If you dare come a little closer

4. Come with me (1)

- Nu știu...Ray... tu vrei să mergi?

- Cum vrei tu, i-am spus mamei că mergem împreună acasă.

- Eu una nu aș cam vrea, știi, mâine este prima zi de școală și nu vreau să dorm la ore să fac o impresie proastă. Îi zic asta cu puțină jenă, dar ăsta era adevărul, sunt obosită, iar mâine o să am o zis plină.

- Bine, hai să mergem atunci.

El dă mâna cu băieții, iar eu îi salut din mers. Joacă destul de bine și mă bucur că mă acceptă printre ei.
Ne urcăm în mașină și tot drumul nici unul dintre noi nu a scos un cuvânt, nu că am fi mers foarte mult. Urcăm în liniște să nu îi trezim și pe ceilalți , iar fiecare merge în camera lui. Când intru văd cea mai plăcută priveliște posibilă, patul care așteaptă să mă trântesc în el.
Mă bag la duș și simt cum picăturile de apă îmi curăță pielea. În timp ce mă dau cu gelul meu de duș, care miroase a vișine, gândul îmi zboară la cum se comportă Ray cu mine. Chiar nu îl înțeleg, nu crede că pot să joc, nu vrea să fie în echipă cu mine, îi arăt că se înșeală în privința mea, dar tot îmi zice că am noroc. Sper să nu aibă ceva cu mine pentru că nu i-am făcut absolut nimic. În timp ce îmi spăl părul, alung toate gândurile și sunt gata. Fiind foarte cald în cameră, decid să dorm doar cu un tricou care imi ajunge puțin mai jos de fund, nu știu cum de l-am luat cu mine, dar aparent îmi folosește. Chiar când să îl trag pe mine, în cameră intră Ray și rămâne șocat, la fel ca mine.

- Ești idiot?! Nu știi bate la ușă? Îi zic trăgând tot mai tare de tricou, dar mare greșală, pentru că mi-i se mulează pe sâni, așa că renunț la idee.

El încă nu zice nimic, doar se holbează la picioarele mele foarte scurte, dar goale acum. Văd că încearcă să își revină în fire și îmi zice că mi-am uitat telefonul la el și mi-l înmânează.

- Mersi mult, chiar uitasem de el.

- Uite, mie îmi e foame, nu vrei să coborâm să vedem ce găsim prin frigider?

- Sigur, doar așteaptă un minut.

Mă duc în "fugă" dacă o pot numi așa și îmi trag o pereche de pantaloni de trening gri pe mine și coborâm. Se pare că poate fi și drăguț cu mine, nu doar necioplit.
În frigider găsim doar niște înghețată de vișine și ciocolată, perfect, preferata mea. Începem să mâncăm și decid să sparg gheața.

- Deci asta este aroma ta preferată de înghețată? Îl întreb când văd cu câtă poftă mănâncă, încât când își ridică capul din cutie și observ că toată fața îi era murdară.

- Îhî, o ador. Și își bagă capul înapoi. Încep să râd, iar atunci își ridică capul cu o privire încruntată, neștiind de ce râd cu așa poftă. Iau un șervețel și încep să îl sterg, dar el mă mustră că de ce prăd bunătate de desert.

- Ești incredibil. Cum vroiai să te curăț altfel? Atunci pe fața lui observ că are o idee în minte, dar nu o zice. Totuși de ce ai fost așa rău cu mine azi?

- Adică? Nu am făcut nimic.

- Nu ai vrut să jucăm împreună...

- Aaa, vroiam doar să îți demonstrez că sunt mai bun decât tine.

- Ok... Eu merg sus, e târziu și mâine am prima zi de școală. Noapte bună.

- Noapte bună, pitic de grădină.

Nu îl bag în seamă și urc sus simțind cum îmi urmărește fiecare mișcare. Când mă pun în pat adorm imediat.

Simt razele soarelui calde pe fața mea și asta poate însemna un singur lucru, e dimineață. Scot câteva înjurături în română, pe care doar eu le înteleg și mă ridic din pat. Fac un duș rapid răsfățându-mi pielea cu gelul de duș  și mă îmbrac cât mai lejer, o pereche de blugi albastri, o bluză în dungi alb și negru și în picioare o pereche de adidași de alergat, știu că sună ciudat, dar arată chiar bine. Cobor jos unde mă întâlnesc cu restul familiei și luăm micul-de-jun.
- Omleta asta este grozavă, faci o mâncare foarte bună. O laud pe Beth fiind sigură că ea este cea care a pregătit-o.

- Oh dragă, dar nu eu am facut-o.

Și în momentul acela văd că îmi face semn cu capul spre Zach.
După asta Ray îmi spune că mă duce el la școală. Pe drum nici unul nu scoate vreo vorbă. Nu înțeleg de ce se comportă așa. Dau drumul la muzică și văd că nu are nimic împotrivă. După ce schimb câteva posturi îmi da el un CD cu muzică. Prima piesă începe să bubuie la maxim așa că dau mai încet. Ajungem la școală așa că ne despărțim, el mergând la prietenii lui și eu în cabinetul directorului...

<< Încă un capitol, sper să vă placă. încă o dată, accept orice critici constructive.
În poză Vonray.>>