Scoala de corectie[vol.II]

Cap.33 - Dusmani

  - Domnule judecator, asteptati ! tip eu cat e sala de lunga in timp ce alergam spre capatul celalalt. 

  - Domnisoara Johnson. Vreo problema?

  - Da, totul a fost o greseala. Va implor, trebuie sa auziti ce are Luca de spus.

  - Tocmai ati parasit incinta cu el. Nu vreau sa stiu ce i-ati spus sau facut baiatului de l-ati razgandit.

  - Va rog .. a fost amenintat sa spuna lucrurile alea. 

  - Amenintat? De cine? intreaba judecatorul cu un licar de curiozitate si intorcandu-se spre mine aproape de tot. 

  - De unul din fratii Bass. Daca nu ma credeti, puteti cauta in dosarele politiei sa vedeti ce s-a intamplat acum 6 ani in Londra. 

Judecatorul a stat putin pe ganduri apoi a facut semn din cap unuia din oamenii din sala, pornind dupa informatii. Matt a ajuns din spate cu copii, si micul saten mi-a sarit in brate. 

  - E tipul ala rau si mereu ne urmareste si a spus ca o omoara pe Becca daca nu spun cum vrea el si ..

  - Shh. Liniste dragule, ii soptest. 

  - Nu, chiar va rog. Lasa-l ca continuie. Ce spuneai?

  - Cu putin timp in urma, am fost rapit alaturi de un prieten de-al meu de unul din fratii Bass, dar a aparut mami si m-a salvat. Vreau sa raman cu ea .. vreau sa raman cu ei. Nu vreau sa fiu din nou un orfan .. un copil invizibil. 

  - Ce s-a intamplat acum?

  - Astazi inainte sa ajungem aici, cineva m-a tras deodata intr-o parte ascunsa de ochii studentilor din scoala. Era unul din baietii de la depozit. Mi-a spus sa spun aici tot ce aud la el, asta daca vreau ca sora mea sa mai traiasca. M-a amenintat sa nu scot un sunet pentru ca v-a afla si o sa iasa rau. 

Luca privea concentrat ca si cum era teleportat inapoi in timp si era la un pas sa tremure. 

  - Ajunge dragule ..

  - Domnisoara Johnson.

  - Am spus ajunge ! Are 7 ani. 

Omul din sala s-a intors cu un dosar pe care i l-a pus judecatorului in fata. S-a lasat o liniste deplina. Privea cu o expresie curioasa, ridicand din cand in cand din spranceana. A inchis cu zgomot dosarul apoi a luat o gura mare de aer. 

  - Cam asa sta treaba. Luca va fi al vostru legal .. doar daca va casatoriti pana la sfarsitul lunii. 

Am privit spre Mathias. Fata lui nu spunea nimic dupa care a facut un gest extrem de rar la el. A zambit cu toata dantura parca luminand intreaga incapere si a inceput sa dea din cap afirmativ.

  - S-a facut. 

  - Bun. Liberi. 

L-am strans pe Luca tare in brate simtind cum la randul lui incerca sa ma stranga cat de tare putea si el. L-am sarutat pe parul sau ciufulit. 

  - Ti-am spus ca nimeni nu mi te ia. Sa mergem acasa . 

  - Mami? 

  - Da scumpo? 

  - Mi-e foame.

Am inceput sa radem cu totii in timp ce ieseam sub soarele arzator. 

*James*

  - Nu a mers, spun gesticuland cu tigara in mana. 

  - Normal ca nu a mers. Esti prost frate! Copii spun totul, mereu.