If you dare come a little closer

7. That's doesn't matter.

Când văd ipostaza din fața mea, încremenesc. Simt cum mi se taie respirația și nu îmi venea să cred.În pat era tipa roșcată aproape dezbrăcă, mai având pe ea doar o pereche de chiloței minusculi, iar Ray deasupra ei doar în boxerii lui albaștri. Îl văd cum se uită surprins la mine, iar în ochii lui se vedea că îi pare rău că l-am prins într-o asemenea ipostază. În schimb, fata mă privea cu un zâmbet până la urechi. Nu o înțeleg, dacă peste mine ar intra cineva într-un asemenea momenet, aș muri de rușine. În fine, zâmbetul de învingătoare îi persistă pe față în continuare. Încet, ies din șoc și încerc să scot câteva cuvinte.

- Ăăă, scuze...nu știam că voi...of, am plecat, continuați.

Atunci ies val-vârtej pe ușă, merg în baie și încep să mă uit în oglindă. Aveam o expresie a feței tare amuzantă, arătam ca și când aș fi văzut un grup de fantome. Am decis să fac un duș scurt, ca să ies din starea asta. Stând sub jetul de apă, în minte îmi apărea fața dezamăgită a lui Ray, dar nu înțeleg de ce mă privea așa. Adică nu însemn cu nimic mai mult pentru el decât tipa cu care stă în aceași casă. După asta, gândul îmi zboară doar la chestii neînsemnate, pierzând cu totul noțiunea timpului. Deja trecuse jumătate de oră și presupun că Ray încă mai avea treabă cu prietena lui așa că numa bine, pentru că nu îmi luasem haine de schimb cu mine. Îmi înfășor un prosop în jurul corpului, care de altfel era destul se scurt, dar numai pe acela îl aveam, și ies. Când pun piciorul afară din baie era să fac cu inima. Ray sătea pe jos, rezemat cu spatele de perete și se uita în gol. Când mă vede sare ca ars și mă strange în brațe cu o forță incredibilă, pentru un moment rămânând fără aer. După ce îmi dă drumul credeam că o să pic de pe picioare.

- Îmi pare nespus de rău pentru ce ai văzut, adică nu știam că încă ești acasă...parcă trebuia să fi cu Q...

- Da..știu, dar a avut ceva treabă și am anulat ieșirea, de aceea am venit la tine în cameră, să te întreb dacă nu vrei să vi tu...

- Doamne, îmi pare foarte rău..nu știu ce să fac...

- Știu eu, ai putea să mă lași să merg să mă îmbrac pentru că îngheț de frig...

- Ăăă, da scuze... I-ați ceva lejer, mergem să ne întâlnim cu băieții la teren.

- Bine, dar trebuie să aștepți puțin, claia asta de păr nu se usucă așa ușor.

- Bine...hai fugi.

Merg în cameră, unde mă chinui 15 minute să îmi usuc părul cât de cât, uneori sunt așa sătulă de el, dar nu mă lasă inima să îl tai. Îmi iau o pereche de pantaloni foarte scurți de trening gri, în partea de sus o bluză neagră mulată perfect pe sâni cu mânecă lungă, dar care are un mic decolteu și îmi las părul pe liber pe spate. În picioare îmi iau runnerii și mă asigur că mi-am luat tot ce îmi trebuie, adică banii și telefonul.

Cobor în bucătarie, unde îi găsesc pe băieți la masă, Zach mânca un bol cu cereale, iar "copilul meu" avea în față un pahar de limonadă. Când mă observă parcă le luminează fața.

- Hei Zach, nu crezi că e cam târziu pentru alea? Și arăt spre bolu din fața lui.

- Fi serioasă, niciodată nu e prea târziu pentru ele. Îmi face cu ochiul și cred că am roșit, pentru că dintr-o dată mi se făcuse foarte cald.

Abia când urcăm în mașină observ hainele tipului de lângă mine. O bluză neagră mulată pe piept și brațe, o pereche de pantaloni de trening gri și în picioare o pereche de Nike-uri Air Force de culoarea bluzei. Îi stătea chiar bine, mai ales bluza care zici că nici nu o avea, datorită faptului că deja se întunecase. Când ajungem, băieții se uitau oarecum ciudat la noi, pentru că ultima dată când am fost acolo mai aveam puțin și ne luam la bătaie, iar acum păream un cuplu din pozele de pe Tumblr, chiar dacă nu ne țineam de mână sau ceva.

- Oh, uite cine ajuns. Ce faci omule? Joci?

- Nu știu bro, nu prea am chef, cred că doar o să mă uit.

- Văd că ai altă jucărie, ce s-a întâmplat cu Jess?

În momentul acela am crezut că explodez de nervi.

- Wow, stai așa. Cine a zis că sunt o jucărie? Cine a zis că suntem împreună? Eu zic să nu mai vorbești înainte să gândești.

- Uhh, îmi place tipa, e rea. Frate după ce termini cu ea, dă-mi-o și mie.

În momentul s-a umplut paharul. Când am vrut să îl pocnesc bine pe tip, simt cum sunt luată sus, ca un sac de cartofi pe umar. Aud câteva fulierături și niște strigăte, deoarece fundul meu era la vedere, datorita lui Vonray și poziției în care mă ținea. Când într-un final mă pune jos îmi zice cu o voce suavă:

- Ușor tigroaico, sunt prietenii mei, nu ai voie să îi bați.

- Dar ce? Ei au voie să își bată joc de mine?

- Doar glumea cu tine pentru că arăți bine, și în plus ce ar fi rău dacă noi am fi împreună?

Abia în momentul ăla am realizat că eram pe bancheta din spate a mașinii și că el se apropia tot mai mult de mine, iar eu nu mai aveam unde să merg. Când ajunge la mai puțin de 2 cm de fața mea se oprește și își mușcă buza de jos într-un fel aparte, în același timp fiind senzual și provocator. Mă încrunt la el și îl împing ușor cu mâna creându-se un spațiu mai mare între noi și care îți dădea posibilitatea să respiri normal.

- Ray încetează, ai prietenă.

- Și ce? De parcă nu te-ai prins că stau cu ea la vrăjeală...

- Asta nu contează. Nu mă interesează dacă ea nu îți satisface toanele de câine în călduri, așa că nu mai veni la mine, pentru că nu am de gând să fac așa ceva.

În momentul ăla am văzut că îl pufnea râsul, dar încerca să pară serios și îmbufnat. M-am mai uitat o dată urât la el și văzând că deja nu mai suportam tensiunea a decis să deschidă ușa și să plece fară nici un cuvânt. Până am ieșit eu din transă Ray era deja la 10 pași de mașină, mergând relaxat.

- God, acum mă lași așa aici? Fără nici o explicație? Jur că nu te înțeleg. Am strigat eu la el sperând că mă aude. Cobor din mașină și văd cheile căzute pe bancheta din spate, așa că o blochez și mă iau dupa el.

Când ajung înapoi îl văd puțin nervos aruncând la coș. Băieții îl tot băteau la cap să joace așa că în cele din urmă acceptă. Își dă bluza jos și mi-o aruncă afișând un zâmbet învingător. Degeaba crede el că mă atrage, pentru că ba din contra, doar mă enervează.

<< Vă rog să mă iertați, dar zilele acestea inspirația m-a părăsit... Sper să îmi revin. >>