este ziua mea?!

44 9 4
                                    

pai pe data de 14.11.2003 s-a nascut autoarea acestei carti...adica eu. multumesc pentru urarile de la multi ani! as vrea sa imi spuneti cand e ziua voastra pentru a face capitole speciale. pai cam atat , lectura placuta!

a trecut ceva timp de cand parinti mei au plecat. imi e dor de ei... de mai bine de doua saptamani nu mai stiu nimic de ei. acum stau cu Tom care se pare ca trebuie sa am grija de el. de ce? pentru ca intr-o seara a venit baut, batut, si drogat de a vomitat toata noapta. viata de vis! da, ce mai vis... mai degrab cosmar!

infine, am mai avut cosmaruri de genul aceluia si la fel , am cercetat,dar in zadara. nu aflam nimic! si asta ma deranja cel mai tare! am vorbit si cu noul vecin si se pare ca, intradevar l-am mai vazut in vacanta. se pare ca e chiar de treaba. chiar m-a invitat la un suc. macar un lucru bun. in ultima vreme s-au tot intamplat lucruri bizare: bunica mea a murit, Tom nu se simnte bine de loc,iar mama cu tata nu stiu nimic! imi este greu! imi este greu sa fiu singur s sa le fac eu pe toate! 

ultima data cand am auzit ceva despre parinti mei a fost ca nu au mai fost gasiti...

flashback

- mama si tata...

- tom, ce s-a intamplat?

-mama si tata... au disparut!

- poftim?

cum se putea intampla asa ceva? au disparut de pe fata pamantului?

- de unde sti?

- ma sunat politia!

nu mai puteam! am inceput sa plang si mai puternic! Tom se aseaza pe scaunul biroului si isi pune fata catifelata in palme. Ruxy nu stia cum sa ne linisteasca, nici ea nu mai rezista si a pufnit si ea in plans.

- daca vreti pot sta cu voi pana se mailinistesc apele...

- mersi mult! 

endflashback

da...asta a fost singurul lucru, dup anu am mai auzit nimic de ei si lucrurile au luat o intorsatura groaznica! toata lumea mea se ravaseste incet, distrugandu-ma pe interior.

deodata usa de la casa se deschide , pe ea intrand Ruxy foarte fericita.

- am vesti bune!

- aveam nevoie..

- cred ca stiu unde sunt parinti vostri

la auzul acestor cuvinte mi se lumina fata. doamne , sper sa fie bine!

- ce mai astepti, ciripeste!  ma rastesc eu la Ruxy, acesta strambanduse.

-pai dupa ce ca m-am rugat de politisti sa imi dea drunul in biroul lui, si dupa mai multe "dispute",era sa fiu arestata...

-Ruxy nu fa vreo prostie!
- cand am facut eu vreo prostie? ( de multe ori da na) asa...am luat un dosar in care scrie ca parinti vostri s-ar putea afla intr-o fabrica abandonata la...
- Pai ce mai asteptam? In masina...
- stai sa termin! Dar fabrica e la aproape o mila de aici...

Cand am auzit asta,mi-a picat fata! Cum adica la o mila?! Nu e problema cu banii sau cu masina,dar o mila?! Ne ia doua zile! Mai ales ca va trebui sa ne si odihnim!
Nu mai puteam. Trebuia sa ii gasesc! Trebuia sa mergem...

-bine, mergem!  Spun eu mai hotarate decat ar trebui.
-Natalia ai innebunit? Mergi doua zile!
-stiu dar crede-ma ca nu mai pot! O parte din familia mea moare incet! Tocmai am aflat ca matusa Tania e in spital!

   Noi cum diacutam pentru "excursie", ni se alatura si Tom. Era mai vesel...ma bucur...macar el.

- deci, mergem?
-unde?  Spun eu si Ruxy la unison.
- dupa mama si tata!

Stateam si ne uitam unul la altul ca in filmle cu prosti. Pana la urma ne-am facut bagajele si dusi am fost!

NataliaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum