If you dare come a little closer

6. Who cares?

După acea întâmplare neplăcută, în clasă intră în clasă profesoara de biologie. Face prezența, iar când ajunge la mine îmi spune că abia așteaptă să vadă de ce sunt în stare, adică abia așteaptă să mă asculte. Ce primire călduroasa, nu mai pot de entuziasm...

Ora trece destul de repede, pentru că mai mult am povestit decât scris. În pauză îl iau pe Q cu mine și îl căutăm pe Ray, iar într-un sfârșit îl găsim în cantină. Nu știu de ce nu ne-am gândit de la început că ar putea fi acolo. Când ne apropiem văd ca nu era singur, în jurul lui erau câțiva din băieții cu care am jucat în prima zi, iar chiar lângă el îmi văd "prietena gomflabilă" lipită de el.

" Aha, deci asta ești tu de fapt, târfulița lui Ray."

Când ajungem lânga ei, băieții încep să îmi zâmbească fiecare și merg să "bat palma" cu ei. Când ajung în dreptul lui Ray îi zic cu cea mai mierloasă voce posibilă:

- Hei Ray, după școală mă poți duce acasă?

- Îmi pare rău mâncătoare mică de înghețată cu ciocolată și vișine, dar am antrenament.

La auzit apelativului m-am înecat cu sucul din care chiar atunci luasem o înghițitură. Q începuse să se panicheze și să mă lovească ușor peste spate. După ce mă calmez, mă pun în spatele lui Vonray și în timp ce îi faceam mici cerculețe cu unghia pe ceafă îi zic:

- Atunci se pare că rămân la antrenament, să te vad pe tine și băieții tăi uzi leoarcă și fără tricouri.

În momentul ăla văd cum i se face pielea de găină și pe roșcata de lângă cum fierbe de nervi.

- Iubire, dar ai zis că mergem la mine după ce termini antrenamentul.

- Da ce ai, dragă? Ți-ai rupt cumva picioarele și nu poți merge singură acasă?

- Nu este treaba ta, ce fac eu și cu Ray, în plus el este iubitul meu, nu al tău.

- Bă fată, vezi-ți de mâncare și nu mai comenta, stăm împreună deaia mă duce el acasă.

- Ray, este adevărat?

- Da.

- Vezi, nimănui nu îi pasă de ce crezi tu.

Roșcata se uită surpinsă la el și nu mai zice nimic. Se sună de intrare, iar Q mă prinde de mână de față cu restul, toți uitându-se încruntați la el.

- Mergem Miss. Baller?

- Desigur Mr. Baller.

Văd că Ray nu se lasă mai prejos și începe să o sărute pe fata cu păr de foc care se afla lângă el. Mă uit scârbită la ei și merg împreună cu Q în clasă.
Restul orelor au decurs normal pentru o nou venită. Adică toți profesorii nu și-au ținut ora, pentru că mă interogau pe mine.
După terminarea orelor de curs am mers la antrenament. O să stau 2 ore să văd cum aleargă băieții mei. La început au făcut numai chestii ușoare, dar când antrenorul s-a enervat pe ei, au început sprinturile.
Mai aveau jumătate de oră, iar ei erau deja rupți, îmi era puțin milă de ei, dar la ce prost aruncau, i-aș fi pus să facă același lucru. Dacă nu reușim cu echipa de baschet, măcar de atletism să facem una. Ultimele 20 de minute au început să joace, antrenorul împărțindu-i în doua echipe, iar una dintre ele trebuia să joace fără tricouri. Perfect, Ray a nimerit în cea a "dezbrăcaților". Trebuie să recunosc, toți din echipa lui arătau incredibil, așa că mă abțineam să nu îmi curgă balele pe teren. Mă uitam la ei de parcă eram hipnotizată, la fiecare aruncare, sau orice altă mișcare li se încorda fiecare mușchi arătând genial.
După ce ei au terminat de jucat, iar eu de holbat, l-am așteptat pe Ray afară, lângă mașina lui. După ceva vreme îi văd pe Q și Vonray venind împreună.

- Hei Julie, mai târziu ai planuri?
Mă întreabă Q, puțin jenat.

- Oh nu, de ce? Ai tu vreo idee?

- Mă gândeam să ieșim la un suc mai tarziu...

- Sigur.

- Atunci ne vedem la 7 Miss. Baller.

Atunci i-am zâmbit dracește observând încruntarea de pe chipul lui Ray. Pe drum nu am mai vorbit mare lucru, doar mi-a zis că mâine mă va duce Zach la școală.
Când am ajuns acasă deja era ora 5 jumătate, așa că fac un duș rapid și încep să mă pregătesc. Mi-am întins părul și acum pare chiar brunet, înainte fiind doar șaten închis, ceva ciudat se întâmplă cu el. Decid să îmi iau o cămașă de blugi albastră, niște colanți negri, iar în picioare o pereche de adidași de alergat tot negri, dar pe alocuri cu verde. Încep să mă machiez cât mai natural, puțin rimel și un ruj nude, iar în cap îmi pun o ciapică în culorile adiașilor cu semnul de la Nike. Ecranul telefonului îmi luminează și văd că am un mesaj de la Q.

Q: Îmi pare foarte rău, dar nu mai pot ieși azi.

J: Nu-i nimic, o lăsăm pe altă dată?

Q: Desigur.

Neavând ce face decid să merg la Vonray să îl întreb dacă nu vrea să ieșim undeva. Ajung în fața uși, nu mai bat și intru direct. Când văd ipostaza din fața mea, încremenesc.

<< Capitol necorectat, scuza-ti-mi greselile, dar m-am grabit.>>