Natalia

Capitol fără titlu 3

pers.Naty

Unde sunt? E lumina asa puternica incat nici nu pot deshide ochi. Cu greu ii deschid, vazand ca sunt pe un pat de spital! O nu! Ael cineva ma adus aici! Nemernicul , cum a putut sa ma aduca aici!? Sper ca nu mai e asistenta aia afurisita. Deah..nu s-a schimbat nimic. Tot un loc oribil a ramas, dar ma mir ca nu sunt in camasa de forta cu numele meu scris mare e ea! Grrr, am bandaje la maini...firar! Ia sa vedem noi cum scapam de aici...ah firar perfuzie! Sa vad cu ce e. Calmante evident! Hmm asta nu e spitalul acela. E altul si se pare ca sunt la pedieatrire! E dragut. Sunt multe desene pictate pe pereti. Deodata un desen imi atrage atentia. Pe unua dintre picturi era pictata o familie fericita, doi parinti si doi copi, frate si sora... Atunci o lacrima amara se prelinse pe obraz urmata de inca zece la fel de incarcate. De ce a trebuit eu sa am soarta asta? Atat de cruda, ata de rea! Sunt aproape orfana! Buni nu mai poate avea grija de mine si tom! Nu mai pot, imi trebuie pastile!

O iau la fuga pe coridorul aglomerat pana ma izbesc de un perete. lacrimile imi invadeaza ochi caprui. Plang in hohote. E bine, ma eliberez! Insfarsit! E bine,parca toata viata mea mizera se curata cate putin! Printre lacrimi am apucat sa vad doctorul, cred, era tanar pana in 20 de ani, foarte aratos!

_ domnisoara sunteti bine? vocea lui calda ma intreaba. -da..cred.. aveam vocea tremuranda. Imi era putin rusine. Dar asta nu ma oprit sa nu plang in continuare. - gata , va rog nu mai plangeti! Aveti ochi prea frumosi pentru a fi tristi...

la auzul acestor cuvinte m-am oprit brusc din plans si m-am uitat la acesta. Imi zambea. Eu nu stiam cum sa reactionez asa ca am ramas blocata.

-Haideti in salon sa-mi povestiti ce s-a intamplat, bine?

eu dau aprobator din cap, urmandul pe coridorul lung pana ajungem la usa salonului. Intru urmata de doctor.

-asa deci de ce plangi? imi spune fixanduma cu privirea. - nimic important... spun stand cu privirea in jos. - zimi , stiu ca e ceva!

Nu stiam ce sa raspund. Nu-i puteam spune adevarul. nimeni nu trebuie sa-l stie. stau asa si ma prefac ca nu am auzit.

pers.tom

-buni bunii!!!!!!!!!!!!! - valeo nu mai zbiera ca si asa ma doare capul! - lasa ca dupa ce afli nu o sa te mai doara! am vesti bune...si rele.. - incepe cu alea bune, mie dor de ele... - asa deci buni, vestea buna e ca Naty e bine, e la spital.. - ui ce bine! si vestea rea? - vestea rea e ca i sa agravat boala. Nu mai e nimic de facut...doar sa steptam... - valeu dar e o boala fatala! - stiu...

uite si al treilea capitol la insistentele (insistente ) lui...stie el/ea cine , cu amenintari si tate cele...na fericit/a? nici nu l-am facut complet!