If you dare come a little closer

3. Let's play

După ce terminăm de mâncat mergem cu toții sus.

"Ray are camera față în față cu a mea, cred că o să îi duc tricoul."

Când intru în cameră mă lovește o căldură insuportabilă, nu prea știu cum o să rezist aici. Văd că tricoul s-a  uscat și decid să îl înapoiez proprietarului său.
Merg și bat la ușă, iar el îmi raspunde cu un simplu "Da". Intru în cameră și îl văd stând cu spatele și fără tricou.

" Nu te holba, nu te holba"

- Hei Zach, nu mi-ai văzut tricoul cu..., ce cauți tu aici?

- Scuze, voiam să îți dau ăsta, mama ta mi l-a dat azi și...

- Nici nu știi de când îl caut, dă-l încoace. Și atunci mi-l smulge din mână. Ce căuta la tine?

- Am avut nevoie de el când am dat la coș... Mi-am cam uitat din hainele de antrenament acasă.

- Tu știi să joci? Face ochii mari, iar lumina soarelui îi face să pară mult mai deschiși la culoare, aproape galbeni.

- Da, ce te miri așa?

- Păi normal, femeie, ești jumătate cât mine, măcar poți arunca până la coș?

Când zice asta, mârâi înfundat și mă uit urât la el.

- Normal că pot. Ce zici să vedem care pe care? Bineînteles, doar dacă nu ți-e frică.

- Crede-mă puștoaico, oricând mi-ar plăcea să te bat la asta, dar azi nu pot.

- Ce? De ce?

- Ies cu băieții la baschet. Îmi spune sec.

În minte îmi vine un gând malefic și îi zic:

- Perfect, sunt gata imediat. Așteaptă-mă.

- Ce? Nu, nici să nu te...

Dar ies pe usă și îl las să înjure de unu singur pe acolo. Îmi prin părul lung într-o coadă de cal, un short negru destul de scurt și un maiou gri. Merg pe balcon și îmi iau bascheții, care îi lăsasem la aerisit. Îi încalț cu o pereche de șosete Nike, dar chiar atunci bate cineva la ușă.

- Da.

- Mai aștept mult după tine?

Era îmbrăcat cu tricoul care i-l dădusem, un short negru și în picioare avea o pereche de baschet mov cu galben. Nu realizam, dar deja mă holbam la el.

- Pământul către Julie, m-ai auzit?

- Hă? Ce? Da, sunt gata.

Coborâm jos unde o vedem pe Beth, iar ea ne zâmbește cu atâta căldurâ încât credeam că urmează să ne topim sub privirea ei.

- Uită-te la ei, copii mei. Ce frumoși sunteți. Cât mă bucur când văd că vă înțelegeți așa bine.

Ne pupă pe fiecare în parte pe obraji, iar după aceea noi mergem spre mașină. Când intrăm în masină îi sună telefonu.

- Da? Ați ajuns deja? Ok, vin și eu în 2 minute. Da, e cu mine, a vrut să vină și ea.

Termină conversația și pornim în viteză spre teren. Ajungem acolo și văd că se află lângă un lac, iar băieții deja au început să joace. Coborâm, iar când ajungem în dreptul lor toți se opresc și dau mâna cu Ray.

- Scuze omule, noi deja am facut echipele, joacă tu cu fata și Chris.

- Ce?! De ce trebe să joc eu cu ea?

- Pentru că...

- Stai liniștit, nici eu nu vreau să joc cu el.

- Ok. Joe mergi tu la ei și haide tu la noi... Nu ți-am reținut numele...

- Julie. Îi spun și afișez cel mai dulce zâmbet al meu și în momemtul acela pot să jur că l-am văzut pe Brooks uitându-se urât la noul meu coechiper.

- Eu sunt Quincey, dar toți îmi spun Q, el e Jay. Și arată spre celălalt coechipier al nostru. Jucăm 3 la 3, știi cum se joacă?

- Normal, doar nu m-am născut ieri.

Ei încep. Am împărțit adversarii, iar eu trebuie să mă apăr la Ray, fiind cel mai mic de înălțime de acolo. Prima fază reușește să treacă de mine și înscrie.

"Prima treacă de la mine, dar a doua..."

Următoarea fază face o schimbare de direcție greșită și reușesc să îi fur mingea, fac doi pași înapoi, il văd pe Q sub coș, dar nu îi pasez și iau decizia egoistă de a arunca de 3 puncte. Zâmbesc satisfăcută la auzul contactului dintre minge și plasă, iar toți rămân șocați, înafară de Ray.

- Noroc, hai să continuăm, 2-1 la voi.

Îmi dă mingea, iar de data asta le-o dau băieților sub panou să își facă treaba. Mai continuăm tot așa, alternând posesia mingii de la o echipă la alta. Scorul este strâns, iar noi avem mingea și mai trebuie să marcăm un coș. Băieții reușesc să îmi facă loc să arunc, dar spre surprinderea tuturor Chris vine și îmi pune capac, Ray prinde mingea și înscrie.

"Nu pot să cred, e numai vina mea..."

- Ți-am spus că te pot bate la asta oricând. Îmi spune Vonray cu zâmbetul pe buze.

- Nu-i nimic puștoaico, ai jucat super. Îmi spune Q și mă strânge în brațe.

- Dar am pierdut din cauza mea...

- It's just a game, bby.

- Poate pentru tine...spun mai mult pentru mine să nu mă audă ceilalți.

- Noi mergem la pizza, veniți?

- Nu știu...Ray...