Scoala de corectie[vol.II]

Cap.37 - Disparuta [ part.II]

*Mathias*

Priveam pe fereastra muscandu-mi buza stresat. Totul era auriu afara, invaluit de o arsita de nedescris si de o liniste mormantala. Nu era nimeni .. Curtea centrala era pur si simplu goala din cauza temperaturilor exagerate desi, in mintea mea aveam impresia ca toata lumea e la fel de ingrijorata pentru Zoey cum sunt eu. 

  - Tati .. 

Am expirat, incercand sa ma calmez si sa pun frana tuturor sentimentelor ce imi dadeau tarcoale, apoi m-am gemuit.

  - Da raza mea de soare? 

  - De ce plangi?

Mi-am dus mainile la obraji alarmat. Erau imbibati de lacrimi. M-am sters cat de repede am putut, apoi am fortat un zambet in fata Beccai. 

  - Nu plang frumoasa mea .. tati nu plange niciodata. 

  - Unde e mama? Mi-e foarte dor de ea. 

  - A plecat cu putina treaba dar se va intoarce, ti-am mai spus. 

  - Abia astept sa vina, nu o sa o mai las singura niciodata.

  - Da, nici eu .. mormai ramanand pe loc desi Rebecca era de mult in cealalta parte a camerei cu Luca.

Doua zile intregi de la nunta noastra, de la noaptea de cosmar in care a disparut. Desi am cautat-o in tot orasul, mi-am luat din nou cheile de la masina cu gandul sa mai incerc .. nu inainte de a le chema pe Selena si Aria. 

  - Nu va cer sa fiti bone, doar va rog din tot sufletul, nu scapati un ochi de pe copii mei. 

  - Stai linistit, Mathias. 

  - Urasc expresia asta .. 

Am urcat in masina si am pornit spre oras. Am oprit in toate locurile ei preferate, la fosta casa, la liceu, in cluburi si in locurile bizare in care ar fi putut fi dusa .. dar nimic. Extenuat m-am oprit la singura cafenea din oras pe care nu am verificat-o inca. Mi-am comandat o cafea cu whiskey  si am baut-o incet, incercand sa amortesc toata durerea din mine. 

  - Blake .. 

O mana statea atarnata in aer in semn de salut. Am privit in sus spre silueta si am dat de Jessy Cooper, fostul coleg de liceu a lui Zo. Am auzit ca acum conducea afacerea tatalui sau, care mergea minunat. I-am strans mana cu putere.

  - Cooper. 

  - Ce cauti tu pe aici ? Se auzeau zvonuri ca tu si Johnson v-ati unit destinele pe veci. Nu trebuia sa fiti in Dubai sau in Paris? 

  - A disparut.

  - Ce, luna de miere? 

  - Nu ..

  - Nu-i nimic, faceti alta. 

  - Ea! Ea a disparut, Cooper, spun apasat fiecare cuvant.

  - Ce? 

  - A fost rapita de la nunta, acum doua zile. Nimeni nu a mai vazut-o de atunci. 

  - Ati anuntat politia ?

  - Bineinteles. Unchiul ei se ocupa de asta chiar acum .. e data in urmarire in zeci de state. Dar simt ca stau degeaba .. sotia mea e undeva acolo, si are nevoie de mine, stiu asta! Si eu nu pot sa fac nimic.

  - Aduna-te. Esti prea imprastiat si emotiv. Fii cum erai inainte si garantez ca totul va fi bine. O sa vorbesc intre timp cu tatal meu. Detinem cel mai vandut ziar din oras, o pot pune pe prima pagina. 

  - Multumesc. 

Ne-am mai strans o data mana apoi am aruncat banii pe masa si am iesit. Nici nu am apucat sa ies bine din cafenea ca un baietel tocmai ce se prabusise la picioarele mele. A inceput sa planga cat ai clipi, asa ca m-am aplecat repede si l-am ridicat.