Scoala de corectie[vol.II]

Cap.31 - Surpriza[part.II]

  - Ah, capul meu. Pot trai macar odata linistita?

Am deschis ochii. Eram fixata bine de un scaun si dupa ce m-am agitat putin mi-am dat seama ca nu puteam rupe asa usor franghiile. Eram intr-o camera jegoasa, unde predomina miros de mucegai si era slab luminata din cauza ferestrei prea mici . Mi-am plimbat privirea mai mult pana mi-am dat seama ca fata in fata cu mine mai era un scaun, cu o alta victima. Era un copil .. ma privea cu ochii sai albastri perfecti si plini de lacrimi. Era celalalt baietel care atarna alaturi de Nicholas.

  - E in regula, nu plange. O sa te scot de aici, o sa te duc la mami. 

  - Eu nu am mama. 

Vocea lui a spart toata tensiunea din camera. Era joasa pentru a unui copil si foarte sumbra. Avea parul de un saten luminos si putin ciufulit. 

  - Cum sa nu ai mama? Toti avem una.

  - Eu nu am. Ma uraste.

  - Nicio mama nu isi uraste propriul copil. 

  - A mea da, altfel de ce m-ar abandona la caminul din centru?

Am tacut. Era orfan .. 

  - Sunt sigura ca exista o explicatie.

  - Eu unt sigur ca nu. 

  - Cum te cheama?

  - Luca.

  - Asculta-ma Luca, celalalt baiat, ai vazut ce s-a intamplat cu el?

  - Nicholas, e cel mai bun prieten al meu.

  - Minunat, ai vazut ce a facut cu el?

  - L-a lasat sa plece. 

  - Grozav .. a dat drumul unui copil de 7 ani singur.. cata inteligenta, mormai eu. 

M-am mai agitat in speranta ca largesc macar putin nodurile, dar degeaba. Am auzit cateva suspine si cand am privit spre Luca, plangea.

  - Nu plange, va fi bine. Promit ca te scot de aici si facem ce vrei tu dupa. 

S-a mai calmat, privind trist in pamant, in timp ce eu ma gandeam unde sunt si ce naiba am mai facut si de data asta de am ajuns aici. 

  - Buna pisicuta. 

Am tresarit si mi-am indreptat privirea spre usa pe care nici nu o observasem pana acum. Julian statea cu bratele incrucisate si mesteca guma. De ce toti psihopatii trebuiau sa arate atat de bine? 

  - Acum ce am mai facut? Dupa atatia ani .. 

  - Pur si simplu nu ma satur de tine. 

  - Scuteste-ma maimutoiule. Ce vrei? 

  - Initial voiam sa o prind pe aia mica .. curva junior. 

Am simtit cum nori negrii s-au adunat deasupra mea si tot sangele mi-a ajuns in creier. L-am scuipat in fata si i-am dat si un cap in gura, Julian incepand sa sangereze.

  - Daca indraznesti numai sa o privesti pe Rebecca, promit sa te spanzur de limba! 

  - Rebecca .. ce nume minunat. 

  - Ti-as sterge ranjetul ala de pe fata daca as putea. 

 - Gata pisicuta, prea multa galagie. 

  - Promit ca cu prima ocazie cand ies de aici, te calc pe cap .. cu tirul ! 

J a scos un cutit si s-a apropiat de Luca, presandu-l de gatul lui fragil. Satenul a inceput sa planga incet si puteam sa vad frica pe fata lui.