Scoala de corectie[vol.II]

Cap.20 - Sfarsitul inceputului

   - Te rog, ramai.

   - Stiu cine esti cu adevarat, si nu vreau sa am de-a face cu tine.

   - Iti jur pe ce vrei ca de data asta e diferit. Cum iti pot demonstra ?

   - Nu poti. Niciodata nu vei putea.

**
  
   - Zoey !

Fiecare muschi din corp imi era blocat. Mi-am sters lacrimile combinate cu transpiratia si am incercat sa imi calmez respiratia.

   - James? intreaba Selena ingrijorata de pe marginea patului.

Am dat afirmativ din cap, privind absenta pe fereastra.

   - Uite blondo, stii ca eu sunt cea care are grija de tine si iti spun ca visul asta e deja prea mult. A trecut aproape o saptamana iar toata porcaria asta nu ia sfarsit. Trebuie sa te vada un doctor.

Am dat din cap negativ incapabila inca sa zic vreo ceva.

   - Ai dreptate, nu astazi. Astazi trecem anul blondo!

Am privit-o pe Sel topaind prin camera fericita. M-am uitat la telefon ce arata clar ultima zi din an. Era petrecerea de la Glitter.
M-am pus intr-un sfarsit pe picioare. Am mancat rapid cateva fructe si niste batoane cu cereale.

Afara ningea extrem de lent iar zapada era pana la glezna. Am simtit o durere pentru cateva secunde si mi-am ridicat geaca. In partea abdominala aveam o pata violet, cicatrizata si extrem de urata, cat sa-mi interzica aparitiile la piscina o perioada buna de timp. Am injurat in gand si mi-am vazut de drum.

La cativa metri in fata mea un grup de trei baieti acopereau cu zapada o fata, din cap pana in picioare.

   - Gata, gata ! Valea de aici viermilor!

Baietii au ras si au plecat de cum m-am apropiat. Am ridicat persoana de jos si am scuturat-o iar cand i-am privit chipul am fost uimita.

   - Karla?

   - Trebuie sa fiti domnisorara directoare. Karla Bass, imi pare bine.

   - Si mie. Asculta, chiar imi pare rau pentru ..

   - Karla!

O voce puternica m-a facut sa tresar. M-am intors doar sa vad o silueta cum venea spre noi cu pasi apasati.

   - Ce ti s-a intamplat?

   - Doar cativa baieti. Ea m-a salvat.

Bass s-a intors spre mine si m-a masurat din cap pana in picioare.

   - Multumesc. Iar tu, de cate ori sa spun sa nu mai iesi fara mine ?

S-au indepartat, eu ramanand intepenita acolo. Sangele imi ardea corpul si simteam cum iesea o caldura de nedescris din mine. Mi-am vazut de drum iar Rose mi-a iesit in cale cu o expresie naintalnita pana acum la ea. 

   - Stiu ca ti-am facut rau, dar fa-i sa inceteze.

   - Ce s-a intamplat micuto? spun ironic.

   - M-am saturat Zoey. Toata lumea se ia de mine. Azi m-am trezit cu mizerii in mancare .. Fa-i sa se opreasca.

   - Imi pare rau Rose, dar nu ii mai pot opri acum.

   - Atunci da-ma afara. Nu o sa mai auzi de familia Blake. 

   - Asta ar fi o placere enorma pentru mine, dar am mai multa satisfactie cand te vad ca te chinui. Te-am avertizat de atatea ori sa nu te pui cu mine!