pe holurile liceului.

- Tine-ti gura Claire. Una cu pamantul te fac.

- Doare adevarul?

- Nu e niciun adevar aici, dar cauti bagari in seama de la persoane de elita.

- Si eu sunt una! sare imediat.

- Nu prea cred. Tu doar ai sters toate baile.

Multimea din imprejur a ras iar blonda m-a privit cu ochii mijiti apoi ca o felina s-a apropiat usor de Jessy.

- Ce zici daca in seara asta am merge amandoi la bal?

- Ai o bila sarita Claire. Eu sunt cu Zoey, deci merg cu ea. Si nu ma mai atinge, Dumnezeule!

- Inainte iti placea sa fac asta, pana a aparut ea.

- Cu sau fara ea, tot ne-am fi despartit. Nu umblu cu tarfe.

Un alt val de rasete s-a auzit. M-a luat de mana si am plecat de acolo, lasand-o pe blonda ingropata in umilinta pana la gat.

Ziua a continuat fara nimic neobisnuit. Sentimentul meu legat de brunet disparuse total, ceea ce ma facea sa cred ca totul era din psihicul meu.

- Te iau la opt?

- Abia astept, spun si il sarut apoi cobor din masina si intru in casa.

Fetele ma asteptau sa mancam. Urma sa ne facem unghiile, parul, sa ne machiem si apoi sa ne imbracam frumos pentru seara ce urma. Pentru ce sunt prietenele?

- Arati magnific Z.

Aria imi privea imaginea din oglinda. Avea o privire mandra ceea ce ma amuza teribil.

- Bun, mai sunt doar zece minute. Ma duc sa aduc un parfum de la mine, stiu exact ce. Asteapta aici.

- Asa o sa fac.

- Esti asa norocoasa ca ai camera jos, tipa Aria in timp ce urca scarile.

Am zambit si m-am privit din nou in oglinda. Am auzit un zgomot in spatele meu ce m-a facut sa tresar. M-am apropiat de fereastra dar nu vedeam nimic in intunericul de afara. Probabil doar mi s-a parut sau era vantul.

- L-am gasit!

Dupa ce Aria m-a sufocat intr-un nor de parfum, mi-am incalcat pantofii si fix atunci s-a auzit claxonul masinii. Jessy era aici. Am iesit repede si l-am imbratisat. Era chiar frumos cu camasa aceea. M-a sarutat scurt apoi mi-a deschis portiera.

- Nu pot! tipa Selena

- Iar nu reusesc sa incuie usa. Ma duc sa le ajut, spune si coboara din masina.

Am privit indiferenta pe geam unde un tufis se misca. M-am incruntat si am incercat sa depistez ceva in lumina pala a becurilor de pe strada. In prima faza nu se vedea absolut nimic iar tufisul se oprise; dar apoi inima mea s-a oprit pentru cateva secunde. De dupa copacul alaturat o silueta cunoscuta se vedea pe jumatate iar doi ochi negri ma fixau. Atat de negri ca aproape nu ii deosebeam de intuneric.

Surpriza!!! Primul capitol e aici si cu asta deschid oficial volumul II ❤❤❤ Sper ca nu sunteti dezamagiti, stiu ca e putin fara sare si piper dar nu pot grabi actiunea. Astept pareri, pupici ❤ !